Connect with us
Winter in My Town

Opinii

EDITORIAL Eşecul USRPLUS de la Lugoj. Cum a pierdut alianţa 16 procente

Publicat

în

În Timiş, dar mai ales în Timişoara, alianţa USRPLUS s-a bucurat de cel mai mare val de simpatie de la Convenţia Democratică încoace. Cu oamenii potriviţi s-au văzut şi rezultatele. Dominic Fritz a reuşit să obţină o victorie răsunătoare în faţa lui Nicolae Robu, căruia nu i se poate reproşa că a fost inactiv, ci doar că a fost prea arogant, iar la judeţ Cristian Moş şi colegii au reuşit să devină a doua forţă politică, după PNL.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

La Lugoj, chiar dacă se vedea câştigătoarea alegerilor la funcţia de primar, Daniela Ţepeş a reuşit să îngroape USRPLUS. Cu rezultatul obținut, nu poate emite pretenții nici măcar la funcția de viceprimar. Pentru cei care nu cred asta, să privească puţin în urmă, la rezultatele pe care le-a obţinut alianţa la precedentele alegeri, europarlamentarele din 2019, unde s-a clasat pe poziţia secundă cu 4.636 de voturi (26,25%), din partea lugojenilor.

Ştiţi cât a obţinut USRPLUS la alegerile de duminică? 1.394 de voturi! Iar doamna Ţepeş nu a stat nici ea mult mai bine, cu cele 1.448 de voturi, deci puţin peste 10 procente. Asta s-a întâmplat după o campanie slabă, concentrată exclusiv pe persoana Dana Ţepeş. Așa că poate ne explică doamna Ţepeş, cum de a pierdut aceste voturi, pentru că ea este cea care se lăuda cu rezultatele obținute la europarlamentare, chiar în această campanie.

Sunt sigur că strategii alianţei vor analiza şi vor putea să descopere greşelile făcute la Lugoj. Aş vrea doar să le amintesc agresivitatea candidatului de la funcţia de primar, răspunsurile la limita obrăzniciei date oamenilor simpli, pe reţelele de socializare, conflictul pe care Dana Țepes l-a declanşat cu mulţi dintre membrii filialei locale, simpatizanţii fanatici cu idei fasciste cu care s-a înconjurat şi lista cu defecte ar putea continua, dar sunt prea personale și nu se cade să le expunem aici. A fost un moment, când i-am mai transmis doamnei Ţepeş că politica de tipul „cine nu e cu noi, e împotriva noastră” e din altă epocă, de tristă amintire, însă a devenit şi mai agresivă.

RETIM

Cert este că pentru asemenea rezultate USRPLUS ar trebui să ia măsuri urgente la Lugoj, altfel la alegerile parlamentare nu mai prinde nici cea de-a treia poziţie.

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

loading...

Opinii

EDITORIAL S-a găsit rețeta ca lugojenii să fie fericiți!

Publicat

în

FOTO Arhiva

Am aflat cu deosebită bucurie, și de ce să nu recunosc, și cu mândrie patriotică locală, că Primăria Lugoj a găsit modalitatea de a-i face fericiți pe lugojenii. Să nu vă gândiți cumva că se termină centrul sau se asfaltează străzile, sau doamne ferește devenim peste noapte oraș smart, curat și civilizat.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Nuuuuu, nici vorbă de așa ceva! E o chestie mult mai tare. Serviciul de Sere și Spații Verzi va înlocui, în săptămânile următoare,  un număr însemnat de arbori de pe domeniul public al municipiului, cu arborele fericirii. Pentru că nu știam prea multe despre miraculosul arbore, m-am informat rapid și am aflat că acest arbore minune, numit Catalpa, este originar din America de Nord, că este rezistent la poluare, la temperaturi foarte scăzute și, care, ce să vezi, mai alungă și țânțarii! Catalpa este un arbore decorativ, care dezvoltă o coroană bogată, cu o inflorescență care se deschide în lunile de vară și pe care indienii l-au numit „copacul fericirii”.

Prezența lui se spune că ar crea celor din jur o stare de bine, de fericire. Păi, mă gândesc că indienii sunt oameni serioși și au simțit fericirea pe pielea lor, așa că nu mă îndoiesc de efectul miraculos al arborelui. Parcă mă și văd mergând pe străzile unde va fi plantat arborele minune, afișându-mi pe chip fericirea. Sper să nu fac vreo criză de fericire și să nu-mi mai revin la starea asta de rahat în care mă găsesc și în care am început să mă simt destul de bine. Am mai fost supus, de-a lungul anilor, la fericiri experimentale și parcă nu mai vreau. Dar nu e cazul să mă pripesc, așa că mai studiez oferta.

