Pe Bogdan l-am cunoscut pe Facebook. Se intampla acum vreo 3 ani, si nu mai stiu exact cine a dat cui add. Irelevant. Cu timpul insa, vorbind despre mancare si turism, cele doua placeri pe care le aveam in comun, am aflat ca Bogdan avea un vis, acela sa isi vada numele pe un hotel.

E totusi doar un pusti. La 21 de ani, majoritatea tinerilor nu numai ca nu stiu ce vor de la viata, dar nu au trecut nici macar de prima deceptie in dragoste, prima problema de sanatate grava sau primul esec. Cum a ajuns deci un pusti de 21 de ani sa puna pe picioare o afacere de 1.5 milioane de euro?

Totul incepe cu vointa si autoeducare. De-abia dupa ce incepe sa iti vorbeasca, iti dai seama ca Bogdan, „pustiul” de 21 de ani e de fapt un antreprenor care, din pura pasiune si crescut intr-o familie de profesionisti in ale turismului, stie mult mai multe decat ar trebui sa stie, la varsta lui, despre turism, constructii, roboti pentru piscina, meniuri de mancare sau bauturi, pe scurt, tot ce tine de intretinerea hanului ce ii poarta numele.

„Am inceput dupa ce am vandut totul, cum se spune. Apartament in Timisoara, masini, tot ce s-a putut vinde. Noi avem o pensiune si in Faget, insa nu este exact ceea ce voiam. Am avut de ales, intre facultate si sa am ocazia sa imi cresc o afacere proprie, la care am visat mereu. Am ales varianta a doua si, desi e greu si am zile in care nu stiu cum ma cheama, pe unde merg si ce fac, nu regret nicio secunda optiunea aleasa” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.

Ne asezam la masa, in foisorul Hanului lui Bogdan, acolo unde urmeaza sa servim si cina, un platou cu de toate. Incepem sa vorbim despre mancare si turism. Bogdan, alaturi de prietena lui Daria, spun ca si-ar dori foarte mult sa mearga in Maroc, insa primul dintre ei se plange de timpul scurt pe care il are.

„Ma scol de obicei dimineata devreme si ma culc pe la unu, doua noaptea. In timpul zilei, merg la Timisoara cu treaba, acte, nebunii. Apoi la han fac absolut orice, de la rezervari, primit oaspeti, servit bauturi la piscina, curatat piscina, taiat si udat iarba, orice. Daca e nevoie, servim la mese si facem curat in camere. E o afacere de familie, de noi, nu de altcineva, depinde daca merge sau nu” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.

https://www.instagram.com/p/BDGi71PnYoU/

Hanul lui Bogdan, ca orice alta afacere, inseamna atat satisfactie, personala si financiara, cat si multa bataie de cap. Totusi, tanarul spune ca nu incercarile normale ale afacerii ii dau cele mai multe dureri de cap.

„Cel mai important pentru mine este sa inteleg ce nu i-a placut clientului, nu ce i-a placut. Din acest motiv, nu ca nu citesc recenziile pozitive de pe Booking sau Facebook, dar nu sunt cele mai importante. Ce ma deranjeaza insa e atunci cand un client pleaca si, peste 3 zile, lasa o recenzie de o stea fara nicio explicatie.

Daca acel client nu imi spune ce l-a deranjat, eu nu pot decat sa ghicesc si sa ma enervez, dar afacerea mea nu o pot dezvolta oricum. E cateodata deprimant, insa daca majoritatea clientilor sunt multumiti, atunci ne-am facut treaba bine” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.

Ca sa dezvolti o asemenea afacere, atat de departe de oras, nu poti decat sa o iei de la inceputul inceputurilor.

“La inceput aici era doar un camp. Am tras totul, curent, apa din pamant, incalzirea o avem pe lemne, tot. Am stat zi de zi alaturi de muncitori, pentru ca nu am vrut sa scap nimic din vedere. Am lipsit o singura zi, si m-a costat foarte multi bani, pentru ca au gresit la executia proiectului si bineinteles, a trebuit sa reparam.

Totul s-a facut nu cu cele mai scumpe materiale sau cu cea mai sofisticata mobila, ci cu mult bun gust si simplitate. Ne bazam pe utilitate, nu pe lux, pentru ca nu suntem un hotel cu 30 de etaje, ci un han care are clienti din toate colturile Europei, pana acum majoritatea lor fiind satisfactui de ce au gasit aici” – Bogdan Nicorescu, manager la Hanul lui Bogdan.

