Connect with us

Opinii

S-a ieftinit tona de mazăre și barilul de apă sfințită

Publicat

în

Nici nu s-a luminat bine de ziuă în anul de grație 2018, că economia mioritică a și început să duduie. Exportul de mazăre în Madagascar a explodat, iar pe plan intern, fluviul de apă sfințită nu reușește să stingă setea de pocăință a neamului. S-au săvârșit în această perioadă, adevărate minuni dumnezeiești.

Un preot, la Constanța, umbla pe apă, sfințind-o. E drept că apa era într-o cisternă, dar fața bisericească, fiind cocoțată pe imensul recipient, sugera un personaj biblic. Popa ăsta, până mai ieri, mergea zilnic la poliție ca să dea cu subsemnatul, iar de sfânta sărbătoare a Botezului, mântuia neamul cu apă. Mare este grădina Ta Doamne, și mulți proști se uită peste gard! Nu cred că Sfântul Andrei, propovăduind prin Dobrogea cuvântul lui Dumnezeu, și-a putut imagina că peste două milenii, două personaje dobrogene vor aduce prejudicii de imagine poporului pe care el îl ocrotește. Cu riscul de mă afurisi tot soborul de preoți, trebuie să spun că biserica se bucură din ce în ce mai puțin de încrederea cetățeanului. Corupția și scandalurile sexuale din interiorul ei ridică mari semne de întrebare asupra acestei instituții, întâie-stătătoare în fața neamului pe care îl păstorește.

La Constanța, călare pe cisterna a cărei apă o sfințea un popă suspectat de corupție, mai trebuia să apară și Cristian Pomohaci cu un microfon în mână, iar alaiul de credincioși să încingă o sârbă în jurul lor. Marele absent era, desigur, Radu Mazăre cu carele sale alegorice. Atunci, acest tablou apocaliptic ar fi fost complet. Dar măscăriciul Radu lipsea din motive bine întemeiate. Dispărut de sub privirile agere ale legii, dumnealui trimitea bezele națiunii din Madagascar. Din dosarul în care este învinuit Mazăre și mai vreo trei băieți deștepți, au rămas, deocamdată, în țară, doar judecătorii și procurorul. Au fugit peste hotare până și martorii.

Explorează vara bine echipat, cu un premiu din SPOT câștigat!

Evenimentele începutului de  an mă fac a crede că eu, cetățeanul acestei republici, în anul de grație 2018, trebuie să mă bucur doar de faptul că exportul de mazăre în Madagascar este în floare și că barilul de apă sfințită s-a ieftinit. Enormitatea s-a banalizat, nimic nu mai miră! Am văzut că într-o biserică din occident, preotul folosea la stropirea credincioșilor cu apă sfințită, vermorelul.   Mi-e teamă că la anul viitor, preoții vor pune pe noi tunurile de apă ale pompierilor. Dacă nu o vor face ei, cu siguranță că în curând, guvernul va lua această măsură împotriva poporului care tropăie în stradă. Până atunci, să ne rugăm împreună lui Dumnezeu, ca în anul 2018 să nu ne ia dracu!                                             

RETIM

 Dan TIMARU

 

 

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Opinii

EDITORIAL Un mic procent din votul meu a fost cumpărat deja. Și restul e de vânzare

Publicat

în

Nu am mai scris de foarte mult timp un articol de opinie pe Lugojeanul.ro, decepționat și de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar și pentru că am avut alte ocupații mai bănoase, care mi-au ocupat timpul. Dar, m-a stârnit, ieri, o știre. Mai exact, comentariile care au curs după publicarea ei. Nepotrivite!

După foarte mulți ani, văd un gest frumos, făcut de Primăria Lugoj cu ocazia deschiderii noului an școlar. Nu mă refer la faptul că au lipsit discursurile sforăitoare ale primarului din Lugoj, oricare ar fi fost el, de la festivitatea de deschidere. Am apreciat și asta, mai ales că, într-o vreme, școlile începuseră să își programeze aceste festivități, în așa fel, încât primarul să ajungă la cât mai multe.

