Connect with us

Social

Povestea lugojeanului care a urcat cu bicicleta pe cel mai înalt drum din lume, pentru copiii bolnavi de inimă

Publicat

în

Silviu Cadia (33 de ani) este un tânăr născut la Lugoj, fost campion naţional de atletism, care a decis să-şi dedice tot mai mult timp pentru cauze umanitare.

Silviu este angajat într-o multinaţională din Timişoara. A decis să-şi petreacă concediile mergând pe tot felul de trasee cu bicicleta, în urma cărora să strângă bani pentru copiii bolnavi. Anul trecut Silviu a străbătut circa 3.500 de metri, pe biciletă, până în Iran, având ca şi cauză nobilă sprijinirea unei fetiţe din Deva, diagnosticată cu o neurofibrom şi care avea nevoie de o operaţie costisitoare. Şi cu banii strânşi de Silviu, fetiţa a fost operată, cu succes, de medicii germani.

Cu bicicleta pe cel mai înalt drum din lume

În această toamnă Silviu şi-a luat din nou concediu de la multinaţională şi a plecat la drum. De această dată pentru Inima Copiilor, asociaţie ce luptă pentru salvarea copiilor bolnavi de inimă. 170 de copii au fost salvaţi doar anul trecut în secţia construită de ei la Marie Curie.

“Eu am făcut atletism. Cred că vreo 12 ani, până prin facultate când am inceput să mă accidentez tot mai mult si după vreo patru operaţii la genunchi am decis să o las mai încet şi să renunţ la sportul de performanţă. Dar la sport nu poţi să renunţi definitiv, după ce ai avut stilul ăsta de viaţă. Nu pot să mai fac foarte multe din cauza genunchilor şi atunci m-am rezumat la ce mai pot să fac. Pedalatul este unul din sporturile care nu doar că mă ţine în formă, dar mă menţine şi cu genunchii, mă ajută foarte mult. Şi a devenit o pasiune. Nu merg la competiţii, o fac strict din plăcere, la sfârşit de săptămână. Aşa am ajuns să-mi dau seama că e foarte frumos să călătoreşti. Fie dintr-un loc în altul, fie pe mai multă vreme, cum am plecat acum trei ani în Iran. A fost o experienţă extraordinară, care mi-a schimbat viaţa. Şi de atunci mă tot bătea gândul să fac ceva asemănător, însă viaţa de adult presupune şi responsabiliţi, astfel că nu mai am atât de mult timp să plec în astfel de călătorii. Aşa am decis, după trei ani, să-mi fac un concediu în India, în Himalaya şi să-mi iau şi bicicleta cu mine”, povesteşte Silviu.

După o pregătire de  aproximativ şase luni de zile la sfârşitul lunii septembrie şi-a luat bicicleta şi a zburat în India, în regiunea Ladakh. “Eu intenţionam să fac un traseu, de vreo zece zile, de vreo 500 de kilometri prin munţi, un deşert alpin la chiar şi peste 5.000 de metri altitudine. Îmi doream foarte mult această aventură, dar compania aeriană cu care am zburat mi-a rătăcit bicicleta pe drum, astfel că 11 zile nu am avut nici bicicletă, nici echipament, şi am rămas blocat acolo. Când a venit bicicleta era destul de târziu să mai fac traseul ăsta, pentru că mai aveam mai puţin de o săptămână la dispoziţie”, povesteşte lugojeanul.

Aproape să leşine pe munte

Nici vremea nu mai era potrivită, iar drumul pe care mergea se închidea în luna septembrie. Aşa că Silviu s-a orientat şi a făcut o nouă alegere. “M-am hotărât să merg pe un drum mult mai scurt, în apropierea oraşului unde eram cazat. La vreo 40 de kilometri distanţă.  E cel mai înalt drum din lume şi se ajunge undeva la 5.346 de metri, eu urcând de la 3.600 în ziua respectivă. Deci nu a mai fost o călătorie cu bicicleta de zece zile, am stat într-un singur loc, ci doar o urcare pe Trecătoarea KhardungLa. Acolo a fost ceva mai extrem, mari probleme nu am avut, dar din cauza altitudinii, cum am urcat în câteva ore, de la 3.600 la peste 5.300 de kilometri, am avut rău de înălţime, greaţă dureri de cap, nu puteam să respir, stări aproape de leşin. Ultima parte a fost cea mai grea, când am ajuns la capătul drumului nici nu am mai avut energie să mă bucur de acel moment, nici măcar nu l-am conştientizat. Am stat circa 20 de minute, mi-a fost şi mai rău şi am decis să cobor cât mai repede. Cu cât coboram mai mult cu atât îmi reveneam şi mă simţeam tot mai bine” îşi aminteşte fostul atlet.