Am aflat că, demersul cetățenilor cu mașini scumpe, care reclamau  faptul că substanțele secretate de unii arbori plantați pe domeniul public  le rugineau bolizii, a determinat intervenția rapidă a autorităților. Problemele au fost semnalate pe două străzi din municipiu, pe Făgetului și Timotei Popovici, unde, cu ani în urmă au fost plantați pini. Acele acestora  ar fi dăunătoare pentru mașinile parcate în apropierea lor, iar cetățenii au solicitat municipalității o soluție. Cei de la sere au achiziționat 100 de astfel de copaci care aduc fericirea, iar lucrările de plantare vor începe în această lună.

RETIM

Bucuria mea a fost însă destul de scurtă. Am început să-mi fac griji de cum va reuși administrația să împartă echitabil fericirea în oraș. Se va isca un adevărat război urban. Vor veni locuitori nefericiți din alte zone ale orașului să fure fericirea fericiților. Păi, cum vor reuși să prindă hoții de fericire, când nici măcar pe cei care împrăștie coji de semințe prin parcuri nu sunt în stare să-i prindă. În altă ordine de idei, vă dați seama că Lugojul va fi supus unei adevărate stări de asediu. O lume întreagă va veni să ne fure fericirea,  iar noi suntem învățați să ne apărăm doar sărăcia și nevoile și neamul. Aici va trebui să cerem cu siguranță ajutor de la NATO !

Doamne, nici nu ne-am fericit și deja nefericirea îmi dă târcoale! Încerc să mă liniștesc, dar un alt gând a început să îmi roadă liniștea. Oare care parte din arbore creează mult dorita fericire? Frunza, floarea, scoarța, rădăcina? Le uscăm sau le mestecăm crude? Le fumăm sau le tragem pe nas?

DAN TIMARU

Citiţi mai departe

Opinii

EDITORIAL – Invitație la o ceașcă de cafea

Publicat

în

În urmă cu șapte ani, Klaus Iohannis  vorbea în discursurile sale, adresate națiunii, despre reformele pe care România le va străbate ”pas cu pas”, reforme atât de necesare, în spirit european, democratic, transatlantic etc, etc… Destui români, printre care și eu, am văzut în sașul de la Sibiu, un purtător de speranță, în implementarea unei politici reformatoare care urma să elibereze țara de corupție și de alte rele.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

România educată era un proiect național, inițiat de Președintele României menit să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi, a succesului, toate bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. Tot pe atunci Klaus Iohannis și-a lansat și proiectul prezidențial România lucrului bine făcut. Eu, ca simplu cetățean al acestei republici, constat că primul proiect ”pas cu pas” a început la pas, apoi a continuat tiptil, iar la ora actuală ne găsim în cea de a treia lui fază, adică târâș. Mergând mai departe firul proiectelor amintesc că „România educată”, ar trebui redenumită. Ceva de genul „România analfabeților funcționali”, i s-ar potrivi mai bine, pentru că educația online, presărată cu vacanțe lungi și dese nu e cheia marilor succese! România lucrului bine făcut s-a transformat, doar într-o altă zicere românească: Na-ți-o frântă că ți-am dres-o!

Degeaba am schimbat dirijorul, pentru că orchestra a rămas aceeași. Politica este plină de maneliști, iar taraful care îi acompaniază este prea ocupat cu dezlipirea bancnotelor de pe frunte. În concluzie statul de drept cu frumoasele lui slogane a eșuat. Și ca să definesc plastic situația în care ne aflăm o asociez cu o ceașcă de NESCAFÉ 3 în 1. Ingredientele de bază sunt: criza sanitară, criza energetică și nu în ultimul timp criza politică. Invitația la o ceașcă de cafea pe care politicul o adresează poporului va fi valabilă mult vreme de acum înainte. Sorbiți cu grijă, dragi români, pentru că e fierbinte și iarna e lungă și rece. Ne numărăm la primavară!

DAN TIMARU

RETIM

Citiţi mai departe

Opinii

EDITORIAL – Lugojul pe care îl merităm!

