Connect with us
Winter Sale 2022

Divertisment

Rețeta săptămânii de la Chef Bogdan Corduneanu – Ciorbă de ciuperci cu smântână și tarhon

Publicat

în

Ciorba de ciuperci cu tarhon și pătrunjel este o rețetă sănătoasă, dar și ușor de gătit. Rețeta este una cât se poate de simplă și pentru ea aveți nevoie de 350 de grame de ciuperci, două cepe, un litru de supă de legume, doua linguri de unt, tarhon și pătrunjel, dar și de nucșoară.

Meniul zilei, Octavian

Ingrediente:

Schiop Bogdan

500 g de ciuperci, champignon sau pleurotus (bureți de fag)

RETIM

2 cepe mari tocate fin,

100g de unt,

tarhon, pe care bănățanul îl are la borcan în spaiț, peste iarna

smântână 200 g

1 galbenuș de ou,

3 l de supă de legume obținută din rădăcinoase fierte

Sare

Piper

Mod de preparare:

Punem untul la topit și călim ceapa cu ciupercile, apoi adăugăm supa și lăsam la fiert. Smântâna cu gălbenușul le amestecăm și dregem ciorbița. Adăugăm și praful de nucșoară, sare și piper. Tarhonul aromat îl tocăm fin și îl punem deasupra înainte de servire.

Chef Bogdan Corduneanu este un maestru în arta culinară. Câștigător al mai multor concursuri naționale și internaționale, concepe meniuri pentru restaurant sau catering, meniuri pentru diverse evenimente dar și meniuri personalizate pentru persoanele cu diverse afecțiuni. Bogdan Corduneanu, Executive Chef la Restaurantul Gloria din Timișoara a oferit publicației Lugojeanul.ro. mai multe rețete culinare delicioase,  pe care vă sfătuim să le încercați  în bucătăria dumneavoastră.

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Divertisment

Jocuri cu cărți de care nu ai auzit niciodată!    

Publicat

în

Fiecare dintre noi avem activități preferate, hobby-uri care ne ajută să trecem altfel peste zilele și momentele încărcate de monotonie. Asta și pentru că uneori avem nevoie doar să ne relaxăm, să ne eliberăm mintea și să încercăm, pur și simplu, să ne detașăm de tot ceea ce ne încarcă. Iar jocurile, indiferent de natura lor, au acest efect asupra minții și corpului, astfel că oamenii au inventat și improvizat de-a lungul istoriei diverse tipuri de distracție cu care să își ocupe mintea. Într-un prezent când tot mai mulți petrecem timpul online, poate că ar fi timpul să ne mai întoarcem și la jocurile clasice de cărți.

Meniul zilei, Octavian

Garantăm că sunt diverse alternative de care poate nu ai auzit și care ți s-ar părea foarte interesante, chiar dacă nu implică magic 20 rotiri, cum te-ai obișnuit, poate, de la jocurile de la cazinourile online și offline. În acest material vei găsi câteva propuneri de jocuri cu cărți pe care să le încerci și să le iei în considerare atunci când vrei ceva provocator și diferit sau poate doar o pauză de la lucrurile obișnuite sau până decizi să te întorci în universul de gambling și gaming. Iar acest lucru este chiar un test interesant, mai ales pentru generațiile atât de obișnuite cu virtualul. Nu îți mai trebuie decât să inviți câțiva prieteni, să pregătești tot ce ai nevoie pentru musafiri și să începeți jocurile. Succes la distracție!

Schiop Bogdan

Guillotine

Un joc de cărți amuzant, care are ca tematică Revoluția Franceză. Este potrivit pentru doi până la cinci jucători, are un nivel de dificultate mediu și se poate întinde până la 30 de minute ca durată de joc, ce poate avea până la trei runde, fiecare reprezentând trei „zile”. Faptul că se potrivește celor cu vârstă de peste 12 ani îl face potrivit pentru jocurile în familie.

