Connect with us


Educație

Situaţie absurdă la Şcoala de Muzică. O parte dintre copiii clasei pregătitoare trebuie să plece

Publicat

în

Părinţii copiilor de la clasa pregătitoare a Şcolii de Muzică “Filaret Barbu” din Lugoj sunt extrem de nemulţumiţi că, unitatea şcolară va organiza o testare în urma căreia cel puţin trei dintre copii nu vor mai putea să continue în clasa întâi, la această şcoală, deoarce clasa pregătitoare este formată din 24 de copii, iar în clasa întâi vor fi primiţi doar 21.

PMP

Adriana Olariu, părintele unei fetiţe din această clasă, spune că situaţia e traumatizantă chiar, pentru copii, care s-au obişnuit deja cu colegii şi învăţătoarea. Mai mult, mămica susţine că micuţii au dat deja un examen, în urma căruia au fost înscrişi în clasa pregătitoare, noua testare fiind absurdă. Adriana Olariu spune că părinţii nu au fost anunţaţi, la înscriere, că vor susţine încă un examen la trecerea în clasa întâi.

USR

“În august 2017, când am înscris fetiţa la aceasta şcoală, ea a susţinut un examen organizat de şcoală, o testare a aptitudinilor muzicale. A trecut această testare. Acum, după opt luni, în luna mai 2018, fetiţa, de 6 ani, va fi supusă unui alt examen, identic cu primul, în urma căruia se va decide care dintre cei 24 de copii din clasa pregătitoare vor pleca. Precizez că trei copii trebuie eliminaţi din şcoală, nu pentru absenteism sau rea purtare, ci pentru că normele didactice nu permit 24 de elevi, doar 21. Decizia de a organiza un al doilea examen, la un interval de opt luni, la clasa pregătitoare, aparţine scolii, nu am primit un document oficial prin care se cere organizarea unui concurs, deşi nu văd cum ar putea să elimine trei copii? În ordine alfabetică? Mi se pare absurd să supun un copil de 6 ani la două examene, în urma cărora să i se spună că este sau nu destul de bun pentru a învăţa într-o şcoală. Fetiţa mea nici n-a învăţat bine să-şi sufle nasul singură. Plus, acum 8 luni, au trecut examenul toţi cei 24 de elevi, aceştia dovedind aptitudini muzicale, din moment ce au trecut examenul.  E interesant cum, peste opt luni, brusc şi subit, şcoala decretează că trei dintre ei nu mai au aceste aptitudini.  Cu regret spun că doamna inspector, împreună cu colegii dânsei, NU servesc şi interesele acestor trei copii. Tot cu regret spun că cei trei în mod sigur nu vor ajunge să devină cetăţeni de nădejde ai zilei de mâine pentru că şi-au început ziua de azi cu un mare şut în funduleţul lor de şase ani”, ne-a declarat Adriana Olariu.

Directoarea spune că pot pleca chiar mai mult de trei copii

Directoare şcolii spune că a discutat cu părinţii şi că aceştia ştiau de testarea care urmează pentru trecerea în clasa întâi. Liliana Bidiviu susţine că s-a ajuns în această situaţie deoarce, clasa pregătitoare este considerată învăţământ de masă, abia din clasa întâi începând învăţământul vocaţional.

“Învăţământul cu program integrat de muzică începe cu clasa întâi. Pentru clasa întâi, noi avem aprobate, pentru anul următor şcolar, 21 de locuri. În acest moment, în actuala clasă pregătitoare, există 24 de copii. Testarea se va organiza în luna mai şi vor fi testate aptitudinile muzicale ale copiilor. Se va acorda un punctaj, va fi o comisie de evaluare formată de profesori din şcoală şi în funcţie de punctaj vor promova aceşti copii către clasa întâi, ceea ce le va permite să studieze program integrat de muzică.  Bineînţeles în ordinea descrescătoare a punctajului, ocupând cele 21 de locuri aprobate pentru anul şcolar. Testarea aceasta este o testarea care e organizată pentru că învăţământul cu program integrat de muzică începe cu clasa întâi, ei abia atunci încep să studieze un instrument”, a declarat Liliana Bidiviu, directoarea Şcolii de Muzică “Filaret Barbu”  

Mai mult directoarea vine cu o veste şi mai proastă pentru părinţi. Din clasa pregătitoare pot pleca mai mult de trei elevi, iar în locul lor pot veni alţii, de la alte şcoli.