În povestea mea este vorba despre un gest mic, simplu și necesar, care putea, poate și ar trebui să fie făcut de către orice administrație locală, din orice oraș sau comună, în orice epocă. La Lugoj, toți copiii care au pășit pentru prima dată pe treptele unei școli au primit câte un ghiozdan, plin cu rechizite, din partea Primăriei. E posibil să fiu considerat subiectiv, pentru că sunt beneficiarul acestui gest, prin fetița mea, care, ieri, a început clasa pregătitoare. Țin să precizez că, deși nu ne scot banii afară din casă, nu ar fi fost un efort deosebit să-i pun la dispoziție copilului tot ce are nevoie pentru școală. V-am spus că mai prestez și alte activități, legale, mai bănoase decât presa.

Explorează vara bine echipat, cu un premiu din SPOT câștigat!

Cum sunt extrem de pesimist, în legătură cu modul în care copiii sunt sprijiniți de către administrațiile locale și centrală să facă școală, am desfăcut ghiozdanul fetei, imediat după ce am ajuns acasă. Vreau să vă spun că am fost plăcut surprins, de ceea ce cuprindea și de calitatea produselor. De data asta, un mare „Like” pentru Primăria Lugoj. Atât însă, pentru că mai aveți mult de recuperat!

RETIM

Dar, după această lungă introducere, am ajuns și la ceea ce spuneam că m-a stârnit să scriu acest text și la motivul pentru care, în disperarea unora, efectiv am lăudat Primăria Lugoj. Am văzut niște neica nimeni, niște buricul pământului, care scriu pe Facebook „miau”, ca pisica, cum nu au pierdut momentul să transforme acest gest într-un ventilator cu rahat. Laitmotivul era că, prin ghiozdanele cu rechizite, oferite elevilor, politicienii care conduc orașul cumpără voturile părinților.

Mda! Nici politicienii nu mai sunt ceea ce au fost. În loc de mici și bere, ulei și zahăr, găleți și brichete, au trecut la ghiozdane, caiete, creioane etc. Păi, ce faceți, bre? Cum ați greșit într-un asemenea hal? Țara nu ne mai vrea proști și pomanagii? Cum dați unelte care pot să combată prostia și sărăcia!?

Acum, eu recunosc că ghiozdanul primit de la Primărie de fata mea a cumpărat câteva procente din votul meu. Puține, ce-i drept! Dar și restul sunt de vânzare. Când o să mai văd realizate și reabilitările promise la școlile din Lugoj, când se obțin și banii pentru construirea noului spital, când se vor realiza și lucrările pentru refacerea parcurile din Lugoj, parcă procentul începe să tindă spre 100. Pentru că, asta îmi doresc în orașul în care trăiesc. Să văd că politicienii de la cârma lui sunt preocupați de educația și sănătatea copiilor noștri. Asta e datoria lor, mai ales că o fac tot din banii munciți de noi.

P.S. Până atunci, o să mai am, așa, câte o tresărire și voi mai scrie pe aici, ce-mi trece prin cap, chiar dacă unii nu vor fi de acord cu ceea ce scriu. Liniște și pace!

Daniel Groza

Citiţi mai departe

Opinii

EDITORIAL DAN TIMARU: Ministrul Sorin Cîmpeanu bate din nou câmpii Educației

Publicat

în

De câteva decenii, Ministerul Educației se tot screme să rezolve problema școlilor cu toaleta în curte. Fiecare individ care a ocupat funcția supremă, în acest minister, s-a angajat să rezolve penibila situație, dar ce să vezi, cu toții s-au constipat și nu au mai trecut pe la toaletele din curtea școlilor.

Recent, premierul Nicolae Ciucă i-a cerut ministrului Sorin Cîmpeanu să îi prezinte un plan de acțiune, pentru ca, în doi ani, să scăpăm de această rușine. Dumnealui, ministrul cu buda în fundul curții spune că se face prea mare caz pe această temă și mai ales că acest neajuns, din parohia domniei sale, nu influențează în niciun caz calitatea actului educațional. Ba, mai mult, își pune medalii în piept afirmând că în urmă cu trei, patru ani, erau peste 3.000 de școli cu grupuri sanitare neconforme, iar dacă autoritățile locale vor folosi finanțarea acordată prin bugetul Ministerul Educației vor rămâne doar 100 de școli mici nerezolvate, școli care în următorii doi ani nu vor mai exista din cauza lipsei de elevi.