RETIM

Concret, în fiecare rundă, 12 nobili sunt aliniați și își așteaptă execuția la ghilotină, fiecare având și un număr că semnifică punctajul. Jucătorii aleg cărți, care reprezintă acțiunea ce poate duce la uciderea nobilului. La final, cel care are cele mai multe punctaje câștigate va fi evident și câștigător. Desigur, sunt ceva mai complexe regulile, dar le poți învăța cu ușurință – mai trebuie doar să ai jocul și să te bucuri de tot ce oferă acesta.

One Night Ultimate Werewolf

Un joc de cărți extrem de rapid, care poate dura până la zece minute, ceea ce înseamnă că termini îndată cât să începi din nou, și din nou, și din nou pentru că niciun joc nu seamănă cu celălalt. Așa cum îi spune și numele, tematica este una supranaturală, care implică vârcolaci. Pentru a putea da startul, trebuie să fiți între trei și zece persoane, deja obișnuiți cu jocuri de dificultate ușoară, ba chiar se potrivește și se recomandă și copiilor cu vârstă de peste opt ani, astfel că nici cei mici nu se vor simți neglijați și pot lua parte la un proiect amuzant și distractiv. Ca să faci totul și mai interactiv, după cumpărarea jocului de cărți, poți descărca și aplicațiile asociate cu acesta, ca să conferi niște extensii și mai cool de provocări.

În One Night Ultimate Werewolf fiecare jucător are un rol, adică un personaj, fiecare având o anumită abilitate, dar nimeni nu știe cine este celălalt și ce face. Scopul este ca la final să se desemneze cine este vârcolacul. Este atât de simplu și conferă o doză cool de suspans – pe lângă faptul că trebuie să îți dai seama cine este vinovat, nu trebuie nici să greșești, căci altfel ai pierdut.

Beggar My Neighbor

Beggar My Neighbor este un joc de cărți cât se poate de caraghios, cel puțin dacă te gândești la lucrurile pe care le ai de făcut. Numărul ideal de jucători este 2-3, iar ca dificultate este ușor și oricine îl poate înțelege, ținând cont că și cei mici de peste 6 ani îl pot încerca, cât să ia parte la ce se întâmplă și să se distreze în egală măsură. Fiecare mână de joc nu va dura mai mult de un sfert de oră, deci totul se termină rapid, se poate face după cinele în familie.

Jocul are și variante mai complicate, dar acesta original poate fi extrem de ușor asemănat cu jocul de Război, pe care cu siguranță că l-am încercat mulți dintre noi când eram mai mici. În funcție de varianta pe care o vei juca sunt șanse destul de mari ca totul să dureze mai mult decât ți-ai dori, dar și regulile să fie mai complexe.

Rolling Stone

Perfect și ideal de jucat pentru 4 până la 6 jucători, Rolling Stone este considerat un clasic în rândul amatorilor de jocuri cu cărți. Teoretic este considerat un joc de dificultate ușoară, dar uneori poate devenit

atât de frustrant că este cam greu să îți ții în frâu emoțiile și te trezești că vrei să se termine mai repede totul – cel puțin așa spun cei care l-au încercat. Se poate juca de toți membri unei familii, inclusiv de copii cu vârstă mai mică, de peste 5 ani. De obicei totul nu se întinde mai mult de o jumătate de ora.

Obiectivul jocului este să reușești să scapi de cât mai multe cărți, de fapt de toate, iar primul care reușește să facă asta a și câștigat. Cum se face asta? După ce fiecare a primit opt cărți, se pune de către dealer o carte jos – fiecare la rând trebuie să urmeze și să pună o carte cu aceeași culoare sau semn, iar dacă nu are asta, trebuie să le ridice pe toate, ceea ce scade șansele de câștig, pentru că învingător este cel care scapă de toate cărțile pe care le are.

Concluzie

Sunt atât de multe alte jocuri cu cărți de care cel mai probabil nu ai auzit, că ar fi aproape o risipă să refuzi să le încerci fie și măcar o dată. Și nu vorbim aici despre cele mai populare, cum ar fi Tabinet, Macao, Poker sau Șeptica. Discutăm mai degrabă despre cele care nu sunt foarte cunoscute și care conferă, cu siguranță, experiențe demne de adrenalină și momente simpatice și faine alături de cei dragi. În completarea celor deja menționate îți mai amintim și de President, Bang!, Speed, Barbu, Spades, Bridge, Canasta, Creights – despre astea va trebui să te documentezi tu, dar îți garantăm că va merita.