“Clasa pregătitoare face parte din învăţământul de masă, nu din învăţământul integrat de muzică şi aşa se face clasa pregătitoare, cu 25 de elevi. Nu trei dintre ei vor trebui să plece. Toţi copiii vor fi testaţi. Poate că unii din start vor fi declaraţi admişi, vor fi sub punctajul minim şi vor fi mai mulţi de trei. Noi avem 21 de locuri aprobate pentru învăţământul cu program integrat, fără nicio legătură cu locurile care au fost în clasa pregătitoare, pentru că aşa s-a aprobat. Nu am cerut noi, aşa ni s-au aprobat.

Eu am vorbit de nenumărate ori cu părinţii. Ei ştiu că este vorba de o testare şi că testarea de la începutul clasei pregătitoare a fost pentru că doreau să vină la noi mai mulţi copii decât numărul de locuri. Sper că v-am lămurit. Cu părinţii am discutat de nenumărate ori. Este o neplăcere pentru noi, că s-a întâmplat aşa ceva, însă metodologia ne permite să organizăm această testare a aptitudinilor.

Este posibil să vină din alte şcoli la noi şi să suţină testarea copii care doresc să studieze din clasa întâi, dar nu au urmat la noi clasa pregătitoare. Pentru că din clasa întâi se studiază muzica, nu din clasa pregătitoare care este învăţământ de masă şi de aceea trebuie să aibă 25 de locuri”, a mai spus Liliana Bidiviu.

Aura Danielescu: Lipsă de comunicare din partea şcolii

Aura Danielescu, inspectorul şcolar general al judeţului Timiş spune că acest lucru se întâmplă în fiecare an şi consideră că reglementările legale nu permit depăşirea numărului de 21 de locuri, pentru clasa întâi.  

“Nu este o situaţie cu nimic atipică. Procedura este de ani de zile. Eu sunt şocată, pentru că nu înţeleg cum au făcut până acuma. De anul viitor nu o să mai fie aşa pentru că s-a introdus partea de vocaţional începând cu clasa pregătitoare. Va exista o formă de testare doar dacă numărul de solicitări va fi mai mare decât numărul de locuri. Dar până în acest an, clasa pregătitoare nu a fost considerată vocaţională, ceea ce însemna că vocaţionalul începea abia cu clasa întâi. Ei nu pot să depăşească acel număr de locuri, pentru că din punct de vedere financiar şi aşa avem o grămadă de probleme cu ei, pentru că la ei fiecare copil beneficiază de un profesor, de un instrument şi atunci se plăteşte un om la un copil. Se face o selecţie a talentelor. Este firesc ca cei mai buni să poată beneficia de aceste locuri. Şi atunci se dă un număr de locuri pe care trebuie să se încadreze. Pot să fie şapte, pot să fie 10. Nu ai de unde să ştii ce se va întâmpla. Este normal, pentru că nu e o şcoală obişnuită. Ei au în Lugoj foarte multe şcoli de masă, unde pot să se ducă. Aici rămân doar cei mai talentaţi, că aşa e normal.

Mie nu-mi vine să cred că ei nu ştiu asta, ca şi părinte. Sigur că poţi să acuzi şcoala şi să spui că nu ai fost informat. Dar ca şi părinte, când de ani de zile există şcolile vocaţionale, îmi este foarte greu să cred că atunci când doresc să-mi duc copilul într-o unitate de acest gen, eu nu mă interesez. Dumnealor încearcă acum să dea pe şcoală toată vina, e adevărat că o lipsă de comunicare a şcoli este clară aici. Indiscutabil. Trebuia totul afişat, ca să dea dovadă de transparenţă. Astfel ca nimeni să nu poată să spună că nu a ştiut”, a declarat Aura Danielescu, pentru Lugojeanul.ro.

Părinţii spun însă că vor avea probleme la înscrierea copiilor în clasa întâi, la o altă şcoală din oraş, unde clasele sunt deja formate şi au maxim de elevi.

 “Eu, acum, dacă îmi mut fata la Şcoala 4, ei încarcă clasa cu 26 de elevi, iar aici rămân 21. Unde e normalitatea? Pe mine sistemul mă condiţionează să-mi înscriu fata la Şcoala 4,  pentru că doar acolo mai sunt locuri. Eu nu vreau acolo şi nu am libertatea să aleg, pentru că la şcolile celelalte sunt înscrişi deja copiii din clasa pregătitoare. Vă rog să mă credeţi că nu ne-au anunţat de la început, de la înscrierea în clasa pregătitoare. Dumneavoastră credeţi că noi am fi înscris 24 de copii, dacă ştiam că sunt doar 21 de locuri. Noi am dat un examen, pentru Dumnezeu”, spune Adriana Olariu, mama unei fetiţe din clasa pregătitoare de la Şcoala de Muzică “Filaret Barbu”.