Ne luam ramas bun cu greu. E doua dimineata, dar parca am mai sta de povesti cu omul care are numele pe hotel, scris cu litere mari, verzi, iluminate. Bogdan, dupa ce ne ureaza noapte buna, decide sa se confeseze.

https://www.instagram.com/p/BKKDp7oAD2Y/

„N-am mai stat de doua luni la povestit cu cineva la masa. A fost frumos, sper sa mai am timp de asa ceva cat mai curand, desi slabe sanse”

Daria, prietena lui, il “cearta”, spunand ca in aceasta vara nu mai scapa de o vacanta ca la carte. Bogdan zambeste, desi e frant, intorcandu-se din nou cu fata spre monitorul calculatorului. Mai are un client de cazat, venit din Germania si ratacit pe drum, dupa care poate inchide usile hanului, sa prinda macar cateva ore de somn.

RECENZIE: Totul despre Hanul lui Bogdan, locul dedicat relaxarii in apropiere de Lugoj si Timisoara

Iunie 2005, Pesaro, Italia. Intr-o seara calduroasa de vara, doi frati se plimbau pe riviera orasului italian, povestind despre toate si nimic. La un moment dat Iury, unul dintre frati, ii spune celuilalt ca ar manca o inghetata.

„-Intra la gelaterie si cumpara-ti.

-Nu vrei?

-Vreau, o ciocolata si o capsuni.

-Stii ce ar fi interesant?

-Ce?

-Sa deschidem o gelaterie ca astea de aici, in Romania. In Lugoj!

-Hmm…”

Ivan, cel care isi asculta fratele vorbind, nu a dat prea multa importanta ideii la inceput. In urmatoarele zile insa, gandul de a deschide o gelaterie la Lugoj i-a suras din ce in ce mai tare, acesta ajungand sa se gandeasca doar la inghetata, la cum se produce si la cat de bine ar putea sa functioneze un magazin gelaterie intr-un oras ca Lugojul.

De la idee la actiune nu a fost decat un pas. Dupa mai multe luni de pregatire la o scoala de gelato din Italia, dar si dupa alte cateva luni de cautat ingrediente de cea mai buna calitate si distribuitori, ca in Italia, a luat nastere Gelateria Iury&Ivan, singura din Lugoj si de departe cel mai apreciat magazin care vinde inghetata in orasul de pe Timis.

Perfect amplasata pe malul raului, asaltat seara de seara de sute de lugojeni, gelateria s-a dovedit a fi un succes, insa nu inainte de a trece prin incercarile unei afaceri noi, inedite si aflate la inceput de drum.

“Ideea a fost a lui Iury, el fiind fratele meu, cu 2 ani mai mic ca mine, eu avand 32 de ani acum. Acolo unde stateam noi, in zona Pesaro – Rimini, exista o scoala faimoasa de gelato, cum zic ei, pentru dulciuri, inghetata si altele. Am urmat scoala, acolo se fac cursurile din toamna pana in iarna, amandoi am facut, insa dupa scoala si dupa ce am deschis deja am mai facut si alte cursuri pana in 2007, pentru ca trebuia sa ne perfectionam” – Ivan, coproprietar Gelateria Iury&Ivan Lugoj.

10 iunie 2006, Lugoj, Romania. Gelateria isi deschide portile, oferind un produs nou, inedit pentru lugojeni. Inghetata adevarata, gelato, produsa in laborator propriu. Fara ambalaje colorate, fara lazi frigorifice, fara termen de garantie, ci doar inghetata pura, in peste 30 de arome pe care proprietarii le ruleaza in functie de disponibilitate.

“In primele luni… era ceva nou, ne-a dat de gandit, poate nu e ce ne gandeam noi ca o sa fie. Incet incet lugojenii au venit si au inceput sa manance. A fost o investitie marisoara, un an, chiar doi, a fost mai greu, de-abia din 2008 a plecat mai bine. A durat cam doi ani ca sa fie sustenabila, sa poti sa zici ca platesti utilitati, dar am crezut in idee, stiam ca va merge si a mers” – Ivan, coproprietar Gelateria Iury&Ivan Lugoj.

Lugojenii, timizi la inceput, incearca si nu prea produsul, insa vorba ca pe malul Timisului s-a deschis o gelaterie cu inghetata ca la Roma circula repede prin oras. In cateva luni, magazinul trece de la a vinde cateva cupe de inghetata pe zi, la a produce sute de kilograme de desert, numere ce continua sa creasca, de 10 ani incoace, sezon dupa sezon.