Citiţi mai departe

Divertisment

Rețeta săptămânii, de la Chef Bogdan Corduneanu. Rață întreagă la cuptor, gătită în vas roman de lut, pe pat de mere și gutui

Publicat

în

Preparat de sărbătoare, cu deliciile pe masă. Am învelit rața întreagă în condimente simple, care îi scot în evidență gustul deosebit, făcând-o plăcută și celor mai pretențioși dintre noi! M-am folosit de un amestec format din sare, boia afumată, piper, untdelemn și un pahar de vin aprig.

Meniul zilei, Octavian

Rața am așezat-o apoi pe un pat format din gutui și mere roșii de toamnă, tăiate cuburi mai mari. Toată această minunăție s-a potrivit într-un vas roman de lut. Trebuie să stea la cuptor, la foc molcom, ca aromele să își facă minunată lor treabă! Lăsăm vasul la cuptor pentru 2.30 ore.

Schiop Bogdan

Încercați această reteta delicioasă și o să fiți surprinși de gustul minunat. Lăsați-vă purtați de aromele unei zile de sărbătoare!

RETIM

Cu respect,

Chef Bogdan Corduneanu

Chef Bogdan Corduneanu este un maestru în arta culinară. Câștigător al mai multor concursuri naționale și internaționale, concepe meniuri pentru restaurant sau catering, meniuri pentru diverse evenimente dar și meniuri personalizate pentru persoanele cu diverse afecțiuni. Bogdan Corduneanu, Executive Chef la Restaurantul Gloria din Timișoara a oferit publicației Lugojeanul.ro. mai multe rețete culinare delicioase,  pe care vă sfătuim să le încercați  în bucătăria dumneavoastră.

Citiţi mai departe

Divertisment

Lușu Penescu, povestea trubadurului lugojean care cântă de aproape jumătate de secol

Publicat

în

Lugojul a fost cândva un oraș muzical. Din păcate, nu cred că astăzi se mai bucură de acest atribut. Orașul de atunci a murit, și odată cu el a dispărut și lumea care îl popula. Erau vremuri în care muzica se revărsa pe toate străzile orașului, din restaurantele sau grădinile de vară. Erau vremuri care au apus și de care ne vom aduce aminte, împreună cu Lușu Penescu, un trubadur de odinioară.

Meniul zilei, Octavian

Lușu Penescu este istoria vie a unor vremuri apuse. Suflet tânăr se bucură de tot ceea ce îi oferă viața. Peștii din acvariu, grădinița cu flori și muzica îi ocupă tot timpul. Are un mic studio muzical unde își petrece zilnic câteva ore și un robot în garaj cu care joacă tenis.

Schiop Bogdan

RETIM

Lungul drum al succesului, de la „Mămăligă cu untură”

„Cred că moștenesc de la mama mea glasul și pasiunea pentru muzică. Ea cânta romanțe și cântece de petrecere la diferite evenimente din familie. Debuturile mele în ale muzicii s-au petrecut încă din fragedă copilărie. Pe strada mea, era o croitorie, unde eu, din când în când, mă produceam artistic și interpretam cântecul Mămăligă cu untură, spre amuzamentul colectivului de acolo. Eram răsplătit cu doi lei, de care, bineînțeles că îmi cumpăram dulciuri. În adolescență, m-am împrietenit cu Puiu Crăciunescu, fondatorul formației Stelele. Întâmplarea face să fim încorporați amândoi în aceeași unitate militară, la Orăștie, unde am cântat la diferite evenimente ostășești. La întoarcere, am continuat, o perioadă, colaborarea cu Stelele, apoi, pentru că un membru al formației, Roland Crăciunescu, a plecat în armată, formația și-a întrerupt activitatea, așa că împreună cu frații Negruți, Tibi Roșu și Alioșa la tobe, am înființat formația Betta. Numele venea de la un peștișor din acvariul meu, Betta Splendis”, povestește Lușu Penescu.