 

 

 

4 Comments

4 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Educație

Primăria Lugoj depune cereri de finanțare pentru două proiecte europene de 2,3 milioane de euro

Publicat

în

Consiliul local Lugoj a aprobat în ultima ședință două proiecte, pentru care Primăria vrea să obțină finanțare europeană. Este vorba despre un proiect de peste 9,1 milioane de lei, pentru achiziționarea a 3.000 de tablete și alte echipamente IT, necesare școlilor din Lugoj pentru învățământul on-line. Cererea de finanțare urmează să fie depusă de Primăria Lugoj în cadrul Programul Operațional Competitivitate 2014-2020.

PMP

Cea de a doua cerere de finanțare, aprobată de Consiliul local, este de aproximativ 2,3 milioane de lei și va fi depusă în Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020. Este vorba despre achiziționarea de materiale sanitare (exceptând consumabilele), pentru școlile din oraș.

USR

Dacă cele două proiecte vor fi acceptate, urmează achiziția publică și distribuirea materialelor către unitățile de învățământ.

Citiţi mai departe

Educație

Primăria pregătește burse lunare pentru elevii lugojeni. Cât vor fi și cum se vor acorda

Publicat

în

Primarul Claudiu Buciu a inițiat un proiect de hotărâre pentru următoarea ședință a Consiliului local pentru stabilirea noilor burse ce se vor acorda elevilor. Conform legii, bursele vor fi stabilite din bugetul local și ar urma să fie următoarele:

PMP

  • bursa de performanță -200 de lei/lună.
  • bursa de merit – 100 de lei/lună
  • bursa de studiu – 100 de lei/lună
  • bursa de ajutor social – 50 de lei/lună

Proiectul urmează să fie votat de consilierii locali, după care va intra în vigoare în condițiile, ce se vor stabili.

USR

Citiţi mai departe

Educație

Violența în școală – un ghid de acțiuni concrete în practica școlară (P)

Publicat

în

În contextul pandemic actual, o problemă importantă a școlii românești, fenomenul de bullying școlar cu toate formele sale, este trecută în plan secundar. La prima vedere poate părea justificat, elevii nu mai sunt prezenți fizic la școală, deci nu mai avem contextul în care elementele de violență școlară să se manifeste. În realitate, lucrurile nu stau tocmai așa, din cel puțin două puncte de vedere. Primul, se vorbește tot mai mult și de cibernetic bullying și al doilea, trebuie să fim pregătiți să abordăm această problemă, atunci când contextul școlar va reveni la normal.

PMP

Violența în mediul școlar sau fenomenul de bullying, așa cum este mai cunoscut, a început să fie studiat încă din perioada anilor 1960. Primele studii notabile au apărut în perioada anii 70 – 80 în zona scandinavă, în Japonia și Coreea de Sud. O simplă căutare în cea mai prestigioasă bază de date internațională (ISI Web of Knowledge) ne arată că după 2001 și, cu o intensitate și mai mare, după 2011, studiile pe această temă au crescut, anual, în mod exponențial. Se vorbește deja de mult timp de mai multe tipuri de bullying, precum: fizic, verbal, social, relațional sau chiar cibernetic. Totodată, fenomenul este prezent în diverse contexte: în societate (la nivel general), la nivelul comunităților locale, în familie și, din păcate, și în școală. Mai mult, se pare că frecvența incidentelor de acest tip în școală este mai mare în comparație cu celelalte contexte și că acest comportament de tip bullying este cel mai frecvent în jurul vârstei de 11 – 14 ani.

USR

Profesioniștii din zona educației știu cu siguranță că atât agresorii, cât și victimele raportează un atașament afectiv și academic față de școală mai scăzut decât colegii neimplicați în acțiuni agresive. Totodată, se știe că pot exista diferențe semnificative între școli și chiar între clasele din cadrul aceleiași școli, în ceea ce privește incidența agresiunii, victimizarea și apărarea. Cauzele acestor diferențe sunt date de multe ori de regulamente și practici incomplete la nivelul școlii și, ca atare, de medii școlare nesigure. De exemplu, lipsa monitorizării sălilor de clasă de către adulți în pauze, lipsa unor reguli clare împotriva agresiunii de orice fel în școală, ori chiar pasivitatea personalului. Este tot mai clar că mediul școlar poate influența rata agresivității în școală. Într-un mediu în care elevii se simt siguri, fericiți, respectați și valorizați, au atitudine pozitivă față de școală vom întâlni mai puține cazuri de agresivitate în comparație cu un mediu școlar în care aceste elemente nu se regăsesc. Ca atare mediul școlii, în general, și al clasei, în particular, poate fi un bun context de reglare și prevenire a comportamentelor de tip bullying.