“Laptele, frisca si aromele vin fie din tara, fie din strainatate, in functie de disponibilitati. Aducem doar cele mai bune produse, nu facem niciodata compromisuri. Suntem printre cele cateva laboratoare de acest gen din tara. Sunt in crestere, dar deocamdata nu sunt extrem de multe asemenea laboratoare, iar calitatea la cel din Lugoj e cea mai buna” – Ivan, coproprietar Gelateria Iury&Ivan Lugoj.

Inghetata se face exact dupa procesul pe care Iury si Ivan l-au deprins dupa ce au urmat cursurile scolii de gelato din Italia. Laboratorul gelateriei este dotat cu cele mai noi aparate in domeniul producerii de inghetata, cei doi afaceristi tinand pasul cu tehnologia si schimband periodic componente pentru a oferi un produs delicios.

Lugojenii adora ciocolata. Asta reiese din calculele facute de proprietarii gelateriei, care spun ca aroma de ciocolata se vinde de departe cel mai bine la Lugoj. La concurenta cu ciocolata sunt Nutella si Snickers, care la baza au tot ciocolata, dar care, cu mici trucuri invatate in frumoasa Italie, ajung sa aibe gustul deserturilor favorite ale tuturor celor care calca pragul gelateriei.

“Ca sa facem inghetata, se aduce toata compozitia la 85 de grade, e standard. Dupa aceea, se coboara la 4 grade si are loc procesul acela de transformare, cand ingredientele lichide devin inghetata. Noi facem inghetata zilnic, proaspata. Nu multa, dar in fiecare zi se face si chiar daca sta doua zile nu are nimic, insa la gelaterie nu sta niciodata.

Cateodata facem si doua si chiar trei arome pe zi pe portie, dar cel tarziu pana a doua zi nu sta o aroma. Aromele le-am adus din Italia, pastele, dar aducem si din tara, avem distribuitori foarte foarte buni” – Ivan, coproprietar Gelateria Iury&Ivan Lugoj

La capitolul numere, lugojenii mananca intre 15 si 20 de kilograme de inghetata pe zi, cantitate ce poate ajunge si chiar depasi 20 de kilograme in zilele de weekend. Ca o medie, asta inseamna ca doar la gelateria de pe mal se consuma peste jumatate de tona de inghetata pe luna.

“Eu nu lucrez acolo, sotia mea si cumnata mea, e o afacere de familie. Eu si cu fratele meu vorbim cu distribuitorii si cam atat, noi mai avem si altele de facut. Este totul in familie, ne ajutam unii pe ceilalti si afacerea merge deja de la sine, dupa atatia ani am reusit sa o stabilizam” – Ivan, coproprietar Gelateria Iury&Ivan Lugoj.

Iunie 2017. La mai bine de 10 ani de la inaugurare, gelateria de pe malul Timisului merge inainte si se pregateste de dezvoltare. Catering-ul la nunti si botezuri este deja ceva normal pentru maestrii inghetatei, iar patronii spun ca, pe langa imbunatatirile constante pe care le aduc produselor lor, se gandesc sa dezvolte pe viitor si alte arii ale afacerii, cum ar fi inchirierea de vitrine sau, de ce nu, deschiderea unei noi locatii, daca Lugojul va beneficia intr-un final de o zona centrala de promenada, ca in orasele din Europa.

In laborator Daniela, tanara care zi de zi serveste sute de cupe de inghetata lugojenilor toropiti de caldura de afara, isi pregateste aparatura pentru o noua zi de munca.

“Se anunta o zi plina. Vor fi 37 de grade, asa ca ne asteptam la multi clienti. Avem pregatite ingrediente si, cand se termina o aroma favorita, punem si facem imediat inca o portie. Eu lucrez si in laborator, si la servire, alaturi de o alta colega” – Daniela, angajat Gelateria Iury&Ivan.

Puteti cumpara inghetata si pentru acasa. Cei de la gelaterie au introdus de curand cutii speciale pentru livrare, care tin inghetata rece chiar si pentru 60 de minute, suficient cat sa ajungeti cu ea oriunde in oras. Cutiile au capacitate de pana la 13 cupe. O cupa de inghetata costa 2,5 lei, pretul fiind la jumate fata de gelateriile din Italia, unde cupa de gelato porneste de la un Euro.