Artistul lugojean își amintește cum și-a procurat primele scule, într-o vreme în care tehnica nu era la nivelul zilelor noastre.

„Am cântat la Clubul Voința și ne-am adunat bani ca să ne cumpărăm scule. Prima stație a fost Vermona, de 15 wați. La un bal, lumea se ținea de urechi. Mă gândesc că acum se folosesc stații de mii de wați și parcă tot nu e destul. Pentru că pretențiile creșteau, am comandat altă stație, mult mai puternică, pe care cineva ne-a confecționat-o artizanal.  Avea niște butoane mari de radio, și când am cântat la Timișoara, la un spectacol cu formația Phoenix, Moni Bordeianu, când a văzut-o, a zis că asta e stație de lansare a rachetelor”, spune lugojeanul.

Turnee pe litoral

Trupa Betta a început să-și schimbe repertoriul și să se îndrepte spre rock, gen pe care Lușu nu-l îndrăgea prea mult.

„Eu preferam alt gen, adică muzica ușoară,  și ne-am despărțit. Am cântat cu băieții de la Acapulco. Pe vremea aceea, fiecare grădină de vară avea formația ei. Erau alte vremuri și lumea frecventa grădina de vară ca o formă de recreere. Erau și altele relațiile între membrii unei formații. Îmi aduc aminte că soția lui Mitică Străletz ne făcea mereu tort. Apoi am făcut trupa Lira cu Tudora și cu Dan Stoia. Cântam la Clubul ITL, Clubul Tineretului, la Dacia, sus în sala mare. De fiecare dată, sălile erau arhipline. Lumea se distra. La un moment dat, am fost cooptat în trupa Sonor, cu Puiu Bichler la clape, Liviu Popescu la bass și Nicki Enache, la tobe. Apoi am plecat să cântăm pe litoral, la Neptun, în localul Clăbucet, iar în al doilea, am cântat la Calul Bălan. Următorii doi ani am cântat în zonă, la nunți, la Clubul ITL, la Liliacul, sus la bar, la Ștrand cu Șputzi și cu Fredy Stauber. După doi ani, am reluat activitatea cu grupul Sonor și am cântat la Sinaia, pe timp de iarnă, iar vara mergeam la mare”, își amintește Lușu Penescu.

Au urmat mai multe turnee prin țară, alături de cântăreții în vogă ai acelor vremuri. Lușu crede că asta a fost șansa lui să se formeze ca solist vocal

„Erau mulți muzicieni buni la Lugoj atunci, iar lumea venea vara în număr foarte mare la grădina de vară. Uneori la Concordia clienții așteptau să se elibereze mesele, iar chelnerii alergau non stop. Era arhiplin, iar așa ceva nu mai vezi în zilele noastre. Pe vremea aceea programul la televizor era politizat, computere nu erau iar singurul loc unde puteai să te simți bine erau terasele cu muzică. Era mare dorință de distracție, dar la modul decent și civilizat. Perechile ieșeau pe ringul de dans când ne auzeau că acordăm chitarele. Îmi vine să zâmbesc acum, dar au fost vremuri frumoase, pentru că noi le făceam frumoase”, spune cântărețul.

Amendat pentru că a nu a cântat doar în românește

În acele vremuri, ca solist, aveai nevoie de un atestat, pe care trebuia periodic să îl reînnoiești. Lușu Penescu a avut trei atestate.

„Ca să poți desfășura activitatea în această branșă  era obligatoriu să ai studii de specialitate. Eu urmasem cursurile Școlii Populare de Arte, Muzică și Actorie. Desigur că repertoriul trebuia să fie în limba română, dar nu prea țineam cont de asta. O singură dată am fost amendat la mare, cu 2000 de lei, pentru că am cântat Mama Leone în limba italiană. Dacă refuzam să plătesc, mi se lua atestatul. Peste un timp, tipul care m-a amendat a venit să inspecteze restaurantele din Banat. A ajuns și la Dacia și mi-a transmis că pot cânta și din repertoriul internațional, în limba lor originală. Eu am refuzat, pe motiv că iar mă amendează. Era însoțit de Liviu Stoichescu, care răspundea pe județ de muzicanții din restaurante, și nu numai. Până la urmă, m-am împăcat, cu cel care mă amendase, pentru că am înțeles că și omul acela își făcuse treaba pentru care era plătit. Așa le cerea conducerea acelor vremuri”, consideră artistul.