La nivel național, avem deja de ceva timp cadre legislative care abordează problema, precum Strategia MEN cu privire la reducerea fenomenului violenței […] (2007) ori Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenția în echipă multidisciplinară […] (2011). În 10 ianuarie anul acesta, a fost constituit un grup de lucru al MEN, iar în luna mai 2020 s-a publicat ordinul 4.343/2020 privind normele de aplicare. Chiar dacă trebuie recunoscut că acest cadru legislativ este unul consistent, el ar trebui completat pentru a genera acțiuni concrete în practica școlară.

Acțiuni concrete în practica școlară anti-bullying

Într-o perspectivă strict tehnică, cel puțin trei amendamente ar putea fi aduse recentelor norme metodologie, publicate în luna mai.
Primul, în Cap. II, art. 3, alin 1., se vorbește de nivelurile la care se realizează intervenția în sistemul de învățământ preuniversitar. Acestea sunt: unitatea de învățământ, inspectoratul școlar, Centrul de Resurse și de Asistență Educațională, casa corpului didactic și MEC. Deși se poate susține că în unitatea de învățământ este inclusă și clasa de elevi, se impune ca acest nivel (clasa de elevi) să fie prezentat și abordat distinct. Studiile educaționale fac distincție clară între mediul clasei și mediul școlii, iar în contextul acțiunilor de prevenire a actelor de bullying, studii recente susțin că acțiunile întreprinse la nivelul clasei au șanse mai mare de reușită decât cele realizate doar la nivel instituțional.

Cel de al doilea amendament, în Cap. II, art. 3, alin 3 se vorbește de echipe multidisciplinare specializate, dar partea aceasta de specializare este relativ vag descrisă, chiar și completată cu prevederi ale unor acte normativ anterioare precum Strategia MEN cu privire la reducerea fenomenului violenței […] (2007). Pare explicită componenta multidisciplinară (ex.: psiholog, asistent social, polițist etc.), dar din păcate nivelul de expertiză necesar și obligatoriu în abordarea tematicii specifice luată în discuție (bullying) nu este reglementat, nici cel puțin specificat. Ori asemenea reglementări sunt necesare dacă dorim o abordare eficientă a fenomenului bazată pe expertiză reală. Spre exemplu, studii recente de sinteză scot în evidență că programele de prevenire a comportamentelor de tip bullying par a avea rezultate mai bune atunci când sunt puse în practică de specialiști tematici, nu de cadre didactice din școală. Mai ales în ceea ce privește cibernetic bullying.

Cel de al treilea amendament, în anexele 2 și 3, se vorbește de prevenire și combatere. În tot documentul sunt date numeroase cadre operaționale pentru școli în acest sens. Totuși, dacă luăm în discuție controlul și monitorizarea (obligatorii pentru un management eficient) demersurilor făcute de școli pentru prevenirea și combaterea fenomenului, specificațiile sunt mult prea vagi. Se menționează doar că IȘJ și MEN sunt responsabile cu monitorizarea și control, în rest prea puțin în acest sens. Mai mult, dacă verificăm ce se întâmplă efectiv în practică o să observăm cu ușurință că monitorizarea și controlul făcute de IȘJ-uri se reduc, de cele mai multe ori, la a colecta numărul de cazuri de bullying sau violență izolată și, eventual, la verificarea existenței comisei școlare și a planului de intervenție. Despre monitorizarea și controlul acțiunilor întreprinse propriu-zis anti-bullying, despre suport acordat școlilor pentru a face asemenea acțiuni specifice, ori despre evaluarea impactului acțiunilor întreprinse de scoli, datele aproape că lipsesc cu desăvârșire. Din păcate aceste lipsuri sunt permise de cadrul legislativ actual. Motiv pentru care acest cadru se cuvine a fi amendat și din această perspectivă.

Pragmatism în prevenirea violențelor școlare

Într-o perspectivă ceva mai pragmatică, alte câteva direcții de acțiune se impun pentru a putea spera la premise reale și solide pentru prevenirea fenomenului bullying în școlile noastre. În primul rând, școlile au nevoie de suport real. Au nevoie de fonduri pentru a dezvolta și susține permanent programe de prevenire a comportamentelor de tip bullying. În acest sens, constituirea unei axe de finanțare din fonduri structurale dedicată prevenirii și combaterii fenomenului, cum avem acum ROSE pentru abandonul școlar, ar putea fi o soluție.
În al doilea rând, școlile au nevoie de expertiză reală în abordarea problemei. Ca atare, stimularea colaborării inter-instituționale este necesară, între școală și poliție, spre exemplu, dar și între mediul preuniversitar și cel universitar. Tot, în acest sens, cadrele didactice au nevoie de formare specifică. Se stipulează în diverse acte legislative că sunt responsabile în acest sens casele corpului didactic (CCD). Suntem siguri că avem expertiza necesară la nivelul acestor structuri? Desigur că nu, pentru că în CCD-uri avem formatori tot cadre didactice, ori știm foarte bine că până acum în pregătirea inițială și în cea continuă a profesorilor acest subiect al bullying-ului a fost cel mult tangențial abordat.

