La nevoie, avand in vedere ca mi-am remobilat, renovat si revopsit camera, toate chestiile cu „re-” durand mai bine de o luna calendaristica, am reusit sa traiesc mai bine de 30 de zile fara net. Sa ne intelegem, am avut internet, dar nu wireless, adica nu in toata casa, de unde si titlul „fara net in casa”. Am avut net la fir, cu portia, pentru ca firul era la mine in camera, care era si camera in care se faceau reparatiile si deci unde nu aveam acces prea mult.
Cum a fost deci sa nu am net in casa mai bine de o luna, sa nu pot verifica telefonul de 100 de ori pe zi sau sa nu pot sa intru de o mie de ori intr-o dupa-amiaza pe net, doar ca sa caut ceva ce cu siguranta nu imi trebuia? Sincer, foarte bine! Va dau doar trei motive pentru care luna asta a fost mai buna ca una cu net in toata casa, decat cu net doar la birou, incurcat de schele, miros de vopsea si lipsa chefului de a le infrunta pentru un pic de navigare.
–comoditatea: cum am spus, faptul ca puteam intra pe Google doar de la un birou micut si stand pe scaun, nu pe canapea comod sau in varful patului m-a facut de nenumarate ori sa renunt sa mai caut rezultatul la meciul de fotbal sau sa vad cat mai costa un bilet de tren pana unde aveam eu de gand sa merg. Nemaifiind comod, netul nu a mai fost asa atractiv, asa ca am renuntat de multe ori la el;
–redescoperirea placerilor vechi: in timpul asta de o luna si ceva in care am avut net doar la „statie”, am redescoperit ca imi plac serialele, pe care le-am urcat frumos pe stick si le-am vazut la televizor, comod din varful patului, ca imi place sa citesc, fapt ce m-a determinat sa lecturez nu una, nu doua, ci chiar trei carti si m-a facut sa imi regasesc placerea pentru alte hobby-uri, cum ar fi plimbarea cu bicicleta, exersatul trucurilor cu carti sau altele;
–chinul furtului de wireless: ca orice maniac al internetului, in ultima luna in care nu am avut net fara fir am incercat sa fur de la vecini. A si functionat de mai multe ori, recunosc, spre rusinerea mea, insa viteza era atat de mica si conexiunea se intrerupea de atatea ori, incat abandonam in 80% din cazuri ideea inainte sa intru pe site-ul pe care vroiam sa il vizitez. Enervat la culme, renuntam iar la idee si ma dadeam cu cititul, cu vazutul de seriale, cu iesitul din casa (I know, weird as fuck!) si asa mai departe, spre bucuria ochilor mei din cap.
Sunt bine acum, totul a revenit la normal, am net wi-fi si tastez cu bine de pe laptop din mijlocul sufrageriei, cu ajutorul undelor de net care intr-un final vor pune stapanire pe lume sau ne vor praji iremediabil creierasele.
P.S.: Oricat as vrea, acest post nu e sponsorizat de KitKat…