Lușu Penescu spune că erau vremuri grele însă relațiile artiștilor cu autoritățile locale au fost bune.

„Vremurile de tristă amintire, dar pentru mine, nu au fost triste, iar generația mea a trăit la maxim tot ce era de trăit. Aveam o vorbă despre această generație – minți odihnite – pentru că în mintea noastră viața curgea lin și fără griji.  Deci, în lunga mea carieră muzicală am colaborat cu mai toți lugojenii, cei care au activat în acest domeniu. Am efectuat turnee prin țară, am câștigat trofee și cei mai important, am fost răsplătit cu aplauze.  Îmi aduc aminte că, la un spectacol care a avut loc la Lugoj, unde invitați au fost Aurelian Andreescu, Alexandru Arșinel și Stela Popescu, am interpretat o melodie de-a lui Aurelian. Cineva l-a văzut lăcrimând de emoție, și asta a însemnat mult pentru mine. Îmi cer scuze față de cei pe care i-am omis în aducerile aminte, iar cu acest prilej, vreau să îl amintesc și pe Costică Vieru, care mi-a reproșat cândva că nu l-am enumerat printre cei cu care am cântat. Trebuie să amintesc că la Cooperativa Munca am avut o brigadă artistică cu care satirizam diferite aspecte ale activității din întreprinderea noastră. Am avut o viață muzicală bogată. Trei luni la mare, cam tot atâtea la munte, dar timpul a trecut și, iată-mă acum, după o jumătate de veac petrecut în sunetul muzicii”, spune artistul.

Nepoatele îi calcă pe urme

Lușu Penescu se mândrește cu familia sa. Dar cel mai bucuros este de faptul că nepoatele sale îi calcă pe urme.

„Am o familie frumoasă și două nepoate care au călcat pe urmele mele. Tania Margareta Ionescu, studentă la Timișoara la teatru și muzică și Ema Alexa care a avut o colaborare cu Carla’s Dreams. Sunt tinere și au viitorul în față. Despre generația actuală și muzica ei, nu pot spune altceva decât că fiecare generație are dreptul de a păși pe drumuri noi. Lupta dintre generații nu este un lucru rău, atâta timp cât ea se desfășoară în limitele bunului simț și al respectului reciproc. Muzica, pentru mine, a fost și este o lume în care m-am refugiat ori de câte ori am simțit nevoia să evadez din realitate. A fost scutul care m-a apărat de rele și căreia îi voi fi recunoscător până la sfârșitul vieții”, susține cântărețul lugojean.

Viața lui Lușu Penescu curge în sunetul muzicii ca o partitură interpretată sub bagheta nevăzută a Marelui Dirijor. Acest artist, prin darul și harul lui va rămâne mereu în conștiința noastră  ca o bucurie a vieții!

Dan TIMARU

 

 

 

 

Citiţi mai departe

Divertisment

Cum să alegeți consola de jocuri next-gen potrivită

Publicat

în

Cunoașteți pe cineva căruia i-ar plăcea o consolă nouă în acest sezon de sărbători? Da, și noi la fel. Să vă dați seama ce să le cumpărați, totuși, poate fi mai dificil. Ar trebui să alegeți o consolă next-gen PlayStation 5 sau să vă limitați la ceva mai ieftin din epoca PlayStation 4 și Xbox One? Nu există un răspuns corect sau greșit. Totul depinde de bugetul dvs. și de ce fel de hardware, dacă există, deține deja persoana iubită.

Meniul zilei, Octavian

Dacă sunteți încă nedumerit de opțiunile aparent nenumărate, nu vă temeți: am alcătuit un ghid pentru alegerea și oferirea cadou a unei console.