Publicat

în

Vestea că o librărie(încă una) se va transforma în sală de jocuri a iritat jumătate de Lugoj. Supărare mare în oraș. Facebookul a vuit de indignare și azi încă am auzit pe stradă discuții pe acest subiect. Ce fac ăștia dle?! Se caută vinovații de la primar până la reglementările legislative care dau voie să se deschidă așa ceva. Ce am ajuns noi Lugojul, capitala culturală a Banatului!!! Să le fie rușine, ce îi învață pe copiii noștri?? Unde se va ajunge? În purul stil autohton, trebuie găsiți vinovații. Administrația, legea, până la președinte dacă e cazul. Tot lugojeanul își dă cu părerea.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Eu o curiozitate am. Dintre cei care se scandalizează câți au mai intrat în ultimul an, ultimii cinci ani în librărie. Oricare ar fi ea! Și nu pentru a lua rechizite copiilor la început de an sau caiete când se mai termină, ci pentru o carte. Măcar să o mai răsfoiască! Adică hai să gândim pragmatic, chiar dacă nu ne place, și fără ipocrizie. Nimeni nu își va cheltui banii și resursele într-o afacere care nu merge. Libăriile se închid la Lugoj pentru că nu supraviețuiesc. Nu fac față chiriilor, taxelor și ce or mai fi ele. Cu câteva pixuri, caiete și pungi de cadouri cumpărate, nu cred că noi contribuim prea mult la susținerea cifrei lor de afaceri.

Eee, altfel stau lucurile cu sălile de jocuri. Blamăm, denigrăm, și ele apar ca ciupercile. Nu le-a speriat nici pandemia, nici nivelul de trai. Dacă se deschid înseamnă că au pentru cine și sunt profitabile. E plin până și centrul de ele! Și până la urmă aceasta este fața Lugojului. O vedem zilnic și ne-am obișnuit. O plimbare cu cineva care nu a mai vizitat Lugojul de 30 de ani te face însă să vezi acut partea gri a orașului. Omul a vrut să vadă locurile cu amintiri. A dat de săli de jocuri, magazine second hand și farmacii. Aglomerate toate. Sunt singurele intrări unde se mai înghesuie lumea.

Vrem sau nu să recunoaștem Lugojul este un oraș decăzut. E trist și cenușiu. Și nu e doar vina autorităților și a administrațiilor oricare ar fi fost ele. Hai să privim în jur și să nu ne mai amăgim cu ”orășelul meu frumos”.  Faceți o plimbare pe jos de la Gară și uitați-vă pe lângă ce treceți! La magazinele alimentare, la SH-uri, cu marfa în saci prin vitrine, târâtă pe jos, la trotuarele, la bucățica de pavaj din fața lor. Da, centrul este părăginit, spart și murdar, e mizerie, e praf, a vina administrației, dar hai să ne mai uităm și la noi! Să lăsăm falsele orgolii! Ne complacem!!!

RETIM

Vrem un oraș curat, civilizat, cultural, dar la ce ne înghesuim? În niciun caz la librării, la bibliotecă(e gratis!) și nici la evenimente artistice, culturale, chiar dacă e intrarea liberă(la fel ca înainte de pandemie participă aceiași câțiva oameni, mai ales că în ultimele s-au mai încercat și altfel de evenimente prin oraș) și nici măcar când niște tineri au vreo inițiativă de a curăța malurile Timișului. Concluzionând: ni se închid librăriile pentru că citim doar de pe facebook și socotim pe la păcănele. Avem orașul pe care îl merităm! Și o să închei cu o imagine zărită chiar zilele trecute în centru. Un domn care își parchează bolidul serie 7 pe jumătate de trotuar și jumătate de șosea pentru a intra la un second-hand! Aceasta e imaginea Lugojului!

Citiţi mai departe

Opinii

De ce nu scăpăm de COVID, de ce ne apropiem de carantină!

Publicat

în

Suntem cu toții saturați, ca de altfel mai toată planeta asta, de starea de fapt, de măști, de restricții, de declarații. Nu mai știm mulți dintre noi decât drumul de acasă până la job(pentru unii și acesta e redus la traseul dormitor-living), ori până la supermarket sau, și mai rău farmacie! Ne supără orice decizie a autorităților, orice declarație, fiecare teorie își are adepții ei mai mult sau mai puțin agresivi și puși pe fapte mari, evident pe rețelele de socializare (Doamne, ce ne-am face fără ele, unde am mai fi zmei!).

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Nu e bine că restricționează, mama lor, ba să ne închidă de tot până trece, ne prostesc să ne vaccinăm, ne fură vaccinurile, se bagă înaintea noastră, numai ai noștri fac așa, numai ai noștri nu fac ca restul. Oricum, orice variantă nu e bună!

