Nu mint, a fost pentru prima data cand am fost la un pas sa lesin, nu am mai patit asa ceva niciodata. Iti aduci aminte de momentul ala in care ai tras sperietura vietii tale? Eu imi aduc bine de tot aminte, mai ales pentru ca s-a intamplat vineri seara. Sa va explic: mi-am parcat masina pe Timisorii, aproape de OMV, acolo sub pomi si langa fantana de apa, dupa care printre blocuri am luat-o spre bowling, unde aveam sedinta saptamanala. Toate bune si frumoase pana aici, sedinta faina, pistele faine, am avut chiar si cateva aruncari bune de tot de data asta.
Seara, pe la zece, gatam sedinta, sa mai plecam si noi acasa, ca asa se face. Normal ca afara era intuneric, dar de ce va zic asta o sa vedeti imediat. Merg in parcare pe pipaite, pe bajbaite, pe cum am putut si scot cheia de la masina, sa o bag in masina si sa deschid, ati ghicit, masina. Nu merge. Incerc din nou, cu ochii la maini sa vad sa nu gresesc cheia. Nu merge si gata. Culmea, pe toata strada Timisorii nu mergea niciun bec.
Cand ma uit mai atent, vad un par, o coada de coasa, ceva de lemn pus chiar in usa mea, dar pe interior. Am inghetat. Ca si cand cineva deschise usa si o inchise la loc, insa doar dupa ce blocase accesul, din exterior spre interior, in autoturism. De ce ar face asta? Am luat telefonul, am deschis lanterna si m-am uitat in interior, acolo unde am vazut minunile lumii, de la cofraje de oua vechi, la sticle goale, la praf de un deget si alte gunoaie.
Am inghetat la zero grade. Nu stiam ce sa fac prima data, poze pentru dovada sau sa sun la politie sa raportez, ca era clar, cineva imi facuse masina praf. Era clar, cineva mi-a spart masina si, in loc sa o fure, a aruncat in ea toate gunoaiele de pe lume, dupa care mi-a pus un par in usa. Razbunare, clar, dar de la cine, ca doar nu am furat gagica nimanui pana la urma. Am pus mana pe telefon sa sun la politie, desi eram deja tot apa si simteam cum lesinam din picioare, de parca urma sa decolez pentru prima data cu avionul… si eu eram pilotul!
Noroc ca, inainte sa sun la 112, am vazut numerele de inmatriculare, care… nu erau ale mele. Da, in aceeasi parcare, la doua locuri de masina mea, se afla o masina exact ca a mea, insa mai veche si abandonata acolo de cine stie cand lumea, masina in care eu, pe o bezna totala si dupa o saptamana caniculara, am incercat sa ma urc si sa plec cu ea acasa. Nu ma judecati, desi a fost sperietura vietii mele, sigur e cea mai amuzanta intamplare pe care am relatat-o pe blogul asta.
P.S.: Nicio masina nu a avut de suferit in urma intamplarii.