Schiop Bogdan

Mai întâi, puțină cercetare. Prietenul sau membrul familiei dvs. deține deja o consolă? Poate că trăiește cu un DualShock 4 atașat chirurgical la degetul mare sau își petrece fiecare noapte discutând despre Xbox Live. Dacă se încadrează în oricare dintre cele două tabere, sunt șanse mari să vrea să rămână în ecosistemul lor actual. S-ar putea să aibă o listă de prieteni stabilită și o bibliotecă de jocuri în creștere pe care vor să continue să le joace pe hardware de generație următoare. Dacă acesta este cazul, vă puteți restrânge procesul de luare a deciziilor la un singur producător de console.

RETIM

Totuși, fiți atenți: există și posibilitatea ca cineva să le fi cumpărat ultima dată consola „greșită”, iar ei abia așteaptă să schimbe platforma. De asemenea, este posibil ca aceștia să vrea să schimbe pentru a putea juca titlurile exclusive ale unui alt sistem. Dacă persoana iubită are un Xbox One, de exemplu, s-ar putea să tânjească să joace un software deținut de Sony, cum ar fi God of War (2018) sau Ghost of Tsushima și un PlayStation 5. Dobândirea acestor cunoștințe vă va ajuta masiv. Dar dacă nu puteți, va trebui să luați în considerare ambii producători și să luați o decizie pe cont propriu.

Sony este în prezent regele jocurilor. Compania a vândut peste 110 milioane de PlayStation 4, ceea ce este aproape dublu față de Nintendo Switch – o consolă care are mai puțin de cinci ani, trebuie să recunoaștem – și mai mare decât estimările pentru Xbox One. Deține, de asemenea, o grămadă de studiouri, precum Naughty Dog și Santa Monica Studio, care realizează exclusivități aclamate de critică, precum The Last of Us Part II și God of War (2018). Câteva dintre titlurile tentpole ale sistemului sunt acum disponibile pe PC, cum ar fi Horizon Zero Dawn și Detroit: Become Human. Dar, în general, hardware-ul PlayStation este încă necesar pentru a accesa unele dintre cele mai bune jocuri din această generație de console.

Cea mai bună consolă de la Sony, noua PlayStation 5, este capabilă să ruleze jocuri la rezoluție 4K reală. De asemenea, este livrată cu un SSD de 825GB, care poate încărca software-ul mai repede decât PS4 Pro și poate oferi noi experiențe de joc. Sistemul suportă, de asemenea, audio 3D, o tehnologie de sunet spațial bazată pe obiecte, și vine cu un nou controler DualSense, care dispune de declanșatoare adaptive, feedback haptic și un microfon încorporat. Spre deosebire de PlayStation 5 Digital Edition, acesta vine și cu o unitate de discuri care poate citi jocuri fizice și poate reda Blu-ray 4K.

Ediția digitală este aproape identică cu PS5 standard. Are același CPU, GPU și SSD de 825GB, ceea ce înseamnă că poate rula jocuri la rezoluție 4K reală. Singura diferență este unitatea de disc, sau lipsa acesteia. Sony oferă o reducere abruptă pentru că știe că eventualul proprietar va trebui să își cumpere toate jocurile prin PlayStation Store. Prin urmare, ar trebui să vă gândiți mult și bine dacă persoana care va primi consola dvs. va simți lipsa opțiunii de a avea discuri fizice. În decursul unei generații, vor cumpăra cu ușurință suficiente titluri digitale pentru a compensa diferența. Sau, cel puțin, asta este teoria.

Unii oameni sunt gata să îmbrățișeze stilul de viață complet digital: PlayStation Store este o opțiune convenabilă, la urma urmei, dacă aveți o conexiune decentă la internet și doriți să jucați ceva nou la ora 4 dimineața. Piața Sony oferă, de asemenea, reduceri regulate, care sunt competitive cu cele ale comercianților cu amănuntul. Iar unii jucători sunt pregătiți să facă totul cu servicii de abonament digital precum PlayStation Now și EA Play.

Citiţi mai departe
Publicitate
Publicitate

Cele mai citite