Polemici, conspirații, strategii, 90% din noi știu ce ar trebui făcut! Bine, nici nu mai vreau să mai vorbesc despre asta și despre polemicile și conspirațiile din spatele ecranului, ci despre ce se întâmplă pe stradă!! Pe cea pe care mă duc la serviciu! Că da, mă simt restricționată, că mă sufoc la propriu și la figurat, de mască, de faptul că nu pot merge niciune, că nu pot călători, că nu mă pot plimba cum vreau. Că am ajuns să-și serbeze copiii zilele pe zoom, să nu ne vedem cu săptămânile, pentru că da unii sunt mai speriați decât alții și corect e să respectăm decizia tuturor, că ne facem sărbătorile tot așa, că așa facem și sport și tot de acolo facem shopping.

Tot așa înțeleg că avem cu toții limitele noastre, că a venit primăvara, că nu mai putem. Înțeleg că nu orașul nu-ți oferă mari oportunități și variante de plimbat, dar nu înțeleg în ruptul capului îmbulzeala de la orele de vârf. A lumii fără treabă!

RETIM

Adică, ce ar fi de zis, când la ora când merge lumea la serviciu și copiii mai mici la școală, cât maim erg și ei, două doamne respectabile se întâlnesc și se opresc la semafor, pe bucățica de trotuar ce a rămas pe lângă gard și în timp ce noi ne călcăm pe picioare să ajungem la trecere auzi discuția: Ce faci dragă? Uite am plecat la fie-mea la bloc și am zis să o iau prin centru să mai văd lumea! Tu? Și eu am plecat gură-cască prin oraș! Pe bune????!!!! Păi nu de asta stăm în case să vă protejăm?

Trec și pe lângă două școli în drum spre serviciu. Cobor de pe trotuar, încercând să ocolesc copiii buimaci de somn și de măști, și îmbulzeala, justificată a părinților. Rămân însă cu privirea la domnul fără urmă de mască ce trece agale cu o bicicletă prin mijlocul lor. Și cu o sapă pe bicicletă!

La cealaltă școală un domn venerabil, venind agale se oprește în fața ușii unde rămâne să citească regulamentul afișat. Cu mască, e drept, dar nu se clintește când trec copiii pe lângă el. Câțiva metri mai încolo, vreo șapte-opt persoane stau înghesuite în fața intrării într-un magazine second hand, așteptând ora deschiderii.

Da, mă mă sufoc de nervi când trebuie să trec centrul cu vreo treabă și văd domni respectabili privind nostalgic, cu măștile în barbă, vitrinele la orele de vârf și puținii trecători care încap ștergând gardurile instalate de minunata firmă care a început lucrările la pietonal. Cu greu treci și pe lângă clienții de la farmaciile din colț, unii mai distanțati unii mai unul peste altul. Și chiar dacă stau regulamentar sunt împinși de trecători. Unii dintre ei cu priviri pline de speranță în căutarea unui cunoscut pe care să îl întrebe ce mai face.

E dreptul oricui să circule. Zic doar că parcurile parcă sunt mai curățele, și mai goale, că doar treisferuri dintre copii sunt online, ori malurile Timișului. Dar centrul e plin de grupuri, grupulețe care dezbat cu vervă. Că până la urmă de asta e vorba. Cu pandemie tot așa ne place la cald, la înghesuială, să ne atingem ușor în timp ce urmărim ce se mai întâmplă. Cu mâinile la spate, să mai vedem cum stă treaba(că la noi în general cam stă, dar asta e altă poveste). Ori mai e varianta în viteză, necontând cel de lângă, să se dea el la o parte.

Și până la urmă nu e de covid, de reguli și autorități, de OMS, de UE, de ce crede fiecare că e utila masca ori distanțarea, e de noi și de respectul față de cel de lângă. Și fără covid nu vreau ca cel din spatele meu la supermarket să îmi sufle în coșul de cumpărături, nu vreau ca cel care îmi servește sendviciul să o facă după ce a numărat banii sau ca doamna de la pâine să o felieze cu telefonul într-o mână vorbind la el, tot fără mască și mănuși cum s-a întâmplat ieri. Și aș putea să tot continuu, dar nu aș mai termina. Doar atât mai vreau să spun. Că e vorba de respect. Sau nu!

Citiţi mai departe
Publicitate
Publicitate

Cele mai citite