Connect with us


Social

Povestea fascinantă a lugojeanului care a făcut parte 16 ani din Legiunea Străină

Publicat

în

Legiunea Străină este o unitate a armatei Franceze învăluită dintotdeauna într-o  aură de mister. Legendele țesute în jurul acestei instituții militare sunt datorate în general, lipsei de transparență a acțiunilor sale. Ceea ce se știe însă cu siguranță este faptul  că legionarii sunt militari antrenați special pentru a face față celor mai grele situații existente în zonele de conflict. Pregătirea lor profesională, fizică și psihică ne face să-i privim pe acești oameni cu respect. Unul dintre aceștia este și bănăţeanul Cristian Dorin Bot.

De la Institutul de Minerit, la Legiunea Străină

Născut la 1 octombrie 1967 în Bocșa, județul Caraș-Severin, Cristian Dorin Bot, la vârsta de 9 ani se mută împreună cu familia în Lugoj, tatăl lui fiind dintr-o comună din apropierea orașului. După terminarea liceului s-a înscris la Institutul de minerit din Petroșani. Nu s-a regăsit în această specialitate și după un an și s-a orientat spre o altă facultate, la Timișoara. Revoluția din decembrie, ca la majoritatea tinerilor din vremea aceea l-a făcut să-și schimbe planurile de viitor și în anul 1992  plecă în Germania. După aproape doi ani, din cauză că viza de muncă nu i-a mai fost prelungită, se întoarce acasă. După câteva luni, pleacă în Franța și se înscrie în Legiunea Străină.

Fascinat de uniforma militară și animat de un puternic spirit de aventură, alege acest drum, conștient că numai aici va avea posibilitatea unică de a vedea lumea. Motivaţia materială nu era prea convingătoare dar celelalte avantaje compensau cu prisosință acest aspect. Dacă ar fi rămas în țară, posibilitatea de a se realiza era incertă.

În vara anului 1994, tânărul Cristian s-a prezentat la Dijon la un centru de recrutare și a solicitat înrolarea în Legiunea Străină. Candidatura i-a fost admisă și a urmat lungul șir al probelor de admitere. În urma lui se închidea ușa trecutului, deschizându-se cea a viitorului. A fost admis și repartizat la o unitate de încorporare și selecție din Aubanie, o localitate situată la 13 km de Marsilia. Erau aici candidați de pe toate meridianele globului. Toate rasele umane – albi, negri, galbeni.   Candidații erau supuși zilnic la teste medicale, psihologice, de logică sau sportive. Formularele  care trebuiau completate de obicei erau în limba maternă,  dar lui i-au fost date în limba germană, pe motiv că cele în limba română, momentan, lipsesc. Probabil  au vrut să-i testeze cunoștințele în germană, știind că a locuit în Germania aproape doi ani.

După o lună de zile i s-a comunicat că a fost admis. A urmat apoi perioada de instrucție. Patru luni, zi și noapte, un program intensiv de pregătire fizică, psihică și militară au supus la grea încercare pe viitorii legionari . Nu aveau nicio zi liberă. Activitatea era infernală. Marșuri de zi sau de noapte, trageri, cățărări pe stânci, poligoane cu obstacole, traversări de ape și alte probe extenuante  îi mențineau într-o veșnică alertă.

Erau sub o permanentă supraveghere a cadrelor. Cristian devenise o mașină care executa ordine. Dorința de a reuși era așa de mare, încât a trecut cu seninătate peste toate încercările. Oricum, nimeni nu mai putea da înapoi. Perioada aceasta era obligatorie. La șfârșitul ei puteai să te retragi sau să semnezi un contract pe cinci ani, dar până atunci funcționa deviza: Mergi sau crapă!

Plata se făcea în funcţie de cât de riscantă era misiunea

La sfârșitul celor patru luni de instrucție, mulți renunțau la cariera militară. Cristian a depus jurământul și a semnat un contract pe o perioadă de cinci ani. Devenind angajat al Legiunii Străine beneficia acum de un alt statut.  Instruia recruții și aștepta să fie trimis la specializare. După cele patru luni de foc a urmat o altă perioadă de specializare în cele patru discipline la alegere: infanterie, parașutism, geniu și geniu de munte. El a ales infanteria.

