Construit în anul 2002 de către nemți, podul ce leagă localitatea Coșteiu de lanurile de grâu și porumb de peste Timiș ale țăranilor, ce poartă numele sfinților Mihail și Gavril, are toate șansele să-și piardă funcția de trecere peste apă în orice moment, deoarece atât structura de lemn, care este într-o stare inadmisibilă de degradare, cât și cea de metal, ruginită de ploile care au căzut neîncetat peste el, sunt la capătul puterilor.
Din cauza birocrației și a banilor tot mai puțini pe care aleșii îi alocă acestor construcții vitale pentru cei care au pământ peste apă, o tragedie s-ar putea întâmpla în orice moment, dacă structura de lemn, sau mai rău, cea de metal, ar ceda sub camioanele cu lemne sau tractoarele încărcate cu porumb care traversează trecerea de peste apă în fiecare zi.
În urma unei licitații publice, firma lugojeană Compact Product SRL a câștigat un contract de 624.006,10 lei pentru a înlocui structura de lemn irecuperabilă a podului cu o cale asfaltica pe dală din beton armat, contract semnat între companie și Direcția pentru Administrarea Drumurilor și Podurilor Județene Timiș la 24 octombrie 2012.
La mai bine de 6 luni de la semnarea contractului, lovindu-se ca de obicei de alte probleme birocratice, nimeni nu a început lucrarea pentru care se vor plăti în final peste 6 miliarde de lei vechi, totul pentru turnarea unei fâșii de asfalt de 590 de metri pătrați, ceea ce înseamnă că, pentru un singur metru lucrat, statul va plăti nu mai puțin de 1057,63 de lei, incluzând în preț dala și betonul ce o va acoperi.
Nu se știe când vor începe lucrările cu adevărat și unde este vina pentru întârzierea acestora, însă un lucru este cert: cei care trec în fiecare zi podul își pun viața în pericol, deoarece într-o țară cu adevărat europeană, această trecere, aflată în stadiul acesta de degradare, ar fi fost închisă și reparată de urgență, însă la noi, licitațiile curg pe bandă rulantă și se finalizează în câțiva ani, iar metrul cub de beton se toarnă la prețuri absurde, de care japonezii ar râde cu părere de rău pentru o țară care acceptă să le plătească firmelor contractate asemenea sume imense.