Din fericire, gustul este la fel de bun ca si cel din tara de origine. Cand gusti o cupa de inghetata de la Iury&Ivan, inchizi ochii si ajungi, fara sa misti un deget, la Roma, Milano, Venetia sau, de ce nu, pe faleza din Pesaro, orasul in care a inceput, acum 10 ani, povestea celebrei gelaterii lugojene.

CONCURS: Foloseste-ti imaginatia si castiga doua tricouri pictate manual de Lady Blue

Oamenii sunt niște ființe complexe, cel puțin asta ne-a învățat istoria, medicina, creativitatea lor și multe alte domenii definitorii ale ființelor umane. Și totuși, există artiști care pot exprima, dintr-o singură fotografie și câteva rânduri, totul despre un individ anume. Așa a luat naștere proiectul „Humans of New York” (trad. Eng. „Oamenii din News York”), o pagină de Facebook pe care un fotograf din marea metropolă americană și-a transformat un hobby, acela de a poza oamenii pe stradă, într-o adevărată comunitate, cu peste 8 milioane de fani, care contribuie în fiecare zi cu păreri și idei la portretele pe care acesta le publică pe internet. Alături de fotografii, artistul publică și un scurt interviu, câteodată de câteva rânduri, alteori de doar câteva cuvinte, citându-l pe subiectul fotografiei.

Proiectul prinde acum rădăcini în toate orașele lumii, Lugojul fiind și el unul dintre locurile în care oamenii vor avea șansa să își cunoască vecinii, prietenii sau, din potrivă, persoane total necunoscute, dar care stau în același oraș cu ei, prin intermediul proiectului „Humans of Lugoj”. Pus la cale de Bianca, o tânără pasionată de fotografie, artă și tot ce înseamnă proiectul principal „Humans of New York”. Tânăra a fost atât de fascinată de idee, încât a citit fără suflare poveștile a sute de newyorkezi, acum fiind ea în postura de a prezenta, în același mod, trăirile de viață ale lugojenilor pe pagina de Facebook dedicată proiectului.

„Mă cheamă Pop Bianca-Ana-Maria, da, lung nume, dar majoritatea îmi spun „Von R”. „Von” vine de la faptul că o ador pe Kat Von D, o tipă care are propriul ei salon de tatuaje, iar „r” vine de la faptul că nu pot pronunța litera „r”. Am 14 ani, chiar dacă majoritate spun că am peste 16 înainte să mă cunoască și chiar dacă unii mă îmbătrânesc și mai mult. Sunt elevă la Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu”, dar sunt și un fotograf în devenire. Îmi place să descopăr oameni interesanți și speciali prin orice mijloace, care mai de care mai ciudate și ador să fac plimbări drăguțe cu skatebooard-ul”, spune Bianca.

Am întrebat-o cum s-a întâlnit cu proiectul mamă, cel din „Marele Măr” de peste ocean. „Humans of New York este un fel de stil de viață pentru mine. Îmi aduc aminte că prin luna mai am aflat de proiect când am văzut o poză cu o tipă de 25 de ani ce avea vreo 8 căței în jurul ei. Am dat Like paginii și am început să citesc povestea fiecărui personaj, eram uimită de tot ceea ce ziceau acei oameni și Brandon (n.r. Brandon Stanton, creatorul „Humans of New York”) e printre modele pe care încerc să le urmez din acel moment încoace”, ne-a spus tânăra fotograf.

„Tot vorbeam cu diferiți prieteni despre proiect și ziceam că ar fi genial ca cineva să înceapă și în Lugoj ceva de genul. Ei îmi spuneau că eu aș fi persoana potrivită și de ce să nu încep un proiect de genul. La început m-am gândit că nu o să reușesc și am avut nevoie de ceva timp ca să îmi dau seamă că nu e nimic de pierdut dacă voi face asta. Mă așteptam să fie deja pagini de genul pentru Lugoj, vedeam din ce în ce mai multe orașe și chiar sate ce aveau pagini. Oficial, acum 2 săptămâni, m-am hotărât să creez pagina și m-am apucat de muncă”, ne-a povestit Bianca, recunoscând că mai are de pozat şi lucrat până departe.

„Vreau ca toți lugojenii și nu doar lugojenii să știe de acest proiect. Vreau să ajungă la stadiul la care e la ora actuală pagina „Oameni ai Bucureștiului”. Am observat că ideea asta prinde din ce în ce mai repede la lume, la public, la fotografi, ceea ce e foarte bine”, mai spune eleva școlii de muzică din Lugoj, care are în plan pentru viitorul apropiat publicarea a cel puțin 5 poze pe săptămână pe noua pagină a proiectului. „Nu cred că m-aș sătura să tot caut oameni, să le ascult poveștile, să le fac poze, devine pur și simplu un hobby din care nu te mai poți opri.”

