La Lugoj, dacă vrei să duci un câine la adăpost, din fericire, ai unde să îl duci. Există adăpost public, al primăriei, dar și adăpost privat, al asociației „Free Amely” 2007”. Tot la Lugoj, dacă vrei să duci un lugojean la adăpost, să ajute la construirea de cuști, la curățarea lor, la plimbarea câinilor, la hrănirea lor sau la orice altă muncă necesară, din păcate, nu vei găsi pe cineva dispus să o facă. O tânără din Germania și-a lăsat acasă familia și prietenii și, văzând la televizor știri despre situația câinilor maidanezi din România, a decis să vină, pe banii ei, la noi în țară, în încercarea de a ajuta cum poate la remedierea, măcar într-un oraș mic, a situației.
Salomea Gunia are 23 de ani și este studentă la sociologie în Goettingen. De loc din Hanover, tânăra a decis să petreacă 3 săptămâni la Lugoj, unde a ajutat la îngrijirea câinilor și la ridicarea noului adăpost de la marginea Tapiei, la câțiva kilometri de municipiu. Aici, împreună cu un grup de elvețieni, de asemenea veniți la noi în oraș pe banii lor, Salomea a muncit din greu pentru a pregăti pentru iarnă cele câteva cuști de aici, pentru că adăpostul mai are până să fie finalizat. 
Motivul pentru care tânăra a ales să viziteze Lugojul a fost propaganda pe care televiziunile germane au făcut-o în ceea ce privește situația îngrozitoare a câinilor maidanezi din România. Totuși, când a ajuns în țara noastră, tânăra s-a bucurat enorm să constate că „dracul nu este așa de negru”. În cele trei săptămâni, studenta din Germania a locuit la Elena Balaj, președinte al asociației lugojene ce se ocupă de îngrijirea câinilor fără stăpân, programul zilnic al fetei concentrându-se în special pe îngrijirea câinilor de la Tapia, hrănirea, plimbarea și curățarea lor.
Vineri, Salomea, împreună cu grupul de elvețieni care au muncit la adăpost pentru trei săptămâni, a plecat spre casă, însă, în ciuda progreselor făcute la noua locație, cu un gust amar. Singura întrebare la care nu au putut găsi aceștia răspuns a fost de ce nu a venit măcar un lugojean să îi ajute, cum de există atâta indiferență și de ce nimeni nu face nimic, ci doar comentează și critică pe alții, dar când să pună mâna la treabă, se fac că nu pot/nu au timp/nu știu să facă.
Întrebarea este, în mod cert, una fără răspuns, iar soluția este, din păcate, cel puțin pentru Lugoj, dar și pentru alte orașe din România cu aceasta problemă, așteptarea ajutorului din partea grupurilor de voluntari străini.
Bravo ei !!!!!