Specializarea a făcut-o la Nimes și astepta nerebdător să fie trimis în prima misiune. Erai plătit în funcţie de ceea ce făceai. Mai exact, în funcţie de gradul de risc pe care îl implica locul unde erai trimis. Cel mai mult contau sporurile ataşate salariului. Cele mai căutate erau posturile cu cele mai multe sporuri, însă fiecare era repartizat acolo unde putea face față. Se organizau diferite teste şi primeai doar domeniul pentru care aveai pregătirea necesară. Niciodată nu se discutau implicațiile politice ale acțiunii și nici cele morale. În cele din urmă a sosit și ziua cea mare. Unitatea a fost chemată în sprijinul trupelor ONU.

   ,,Pregătirea a fost scurtată din cauza evenimentelor din ex-Iugoslavia, unde am fost trimiși în sprijinul trupelor ONU. Dezintegrarea Iugoslaviei s-a produs deosebit de violent. Aici ne-am trezit în plin război. Într-o seară s-a dat alarma și am pornit spre Srebenica unde sârbii atacaseră localitatea. Aveam de parcurs aproximativ 200 de km. Dimineața când am ajuns acolo, măcelul încetase iar familiile au cules deja morții. Ici și colo mai zăreai câte un cadavru ciuruit de gloanțe. O mică parte din noi ne-am cantonat într-o vale, între cele două tabere beligerante, restul au ocupat alte dispozitive. Noaptea a urmat un atac furibund între sârbi și bosnieci. Era iadul pe pământ. Cerul era luminat de trasoare, de parcă erupea un vulcan. Nu se trăgea asupra noastră, dar situația putea degenera. Am deschis și noi un foc de intimidare spre dealul din dreapta, trăgând mult deasupra lor, dar nici nu cred că au sesizat acest lucru. Spre dimineață ne-au sosit ajutoare, dar focul încetase demult. Acesta a fost botezul focului. Războiul din ex- Iugoslavia cu ororile lui va rămâne mereu viu în amintirea mea“, povestește Cristian Bot

După primii cinci ani mulți se retrag din sistem de aceea se fac mereu înrolări.  Efectivul acestei armate este de aproximativ opt mii de militari și el trebuie menținut. Contractele celor care doresc să rămână se prelungesc la cerere, perioada limită fiind de 15 ani, după care te poți pensiona.

Misiuni în întreaga lume

Cristian  a rămas în Legiune 16 ani. În toată această perioadă a traversat continente și oceane spre obiectvele unde avea de îndeplinit diferite misiuni. A fost în Bosnia, în câteva insule din Polinezia Franceză, unde Franța are baze militare, iar legionarii trebuiau să le asigure securitatea, în Republica Djibouti, când s-a declanșat conflictul cu Etiopia, în Coasta de Fildeș când câteva triburi au declanșat o lovitură militară menită să-l alunge pe președintele pro-francez în Kosovo  și în alte multe locuri în care se declanșau acțiuni mai mult sau mai puțin secrete.

O misiune mai deosebită a executat în Mururoa, insulă unde Franța a testat bomba atomică în subteran între anii 1966 și 1996. Galeriile erau astupate cu clopote imense de beton dar trebuiau păzite de turiștii prea curioși care ar fi dorit să intre în catacombe. Gradul de radiație era în limita admisă dar legionarii dinaintea lor, care au păzit zona au avut serioase probleme de sănătate. Cristian spune că un militar din Legiune nu stă doar în tranșee și trage cu arma. Legiunea Străină nu este o unitate de asalt menită să cucerească, ea intervine doar acolo unde pacea și democrația este amenințată.

În anul 2010, după 16 ani de activitate Cristian Bot se retrage din activitatea militară. A mai rămas în Franța  până în anul 2014 apoi s-a întors în țară, desigur un alt om, cu o altă viziune despre viață și cu o altă percepere a realității înconjurătoare.  Actualmente trăiește la Lugoj, este căsătorit cu Mirela și au împreună o fată de zece ani, pe nume Hannah.

După două decenii de pribegie prin lumea largă, în bărbatul matur de astăzi nu se mai regăsește nimic din tânărul de odinioară.

