Venetia este unul dintre orasele pe care trebuie sa le vezi macar o data. Venetia nu e un loc pe care sa il vezi cu ghid, cu harta sau cu un plan bine stabilit, cum e Roma de exemplu. Orasul, ridicat pe 118 insule si insulite, e strabatut de un canal mare (Canal Grande) si e serpuit de alte sute de canale, pe care nu le strabati cu masina, ci doar pe jos sau cu vaporetto si gondolele. Am petrecut aproape o saptamana in minunata Venetie si am strans cateva ponturi pe care vreau sa le impartasesc cu voi si care sper sa va ajute daca va pregatiti sa vizitati superbul oras.
Transport de la aeroport si pana in oras

-Wizz Air zboara de la Timisoara la Venetia martea si sambata, biletele le puteti gasi chiar si de la 39 de lei pe sens. Daca va organizati, nu aveti nevoie de bagaje mari, poate doar de unul cel mult, astfel ca pretul biletelor ramane cel original, in cazul de fata 138 de lei dus-intors de persoana;

-odata ajuns in Treviso, oras aflat la patruzeci de kilometri de Venetia, aveti mai multe optiuni pentru a ajunge in oras de la aeroport, Wizz Air zburand pe Treviso in loc de Marco Polo, aeroportul mare al Venetiei. Exista autobuze pe care scrie mare „Treviso Express”, care te duc pana in Venetia in 45 de minute, dar costa 10 euro. Daca sunteti pe buget, urcati in autobuzul 6 de la statia de langa aerogara (cum iesiti din aeroport la dreapta) care costa un euro si apoi de la gara luati un tren spre Venetia Santa Lucia, care va costa 3.3 euro;

-daca va cazati langa Venetia, asa cum am facut, pentru ca e mult mai ieftin decat in oras, cel mai eficient mod de a ajunge in oras este cu trenul, care costa 1,25 de euro si merge de zeci de ori pe zi, din 15 in 15 minute, pana la Santa Lucia. Despre TrenItalia si cum functioneaza un sistem feroviar modern intr-o tara normala, intr-un articol pe larg intr-una din zilele viitoare;

-la fel de bine puteti ajunge in oras cu autobuzele, care costa 1,5 euro si merg pana in Piazzale Roma, de unde va luati dupa turisti, treceti doua poduri mari si gata, ati ajuns in Venetia.
Cazare
-Venetia este unul dintre cele mai scumpe orase din Europa, alaturi de Londra si Paris, atat la cazare, cat si la mancare, obiective turistice, transport si alte cele, asa ca cel mai bine ar fi sa cautati un hotel intr-unul dintre orasele aflate in vecintatea ei, cum sunt Mestre, Mogliano Veneto sau chiar Treviso;
-cele mai multe hoteluri nu servesc micul dejun, iar daca o fac, costa intre 15 si 30 de euro, ceea ce e mult pentru un mic dejun. Cel mai bine este sa iesiti din hotel, sa gasiti primul bar-restaurant-bodega si sa cautati ciccehtti, care nu sunt altceva decat aperitive delicioase. De 10 euro mancati doua persoane pe saturate si puteti incepe ziua de vizitare fara griji;
-nu cumparati harti cu orasul, fiecare hotel, oricat de pricajit, are harti gratuite la receptie. Cereti o harta si indicatii de la receptie, de obicei oamenii sunt foarte amabili si gata sa va ajute;
Paste, pizza, vin, prosecco, dulciuri
-Italia inseamna paste, pizza, vin, in aceasta ordine. Nu exista experienta culinara proasta, pentru ca fiecare preparat e simplu, dar absolut delicios. Spaghetele curg cu nemiluita, pizza e mare si plina, ticsita cu ingrediente proaspete, iar vinul sau prosecco, dementiale;
-nu mancati in centrul Venetiei, pentru ca o sa dati pe o portie de paste cat ati da pe o cina intreaga, pentru doua sau trei persoane, pe stradutele alaturate. Noi nu am mancat decat un pranz in oras, undeva pe o strada din apropierea pietei San Marco (eram oficial rupti de foame), unde am platit 36 de euro pe doua portii de paste si doua pahare de vin. Extrem de scump, chiar daca delicios, nu se merita cheltuiala;
-cele mai bune restaurante sunt cele la care mananca localnicii. Italienii ies tarziu la cina, pe la 8 seara, iar majoritatea celor din regiunea Veneto mananca pe fuga si sting din abundenta cu vin sau prosecco (nimic nu e mai bun decat un pahar de prosecco, NIMIC). E o placere sa-i vezi cum stau afara, pe alei, in fata restaurantelor, cu vinul si cicchetti in brate, discutand pana la miezul noptii, de parca nu se mai satura de barfit;
-cel mai bun lucru pe care l-am macat la Venetia a fost un con cu creveti prajiti si garnitura de legume pane. Am mai mancat pana atunci creveti, dar ce am luat de la acest magazin, pe care a doua zi nu l-am mai gasit pentru ca Venetia e foarte intortocheata, a fost absolut de vis. Recomand sa ii incercati daca ii gasiti, sunt deliciosi;