Ca atare, se impun două reglementări. Prima, condiționarea acreditării programelor de formare inițială a cadrelor didactice (Masterat didactic, Nivel I sau Nivel II DPPD) de inserarea în curricula a unor module precise dedicate abordării tematicii bullying școlar. Cea de a doua, crearea unui corp național de experți de înalt nivel care să elaboreze ghiduri de bună practică bazate pe dovezi empirice, să monitorizeze demersurile realizate în sistem și să conducă acțiuni de evaluare a impactului acestor demersuri, pentru a contribui la inovarea și eficientizarea practicilor în domeniu într-o manieră fundamentată științific. Totodată, acest corp de experți ar trebui să propună și un program național de formare de formatori pe tema bullying-ului școlar și să formeze un corp național extins de formatori; într-o primă fază recrutați chiar din cadrul CCD-urilor. Ulterior aceste formări trebuie extinse la nivelul managementului școlar, comisiilor responsabile din școli, diriginților și întreg corpului profesoral.

În al treilea rând, școlile au nevoie de o colaborare reală cu părinții pentru prevenirea și combaterea fenomenului. Acest aspect este recomandat în legislație, dar credem că se impune să fie nuanțat suplimentar. Dacă relația între mediul școlii și comportamentele de tip bullying este ușor de intuit și de acceptat și de către public larg și de către părinți. Ceea ce este însă este ceva mai greu de intuit de către părinți este faptul că ei și relația pe care o au cu proprii copii contribuie la conturarea elementelor mediului școlar. Mediul familial, și în acest caz, în special, felul în care școala, profesorul și, desigur, fenomenul de bullying în sine, sunt tratate în cadrul familiei poate influența sau nu comportamentul agresiv la școală.

În general, copiii au tendința să imite comportamentul și atitudinea părinților față de școală și profesor atunci când ajung la școală. Ca atare, atitudini negative ale părinților față de școală și profesori, precum lipsa de încredere și respect adresate cadrelor didactice vor fi transpuse de elevi în comportamente similare la școală, fiind precursori ai comportamentelor agresive. Acestea știrbesc autoritatea cadrului didactic, caz în care acestuia îi va fi mai dificil să construiască un mediu al clasei bine reglementat care să fie o premisă solidă în prevenirea comportamentelor agresive. Mai mult, cercetările sugerează că nivelul agresivității copilului va crește dacă părinții continuă să tolereze comportamentele agresive ale acestuia. În acest context, este de subliniat faptul că părinții care tolerează comportamentele agresive ale propriilor copii și/sau manifestarea atitudinilor de lipsă de respect și încredere față de cadrele didactice nu pot face decât rău propriilor copii și mediului școlar în care aceștia își desfășoară activitatea. Așadar, dragi părinți, acordați încredere și respect cadrelor didactice, aceste elemente pot constitui premise bune pentru diminuarea violenței din școli. Da, dragi părinți, și voi sunteți responsabili de comportamentul copiilor noștri la școală!

Părinții trebuie să fie foarte atenți la relația lor cu proprii copii și cu școala, dar și la comportamentul copiilor lor. Trebuie știut că, cele mai optimiste studii, raportează că cel mult 40% dintre cei care au fost implicați într-o agresiune la școală spun părinților acest lucru. Complementar celor spuse până acum trebuie subliniat că literatura prezintă numeroase studii care arată că mulți dintre agresorii de azi sunt neintegrații sociali, depresivii, alcoolicii și, desigur, agresorii de mâine. Spre exemplu, avem studii care arată că peste 50% dintre agresorii din timpul claselor de gimnaziu au avut cel puțin o condamnare penală până la vârsta de 24 sau, cel mult, 35 de ani. Mai mult, 40% dintre aceștia aveau trei sau mai multe condamnări.

În final, se cuvine să parafrazăm dedicația scrisă de un coleg către proprii părinți pe una din paginile de început ale unei cărți: Copiii noștri ne vor mulțimi peste timp, dacă îi vom învăța să nu privească lumea cu ură!

Citiţi mai departe

Pro

Publicitate

Cele mai citite