„Personal nu mă simt schimbat dar cu siguranță că sunt un alt om. Cei 16 ani petrecuți în Legiune au fost cei mai frumoși ani din viața mea. Am văzut locuri minunate, am participat la evenimente deosebite și am întâlnit oameni excepționali. Acum trăiesc sub codul onoarei, bazat pe o disciplină riguroasă, bucurându-mă de familia mea”, mai spune Cristian Bot.

 

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Le-au pus gunoiul la ușă! Răzbunarea florarilor din Lugoj pe locuitorii unui bloc

Publicat

în

O situație mai puțin întâlnită este făcută publică de către o lugojeancă, pe Facebook. La intrarea unui bloc din zona Unic, acolo unde își desfășoară activitatea și florarii din Lugoj, a fost golită o pubelă plină de gunoi. Tânăra a postat o fotografie cu gunoaiele înșirate pe scări și un comentariu în care povestește ce s-a întâmplat.

„Mai spuneți ceva! Locatarii din blocul meu, (în mare parte niște nesimțiți și nu îmi este teamă să le-o spun), aruncă gunoiul în tomberonul florarilor și ăștia, mai ‘deștepți ” îl golesc din nou pe scările blocului! Prinde orbul, SCOATE-I ochii! Vai mama noastră!”, a scris lugojeanca.

Citiţi mai departe

Social

Sală de păcănele nouă la Lugoj, la doi pași de una dintre cele mai mari școli din oraș

Publicat

în

O nouă sală de păcănele răsare la Lugoj, în mijlocul orașului, la nici doi pași de una dintre cele mai mari școli din oraș. Este vorba despre o sală care a fost amenajată la parterul Centrului Elis, centru care găzduiește un supermarket Carrefour și un magazin chinezesc de tip ABC. 

Sala de jocuri este amplasată în centrul Lugojului, așa cum se întâmplă și în cazul altor câteva săli de păcănele și agenții de pariuri. Noua locație se află la mai puțin de 100 de metri de Școala Gimnazială 6 “Anișoara Odeanu”, acolo unde învață 800 de elevi, dar și la doar 40 de metri de centrul pietonal al Lugojului.

La început de 2019, senatorii au propus o lege prin care fiecare sală de jocuri de noroc să fie așezată cel puțin 200 de metri de intrarea într-o unitate de învățământ. Până acum însă, legea a rămas doar la statutul de propunere legislativă.

Citiţi mai departe

Social

Spitalul din Lugoj a înregistrat 26 de decese de pacienți cu COVID 19

Publicat

în

FOTO Arhiva

Bilanț negru la spitalul lugojean. De la începutul pandemiei, până în prezent, 26 dintre pacienții care au fost internați cu coronavirus au decedat. Aceștia sunt din întreaga țara. Însă medicii au reușit și să vindece foarte multe persoane.

„În secția de ATI, acum, avem patru cazuri, care nu sunt din Lugoj, sunt din țară, inclusiv din București. Nu putem să-i refuzăm, pentru că foarte multe spitale nu mai au locuri. Cele mai mari eforturi se fac pe secțiile Infecțioase și ATI. La Infecțioase, pentru că e flux mare de pacienți și la ATI pentru că sunt cazuri tot mai severe. Pe Infecțioase avem acum 11 internați,  iar la ATI patru. Noi mai avem loc deocamdată, putem interna până la 26 de persoane pe Infecțioase și opt pe ATI”, a declarat Erwin Floroni, directorul spitalului din Lugoj.

Floroni spune că la Lugoj ajung cazuri tot mai grave, din întreaga țară.

„Foarte mulți dintre pacienți sunt cazuri ușoare și medii, care se vindecă repede și pleacă pe propria răspundere și se izolează la domiciliu, pentru că legea le permite. Dar avem înregistrate și 26 decese, de la începutul pandemiei, însă nu sunt toți din Lugoj. Asta în situația în care primim cazuri extrem de grave din țară. Trebuia să primim un caz de la Aiud, care a murit pe drum, nici măcar nu a mai ajuns la noi. Vindecați sunt 77 de pacienți până acum, însă aceștia sunt doar cei care au fost externați ca și vindecați, pentru că avem foarte mulți care au plecat la cerere, dar pe care nu îi prindem în statistică”, spune Erwin Floroni.

Directorul spitalului lugojean îndemnă la precauție și la respectarea regulilor de distanțare și prevenție, pentru ca sistemul medical să nu intre în colaps.

Citiţi mai departe

Cele mai citite