Fidelity by Iulius Mall

EDITORIAL Povestea po(rcului)dului!

Faptul că sute de persoane au semnat deja, în mai puţin de 48 de ore, o petiţie împotriva iniţiativei primarului din Lugoj de a edifica un nou pod rutier, în imediata vecinătate a Podului de Fier, mă face şi pe mine să-mi exprim părerea.

După umilele mele cunoştinţe, un pod este o construcție de lemn, de piatră, de beton, de metal sau de ce o mai fi ea, care leagă între ele malurile unei ape. Păi ,,Podul lui Boldea“, despre care se face vorbire în gâlceava de pe Timiş, nu-i leagă, ci îi dezbină pe lugojeni. La ora actuală, populaţia oraşului se împarte în trei categorii: pro, contra şi indiferenţi, iar glasul raţiunii pure îmi şopteşte să mă înregimentez în a treia tabără, cea a indiferenţilor.

Publicitate

Mărturisesc că din ‘89 şi până astăzi, am arcuit zadarnic nenumărate poduri de speranţă între mine şi edilii oraşului. Lugojul meu natal arată din ce în ce mai supărat, mai ponosit şi mai rupt în coate. Violarea urbanistică şi ofensiva kitsch-ului este o modă, iar sensibilizarea lugojenilor cu privire la importanța păstrării arhitecturii locale nu cred că are sorţi de izbândă.

Lugojenii au psihologia pădurii! Aţi văzut copaci răzvrătindu-se la vederea securii? Acestea fiind spuse, urez succes primarului în realizarea acestei construcţii megalomane. Dacă tot avem un SPA, care a devenit o ruină înainte de a fi gata, de ce să nu avem şi un pod grandios care dă într-o clădire? Labirintul străzilor care conduc şoferul spre trecerea peste ape va contribui, desigur, la dezvoltarea perspicacităţii acestuia. Aici se vor putea organiza concursuri de orientare turistică intitulate ,,Cine trece primul podul, îl aclamă tot norodul”.

N-am înţeles de ce atunci când s-a construit pasarela de la piaţă nu s-a gândit că acolo era mai util un pod. Trecătoarea aia e Puntea Suspinelor. Aţi văzut vreodată un om în vârstă urcând scările cu plasa plină de zarzavaturi? Suspină de zici că îşi trăieşte ultimile clipe. Desigur că pe Timiş se poate monta şi o salbă de fântâni arteziene şi alte kitsch-uri colorate, pe care atunci când vine apa mare,  să le dăm drumul la vale. Bineînţeles că fiecare instalaţie va purta inscripţia: Aici sunt banii dumneavoastră!

Dacă la Caracal s-a răsturnat o căruţă cu proşti, nu e cazul să se mai răstoarne una și la Lugoj.  Şi Pasajul de pe Calea Buziaşului vine în sprijinul afirmaţiei mele. După ce au lucrat la el un deceniu şi ceva, pe când a fost gata, CFR-ul şi-a mutat spaţiul de manevră la bariera Bocşei, aşa că involuntar apare şi întrebarea: Pe când tragem şi acolo un pasaj?

E timpul să gândim cu seriozitate şi responsabilitate urbanistica viitorului, pentru a nu ajunge de râsul urmaşilor noştri. Sunt convins că Lugojul are nevoie de un nou pod, dar nu acolo. La ora actuală există nenumărate soluţii pentru consolidarea Podului de Fier şi ele trebuie doar identificate. Din păcate trăim într-o lume ireală, ca de basm, şi podul ăsta, care stă gata să apară în peisajul lugojean, mă duce cu gândul la ,,Povestea porcului”. Vă mai amintiţi de purceluşul acela năzdrăvan?                 

 ,,…purcelul atunci s-a suit binişor pe laiţă, a spart o fereastră de bărdăhan şi, suflând o dată din nări, s-au făcut ca două suluri de foc, de la bordeiul moşneagului şi până la palatul împăratului. Şi podul, cu toate cele poruncite, era acum gata…“.       

Dan TIMARU                                                                                                                     

Add a comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Fiți la curent cu cele mai importante știri

Apăsând butonul SUBSCRIBE, confirmi că ai citit și ești de acord cu politica noastră GDPR și Termen și condiții
Publicitate