Deci, ca să înțeleagă fiecare român, oricât de guguman ar fi el, că geniala soluția este desființarea școlilor care au toalete neconforme, nu dotarea lor conform cerințelor mileniului III.  Bă, zici că e de noaptea minții.

Explorează vara bine echipat, cu un premiu din SPOT câștigat!

Dacă lipsa de civilizație din aceste școli nu este o problemă care să influențeze calitatea educației, pe motiv că mulți dintre noi am făcut performanță învățând în școli cu aceste lipsuri, atunci hai să mutăm și la Ministerul Educației buda în fundul curții. Poate așa vor face și cei de acolo performanță!

RETIM

Totuși, consider că riscul e prea mare. Vă puteți imagina, un ministru fugind pe scări disperat să ajungă la locul fericirii unde își poate depune produsul gândirii sale geniale? Doamne ferește, ca odată ajuns acolo, cabina să fie ocupată! Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă ar lipsi și hârtia igienică și bietul ministru ar trebui să se șteargă cu șosetele.

Când te dai cu capul de nostalgiile trecutului, mândru de performanțele pe care le-ai realizat făcând pipi în buda din curte, viitorul educației nu arată prea bine pe plaiurile mioritice. Sunt sigur că domnul ministru este ferm convins și de faptul că, omul este cel mai de preț capital…….. bineînțeles, după euro și dolar!

Dan TIMARU

 

Citiţi mai departe

Opinii

EDITORIAL DAN TIMARU: Cu (Ur)sula în coaste

Publicat

în

Pentru că Rusia folosește gazul ca pe o armă, Comisia Europeană a propus un plan de apărare care vizează diminuarea folosirii gazelor în Europa cu 15%, până în primăvara viitoare. Cu alte cuvinte, Ursula Gertrud von der Leyen stinge lumina, răcește caloriferele și împarte gazul după principiile şi criteriile paşilor timpurii, strategie care are ca scop atenuarea dezechilibrelor pieţei şi volatilitatea preţurilor.

Madam Ursula Gertrud von der Leyen îndeamnă toate statele membre să lanseze campanii de conștientizare a publicului, în vederea susținerii acestor măsuri și punerea lor în practică. În timp ce Ursula Gertrud își sfâșie hainele de pe ea, de grija popoarelor care ar putea tremura de frig la iarnă, băieții veseli de pe Dâmbovița nu au nicio apăsare, pentru că ei știu că românul este pregătit să înfrunte fără nicio problemă iarna Putin.

Explorează vara bine echipat, cu un premiu din SPOT câștigat!

Ani de zile, ei au călit cetățenii de pe plai, în toiul iernii, cu calorifere călduțe și apă rece la baie. La Timișoara, anul trecut, Colterm-ul a declanșat un exercițiu tactic de rezistență la frig a populației, întrerupând încălzirea chiar și în spitale. Totuși, previziunile astea sumbre care bântuie prin preajma mea îmi creează un anumit disconfort. Mă simt agresat de parcă cineva mi-ar tot ține sula în coaste. Cred că de pe vremea Epocii de Aur sufăr de sindromul (Ur)sulei, vreau să zic al sulei pusă în coaste. Am salutat cu bucurie căderea comunismului și pășirea în democrația europeană, numai că, în coastele mele, băieții veseli de pe Dâmbovița au uitat sula.

RETIM

De câțiva ani o simt înțepându-mă tot mai des și tot mai tare. Mi-au pus vreo doi ani mască, tot cu sula, iar mai nou vor să-mi stingă lumina, să-mi raționalizeze dreptul la fericire, tocmai acum când guvernul, în marea lui mărinimie, a ieftinit carburantul cu câțiva bănuți, tocmai acum când Uniunea Europeană împreună cu Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a început procesul de emitere, distribuire și încărcare a voucher-lor sociale oferite prin programul guvernamental „Sprijin pentru România”. Tocmai acum când am început să mă simt ca un milog fericit căruia guvernul țării mele și UE îi aruncă firimituri de la marele ospăț la care ei se înfruptă.