Bianca vrea să dezvolte proiectul în așa fel încât să poată să devină o parte importantă a vieții sale, atât ca hobby, cât și în plan material. „Dau tot ce e mai bun pentru proiect. Mă ambiționez foarte mult și cât de curând veți vedea și voi asta. În momentul acesta nu prea văd de ce ar eșua proiectul, merge foarte bine.”

Cum era și de așteptat, tânăra are deja pregătite surprize pentru utilizatorii care vor aprecia pagina ei, chiar dacă inițiativa este încă la început. Am întrebat-o dacă a mai făcut poze și dacă ne poate da câteva secrete despre viețile interesante ale lugojenilor pe care a reușit să îi fotografieze deja. „Vreau să rămână o surpriză, cele mai interesante povești ale lugojenilor vor apărea de joi pe pagină, deci stați cu ochii pe ea”. La final, am invitat-o pe Bianca să fie chiar ea subiectul unei postări pe pagina proprie.
„Să nu regreți nimic, niciodată. Să visezi mult, să vrei mult. Să nu-ți pese de păreri, de prejudecăți, de lipsuri.”

Pagina oficială Humans of New York

Pagina Humans of Lugoj

Despre Brandon Standon, creatorul HoNY

Fotografii din anii `70, `80 și `90 au fost publicate pe internet cu Lugojul, imaginile fiind total străine pentru tinerii din noua generație, care folosesc calculatorul în majoritatea timpului pentru orice altceva decât educare. Totuși, mulți dintre ei au văzut și apreciat aceste fotografii, în care ne este prezentat orașul în ipostaze inedite, clădiri care acum sunt complet reamenajate și locuri din oraș care nu mai există sau au fost schimbate în mod complet. De la Podul de Fier, care era traversat rar de câte o mașină, la străzi pe care mergeau pietoni, la parcuri, clădiri publice și alte locuri interesante, toate sunt parcă dintr-o altă lume, deși așa arătau în orașul nostru cu zeci de ani în urmă.

În fotografiile publicate pe grupul „Ești din Lugoj dacă… ” de mai mulți utilizatori putem vedea un parc al poștei bine îngrijit, la fel ca și cel de acum, dar care are o altă înfățișare. Primăria orașului este și ea prezentă în albumul de fotografii și, chiar dacă la acea vreme nu a câștigat niciun premiu pentru fațadă, este bine îngrijită și impozantă, la fel ca în zilele noastre. Malul Timișului, acolo unde se află și Colegiul „Brediceanu”, este un alt loc fotografiat, o singură mașină fiind surprinsă în trecere, având în vedere că la ore de vârf în zilele noastre este greu să găsești parcare în zonă.

Un alt loc interesant din trecut este platoul Casei de Cultură a Sindicatelor, fără celebra scenă albastră, veche și distrusă de sutele de spectacole ce au avut loc pe podeaua acesteia. Zona în care tronează acum scena scoasă parțial din uz este acoperită în fotografiile din acei ani cu spațiu verde, la fel de curat ca și restul orașului. Într-una dintre fotografii ni se arată și locația unde se află acum Universitatea Europeană „Drăgan din Lugoj, pe atunci doar un simplu spațiu verde la rândul său.

Nici hotelul Dacia din oraș nu a scăpat de mâna fotografilor timpului, o poză cu acesta fiind de asemena publicată pe grupul lugojenilor. În imagine se poate observa terasa care funcționa de mult la restaurantul hotelului, dar și un medalion în care este prezentată o cameră cu două paturi din interior. De asemenea, în vecinătatea hotelului s-a realizat o fotografie cu o defilare de pe vremea regimului comunist, în care, de la o tribună, privesc către trecători oficialitățile vremii.

Imaginile mai prezintă și alte locuri interesante din oraș de la acea vreme, cum sunt uzina I.U.R.T. de pe strada Timișorii, clădirea Prefecturii, Piața Victoriei cu vedere spre Colegiul „Hasdeu”, clădirea sediului poștei mari, o vedere de la ștrand și, bineînțeles, o imagine cu Hanul „Ana Lugojana” în vremea de glorie a restaurantului cu renume internațional aflat la câțiva kilometri de la ieșirea din oraș către Făget.