Prin intermediul unei pagini pe care a creat-o pe Facebook, The Road & The Happiness, Silviu postează experienţele sale, unele foarte personale despre care spune că în mod normal le-ar împărtăşi doar cu apropiaţii. În urma acestor postări le cere oamenilor să doneze bani pentru Asociaţia Inima Copiilor. Până acum din campania lui s-au strâns 17.000 de lei, însă fostul sportiv şi-a propus să adune 50.000 de lei. Aşa că, în primăvară, Silviu Cadia pleacă într-o nouă aventură.

“E vorba despre o altă călătorie în Himalaya, în cursul lunii martie. Voi pleca în zona Himachal Prades. Am început deja antrenamentele şi studiez traseele, fac planificări de logistică, pentru că de această dată mai merg cu mine încă doi prieteni din Lugoj. Până în martie o să mă asigur că e totul pregătit pentru noua aventură. Continuăm campania cu obiectivul de a strânge cei 50.000 de lei”, spune Silviu.

Până în primăvară, când va pleca în noua expediţie, pe Silviu puteţi să-l urmăriti pe pagina dedicată acestor evenimente, unde va mai posta filmări şi poveşti de pe traseul pe care l-a făcut în această toamnă.  Dacă vreţi să vă alăturaţi cauzei lui puteţi să faceţi donaţii  pe inimacopiilor.galantom.ro.

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Social

Mamă cu doi copii mici, la un pas să fie striviți de o creangă într-un parc din Lugoj

Publicat

în

O mamă cu doi copii mici, dar și alți câțiva lugojeni au trăit clipe de groază joi înainte de prânz, într-un parc din oraș. Femeia a ieșit să-și plimbe cei doi copii mici la umbra copacilor din Parcul “George Enescu”. Întâmplarea a făcut ca, exact înainte ca o creangă să se desprindă dintr-un copac și să cadă peste banca unde se afla alături de cei mici, aceasta s-a ridicat și s-a îndepărtat de locul unde a căzut ramura.

“Azi pe la ora 11 eram în Parcul ‘George Enescu’,  plin de copii și oameni care stăteau pe bănci, eu eram cu băiatul de 5 ani și cu fetița de un an. Nu au trecut două minute de când m-am ridicat cu ei de pe bancă și am și auzit o trosnitură. Nici nu știam de unde se aude, iar când m-am uitat în sus am văzut crengile căzând lângă bancă. 

Bărbatul care stătea și el cu mine pe bancă a sărit repede, la fel încă unul care era cu 2 copii și cu câinele pe altă bancă de vizavi de noi. A fost groaznic, nici nu am realizat pe moment ce se întâmplă Noroc că m-am ridicat să plec la plimbare cu căruciorul, putea să cadă peste noi și să ne strivească. Dacă mai erau copiii acolo le spărgea capul”, a declarat pentru Lugojeanul.ro mama celor doi copilași.

Primăria Lugoj este cea care ar trebui să se ocupe cu toaletarea copacilor din parcuri.

Citiţi mai departe

Social

Lugojeanul de Cartea Recordurilor va avea o carte scrisă despre aventurile sale în scaunul cu rotile

Publicat

în

Pe 30 iunie, Vasile Stoica ar fi împlinit 50 de ani. Nu există lugojean care să nu fi auzit despre Vasile și povestea lui motivantă. Despre călătoriile sale în jurul lumii, în scaunul cu rotile. Sportivul paraplegic de Cartea Recordurilor s-a stins la vârsta de 49 de ani, însă cei care i-au fost alături vor acum să îi facă povestea cunoscută printr-o carte.

“Solicităm sprijinul prietenilor şi al oricărei persoane de bine pentru finanţarea unei cărți biografice, carte pe care el a dorit mult să o scrie. Vasile şi-a dedicat viaţa pentru a demonstra că orice este posibil, dacă vrei. A traversat America pe Route 66 de la Los Angeles la Chicago. A făcut o călătorie până la cel mai vestic punct al Europei, o alta până la cel mai nordic şi până la cel mai sudic. A realizat un turneu în Jurul Lumii, a intrat în Guinness World Records pentru cea mai lungă distanţă parcursă în 24 ore (132 km) în fotoliu rulant”, scriu cei de la Clubul Sportiv Maraton Lugoj.

Cei care vor sa sprijine acest proiect, pot face donații în contul: Clubul Sportiv MARATON’93 Lugoj, RO94RNCB0252007375780001, pentru cartea ROȚILE CURAJULUI. Cei care doresc să transmită câteva cuvinte din întâmplări, impresii, care ar putea fi scrise în carte, sunt la rândul lor rugați să nu ezite să le transmită.

Citiţi mai departe

Social

Mașina de spălat vase îți face viața mai ușoară și-ți oferă câteva ore în plus săptămânal. Încă nu ți-ai cumpărat una?

Publicat

în

Dacă și tu ești una dintre acele persoane – și, Slavă Domnului, suntem majoritari – pentru care spălatul vaselor este cel puțin o sarcină neplăcută, atunci am vești bune pentru tine: poți pensiona buretele de vase. Ai super prețuri la mașini de spălat vase! Și o mulțime de variante între care să alegi, astfel că sigur găsești una potrivită și pentru nevoile tale.