Mă aștept să fiu mutat într-o grotă și obligat să renunț la civilizație. Să mă bărbieresc cu cioburi de sticlă și să cultiv intensiv păduchi pe căpățână. Asta numai așa, ca să salvez planeta de la pieire, că prea mult consum și prea mult poluez. Mă pot aștepta la orice din partea acestor mari strategi de mucava care îmi hotărăsc destinul. Orice va fi va trebui să mă las purtat de val. Dar, am și eu o rugăminte de adresat celor care îmi tulbură liniștea existențială: scoateți-vă, domnilor, chestia aia din coastele mele și mai ales labele din portofelele noastre!

Dan TIMARU

Citiţi mai departe

Opinii

EDITORIAL Proverb românesc: „Schimbarea domnului este bucuria prostului”

Publicat

în

Vestea că primarul Claudiu Buciu a fost suspendat din funcție m-a luat prin surprindere. Nimic nu anunța furtuna politică iscată oarecum din senin. Dar știți cum este, cine seamănă vânt, culege furtună!

Totuși, viteza cu care administrația Buciu a fost decapitată, îmi dă oarecum de gândit. Te poți întreba dacă nu cumva este vorba în cazul de față de un linșaj politic? Sau de o abilă înscenare a ieșirii din scenă a unui personaj care nu se mai regăsea în textul piesei. Te poți întreba multe, pentru că impactul evenimentului asupra mentalului colectiv ridică multe semne de întrebare.

Mi se pare curios că tocmai tovarășii lui de partid, din eșantionul superior, au fost primii care au dat semnalul mazilirii. Dar cum în țara asta enormitatea s-a banalizat și nimic nu ar trebui să mai mire, eu insist, și mă mir. Și ca să nu devin monumentul mirării de pe malurile Timișului, încerc să pătrund în tainele acestei telenovele. Și fără a mă crede analist politic, pentru că avem destui în cetate, eu, ca simplu cetățean al acestei republici mioritice, îmi zic: ia să vedem ce avem noi aici? Și ce avem noi aici?

Explorează vara bine echipat, cu un premiu din SPOT câștigat!

Un primar, care s-a haiducit încă de la începuturile mandatului și care și-a bătut singur cuie în talpă, încă de la instalarea în funcție. Când nu ții cadența într-o echipă, fie ea și politică, marșul triumfal spre victoria finală pierde din spectacol și nu dă bine la fotografia de imagine.

RETIM

Venirea lui Claudiu Buciu la cârma orașului a umplut sufletul de speranțe unui anumit segment din electorat. Dumnealui s-a așezat pe un val imens de așteptări, dar a dezamăgit destul de repede. Lipsa de comunicare și mai ales spiritul său conflictual l-au adus în această situație. Nu a înțeles că această funcție implică diplomație, tact și mai ales nu a știut că adversarii politici nu trebuie exterminați, ci convertiți. A luat măsuri radicale, fără să pregătească psihologic populația, iar explicațiile date ulterior nu au mai convins pe nimeni de justețea măsurilor luate.

Acum, nu trebuie să credeți că, rămas fără tătuc, am să-mi rup hainele de pe mine de disperare. Nu am să-mi dau nici cu capul de pereți pentru că mi-am pus ștampila unde nu trebuie. Eu știu că prima dată votezi prost, a doua oară tot așa, iar a treia oară, catastrofal, apoi ciclul se repetă. Am o tristă experiență câștigată în aceste decenii de democrație, experiență care îmi întărește convingerea că schimbarea în politică, atât pe plan național cât și pe plan local, nu a adus nimic bun, doar regrete. Păi, nu l-am regretat pe Ceaușescu, apoi pe Iliescu, pe Băsescu și în mod sigur îl vom regreta și pe Iohannis? Nu ne pare rău după Martinescu sau după Boldea? Nostalgiile trecutului bântuie națiunea.

Totuși, întoarcerea la urnă înseamnă doi ani pierduți. Va veni un alt primar, care va introduce noi reforme, va rade tot ce a avut legătură cu înaintașul său, iar localitatea noastră dragă va rămâne în continuare, așa cum îi spun unii în batjocură, „un sat cu blocuri”.  Poate mă înșel, dar rămân la convingerea că schimbarea domnului înseamnă bucuria prostului!

Dan TIMARU

Citiţi mai departe

Cele mai citite