-pe langa paste si fructe de mare, italienii din zona asta iubesc vita. Bistecca Fiorentina, frigaruia de vita in forma de T (celebra T-bone) am mancat-o in prima seara si n-o sa o uit toata viata. Moale, delicioasa, suculenta, nu mai avea nevoie de nimic, pur si simplu geniala. Nici sare n-am mai pus pe ea;

-la desert, incercati placintele cu branza (cheesecake) care, desi nu sunt italienesti, sunt al naibii de bune, facute de obicei in bucataria restaurantului si servite cu spuma proaspata de branza, habar n-am cum o fac, dar chiar si daca explodezi de la paste, tot o sa lingi farfuria.
Ce sa vezi la Venetia
-Venetia nu trebuie vazuta cu ghid sau cu harta, dupa cum am spus mai sus. Fiecare strada e o carte postala, fiecare canal e un loc de privit si admirat minute in sir, asa ca inarmati-va cu papuci confortabili, maruntis pentru gelato si rabdare si luati-o la pas;

-Piata San Marco, cel mai vizitat punct al orasului, este la aproape o ora distanta de Piazale Roma sau Gara Santa Lucia de mers pe jos, cele doua locuri din care va puteti incepe plimbarea in oras. Va veti ghida dupa semnele de pe peretii exteriori ai cladirilor, care va vor indruma spre piata si spre podul Rialto, cel mai mare si mai frumos pod care traverseaza Canal Grande;

-in Piata San Marco, admirati celebra basilica sau turnul rosu din caramida Campanile, care poate fi si vizitat si in care se poate urca. Liftul costa 8 euro, iar privelistea am auzit ca e de vis, desi nu cred ca merita 8 euro sa urci pana in varf, avand in vedere ca poti admira orasul si de jos, la fel si laguna si insulele din jur;

-Venetia e plina de muzee, insa nici acestea nu ne-au atras prea mult atentia. In schimb, orasul e la fel de bine „dotat” la capitolul biserici, care sunt de-a dreptul impresionante, linistite si intrarea e gratuita la toate. Sunt ideale pentru cinci minute de reculegere dupa o plimbare de jumatate de ora;

-dintre obiectivele turistice si mai putin turistice pe care le-am vazut, cele pe care vi le recomand sunt evident Piata San Marco, Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor, Basilica San Marco (trebuie sa va lasati bagajele undeva in spate, foarte incomod, dar merita), podurile si „parcarile” de barci si vaporetto de pe Canal Grande, bisericile, cartierele mai putin turistice (am colindat prin Dorsoduro si Cannaregio, unde am mancat o gelato de fistic bestiala), zecile de magazine si buticuri cu dulciuri, haine, obiecte decorative si cate si mai cate, iar lista poate continua.
Vaporetto si alte tepe turistice
-pentru ca este vizitata de 50000 de turisti pe zi, Venetia nu duce lipsa de tepe turistice. Prima dintre ele si cea mai grava mi se pare vaporetto, unicul mod de a te plimba prin oras in afara de mersul pe jos. Sa dai 7,5 euro pentru o singura cursa e furt pe fata, nici daca ar merge cu kerosen acele vaporase, tot nu s-ar putea justifica pretul nesimtit. Nu ne-am urcat in asa ceva, nu pentru ca nu am avut bani, ci pentru ca am refuzat sa fim jepuiti pe fata doar pentru o cursa cu vaporul la pret de croaziera de lux;

-si mai grave sunt tarifele pentru gondola, celebrele barcute venetiene. Desi superbe, costul unei calatorii poate ajunge usor la peste 100 de euro, asa ca daca nu sunteti putrezi de bogati sau indragostiti peste masura, nu vad de ce s-ar cara cineva cu ele. Pe buna dreptate, majoritatea gondolelor erau parcate si numai bune de pozat de catre turisti;

-la Venetia am descoperit Magnum Store, care din start mirosea a teapa turistica, dar la care nu am putut rezista. E chiar peste drum de Gara Santa Lucia, astfel ca la a doua tura de vizitare n-am mai putut sa suport si am intrat. Pentru 5 euro, primesti un espresso si o inghetata pe care o poti decora si modela cum vrei, cu fel de fel de dulcegarii, produsul final fiind descris ca „Diabetes on a stick” (Diabet pe bat) de catre un englez care isi astepta randul in spatele meu. True story dude, true story;

-cred ca nu trebuie sa mai spun ca restaurantele din centru sunt bune de naiba. E drept, cinezi pe Canal Grande, langa Rialto sau bei o cafea de 15 euro la Florian, cea mai veche cafenea din Venetia, dar cred ca mult mai castigat esti cand gasesti un restaurant la care merg si localnicii, pe o strada mai ascunsa, condus de o familie care intr-adevar iti ofera o experienta culinara autentica si nu iti vrea doar banii, ci si sa te simti bine si sa iti aduci aminte cu drag de vizita la Venetia.





Sper sa va ajute aceste sfaturi si, daca ati ajuns aici pentru ca va pregatiti sa plecati spre Venetia, va urez un concediu placut! Daca aveti intrebari, le astept in comentarii sau pe Facebook.
P.S.: Pozele sunt facute cu un Samsung Galaxy A5, cred ca au iesit mai bine decat ma asteptam si cu siguranta m-au scapat de la a cara aparatul in spate zeci de kilometri.