Ma rog, am, dar nu de jurnalism. Sa incepem cu inceputul, ca sa nu incepem cu evidentul. Cica tare bine ar fi, spun expertii, astia cu doctorate, cu studii, cu facultati, sa nu regretam nicio decizie, nicio greseala si nicio scapare din viata asta, pentru ca e prea scurta. Totusi, oricat de scurta ar fi viata asta, pana la urma e inevitabil sa nu avem regrete.
Eu de exemplu regret cateodata, cand am timp sa ma gandesc la altceva decat la lucruri importante, adica in concediu, ca nu m-am inscris la facultatea la care am vrut, pentru ca desi acum am un job si duc un trai bun, imi tot imaginez cum ar fi aratat viata mea la 22 de ani daca acum 4 ani mergeam la facultate. Nu o sa aflu niciodata, asa ca din punctul asta de vedere regret ca nu am facut-o.
Totusi, daca nu faceam asta si acum patru ani ma duceam la Timisoara sau la Arad sau la Cluj, ca aveam medie buna pentru jurnalism, astazi probabil ca eram intr-o cautare continua de loc de munca. Facultatea de ziaristica e una dintre acele facultati orientative, care nu iti garanteaza nimic, pentru ca jurnalismul e o munca pe care o inveti doar prin practica, niciodata prin teorie. Da, e musai sa ai habar de gramatica limbii in care iti redactezi textele, dar cam atat.
La 18 ani, atunci cand toti pun presiune pe tine sa iti gasesti un rol in viata, desi cu cateva zile inainte, adica la 17 ani si 360 de zile, trebuia sa ceri voie sa mergi la toaleta si erai considerat un mucos ordinar, am avut un moment in care eram sigur ca asta trebuie sa fac.
Eram convins ca trebuie sa merg la facultate daca vreau sa devin un jurnalist adevarat, sa invat meserie, sa ma dezvolt. Rahat, de fapt in cazul multor facultati, totul e publicitate, ca de fapt nu inveti nimic de ajutor pentru o anumita cariera. Si totusi, am fost la un pas sa merg la facultate si sa incerc sa ma „realizez”.
Norocul meu a fost ca s-a ivit o oportunitate si, de la acea zi incoace, lucrez in presa si nu ma pot plange nici ca am o viata plictisitoare, nici ca am un trai slab si nici ca am facut alegeri gresite. Am ales al naibii de bine, cred eu, sa nu merg la facultate, un lucru care pentru parintii mei a fost de neconceput (motiv pentru care m-au si inscris la facultate la Lugoj, doar ca sa fiu inscris si sa am o diploma la final de „studii”) si extrem de grav.
Acum, si parerea lor s-a schimbat si, desi singurul meu regret ramane ca nu voi afla niciodata cum ar fi fost viata mea cu facultate, ma bucur ca nu i-am ascultat, ca nu m-am ascultat si ca am fost incapatanat in a accepta acel post, chiar daca nu imi garanta nimic.
Niciun post nu iti garanteaza ceva in viata, oricat de bine sau de prost este platit, oricate facultati ai facut sau nu, pana la urma totul se reduce la dedicatie, multa munca si un pic de noroc pentru o cariera de succes.
Cam asa-s eu cu fotografia. Pana acum n-am făcut un curs sau o scoala de foto. Inca sunt un „necalificat”. A ajuns sa-mi placa tot mai mult. La mine a fost în schimb ceva interesant. Am făcut teologia, m-am angajat la Episcopia Greco-catolică la început pe alt post, dar perseverenta și dedicarea pasiunii a făcut în așa fel ca în ultimii ani sa ma reprofilez in cadrul aceleiași instituții si asa am trecut in banca jurnalismului și mai ales a ceea ce mă atrage, fotografia. Ce am învățat, a fost numai din practica și nu-mi pare rău că a fost așa. Facultatea de profil Îți poate oferi ceva relații cu unii profi mai ales dace ești un student bun, în rest teorie și mare pierdere de timp pt ca așa e încă sistemul de învățământ pe la noi.