Când te muți în casă nouă sau nu, o mașină de spălat vase este mereu pe lista de achiziții. Dovada faptului că multă lume gândește așa este că acest produs este la tot mai mare căutare, iar vânzările de astfel de electrocasnice cresc de la an la an. Dar nu e necesar neapărat să te muți în casă nouă pentru a-ți ușura mult viața, în fiecare zi.

Investiția inițială într-un astfel de electrocasnic s-ar putea să sperie pe mulți. O mașină de spălat vase bună găsești și la 1000 de lei. Iar investiția merită fiecare bănuț. O să vezi în timp asta. Fie și numai pentru timpul, apa și banii economisiți astfel.

Ai nevoie de argumente? Uite câteva avantaje pe care le are o mașină de spălat vase: e ușor și sigur de folosit de persoane de toate vârstele (deci și de copii sau vârstnici), vasele sunt strălucitor de curate și perfect igienizate (lucru care nu se întâmplă atunci când speli de mână, la chiuvetă), consumul de apă este mai redus, consumul de curent electric este mai redus (comparativ cu centrala termică care încălzește apa pentru spălat la chiuvetă), iar detergentul folosit este mai puțin.

Mașina de spălat vase te va ajuta să faci economie de timp (câteva ore bune săptămânal). Cu cât ai o familie mai numeroasă, cu atât mai utilă îți este mașina de spălat vase. Investiția inițială o vei amortiza, astfel, în câteva luni, dacă ești de părere că ”timpul înseamnă bani” și că în timpul economisit poți face lucruri mult mai utile decât să freci farfurii sub jetul de apă.

În plus, mașina de spălat vase este mai eficientă decât tine la spălarea vaselor, indiferent cât de mult te-ai perfecționat de-a lungul timpului. Mașina de spălat vase spală la temperaturi de 70 de grade Celsius, considerabil mai mari decât poți tu suporta la robinet. Temperaturi mai mari înseamnă o curățare mai bună a murdărei și grăsimilor, ca să nu mai vorbim de eliminarea bacteriilor.

Economia de apă este un alt aspect important și un alt avantaj al mașinii de spălat vase. Mașina de spălat vase folosește cu cel puțin 33% mai puțină apă decât ai folosi tu, la spălarea aceleiași cantități de apă.

Cum alegi, însă, o mașină de spălat potrivită pentru tine? Dacă prețul nu este singurul criteriu, ai opțiuni nenumărate. Pentru că nevoile și gusturile diferă de la om la om, cei mai mulți producători de mașini de spălat vase au în gamă mai multe tipuri, pentru a satisface o cât mai largă paletă de cumpărători.

Mașinile de spălat vase pot fi: compacte (standard) sau încorporabile și semiîncorporabile. Primele sunt mașinile de spălat vase care pot fi așezate oriunde în casă (bucătărie, hol, debara, pe blatul din bucătărie etc), cu condiția să ai țevile pentru racordare și pentru scurgere la îndemână, precum și o priză în apropiere.

Mașinile de spălat vase compacte sunt și ele de mai multe modele și dimensiuni, pentru a se potrivi în orice casă. Astfel, ai posibilitatea de a-ți cumpăra o mașină de spălat vase de mici dimensiuni, pe care, în lipsa altei variante, o poți monta și deasupra blatului de bucătărie sau pe un dulap.

Cei mai mulți iau în calcul montarea unei mașini de spălat vase în bucătărie încă dinainte de a începe mobilarea acesteia. Astfel, fiind inclusă în plan, mașina de spălat vase încorporabilă sau semi-încorporabilă devine o variantă preferată de cei mai organizați dintre noi. Aceasta se deosebește de mașina de spălat compactă prin faptul că se încastrează și este ”ascunsă” în mobilier.

În funcție de tipul mobilei de bucătărie și de preferințele personale poți opta pentru o mașină de spălat vase care se încastrează total, adică una complet încorporabilă, sau pentru una care se încastrează parțial în mobilier, adică o mașină de spălat vase semiîncorporabilă. De regulă, cele mai multe dintre mașinile de spălat vase au dimensiuni care variază între 45 cm și 60 cm. Dacă nu ai o familie numeroasă și nici foarte mult spațiu în apartament, optează pentru o mașină mai mică. Spațiul de încărcare este suficient de mare cât pentru vasele pe care două persoane le pot aduna într-o singură zi.

La câte grade spală o mașină vasele? În principiu aceasta este temperatura apei pentru cele mai comune trei tipuri de spălare:

– Spălarea economică se face la 50 grade C;
– Spălarea rapidă se face la 60 grade C;
– Spălarea intensivă se face la 70 grade C și este suficient de puternică pentru a îndepărta urmele de murdărie dificilă de pe vase, oale și tigăi.
– Programul de spălare rapidă durează în medie o oră, iar cel intensiv ajunge și până la trei ore.

Citiţi mai departe

Cele mai citite