Profesorul, dirijorul şi muzicologul Gelu Stan împlineşte luni, 9 iulie, 80 de ani. Muzica i-a fost alături de când se ştie, provenind dintr-o familie de muzicieni lugojeni. Ansamblul profesionist “Banatul” l-a consacrat în viaţa folclorică. Timp de 20 de ani a dirijat profesioniştii bănăţeni şi nu numai. Din 1990 realizează emisiuni la Radio Timişoara, iar colegii săi i-au dedicat o ediţie specială a emisiunii “Din suflet pentru tine”, luni, 9 iulie, după ştirile de la ora 9:00.
Gelu Stan a făcut primii paşi în muzică la Lugoj, unde s-a şi născut în 1938, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Constantin era avocat, iar mama sa, Cornelia a fost profesoară de muzică. Tatăl său a fost arestat și dus la canal, unde a și murit, în anul 1953. Gelu Stan nu a fost primit la Liceul „Coriolan Brediceanu”, pentru că nu avea origini sănătoase şi aşa a ajuns la Școala Medie Tehnică Hidraulică. Din cauza unor probleme cu inima, și a unui reumatism poliartricular a reuşit să obţină de la minister transferul înapoi la Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu”. Unul din modelele sale a fost unchiul său, Dimitrie Stan, artist emerit, care era directorul Școlii Populare de Artă din Lugoj, datorită căruia a făcut primii paşi muzică. A cântat de la 18 ani, până la 24 în Corul Vidu. Tot în aceea perioadă a început să cânte la vioară, chitară și facă actorie.
Probelemele sale au continuat şi la facultate. Nu a fost primit la Conservatorul din Bucureşti. Într-un interviu pentru ziarul Timişoara, Gelu Stan povestea acest episod.
“În momentul în care am terminat liceul, vechea poveste, cu dosarul, nu am mai avut loc la nici o facultate. Am avut, din nou, probleme. Prima dată, la Conservatorul din București, unde se primea pe bază de acte, însă, nu am fost primit. În aceste condiții, mi-am continuat activitatea în Lugoj. N-am fost primit în serviciu, mama a fost dată afară din învățământ, sora mea a fost dată afară de la Conservatorul de la Cluj Napoca, chiar în timpul examenelor de admitere. Se întâmpla imediat după ce tata a fost arestat. Sora mea a urmat apoi Politehnica din Timișoara, facultatea de chimie industrială, pierzându-și urma, să zic așa. Se întâmpla în 1958, ultima dată când am mai dat la Conservator. Mi-a spus secretarul de acolo care îl cunoscuse pe tatăl meu: Gelule, nu mai da. Momentan nu pot să rezolv nimic. Mie îmi vine o scrisoare de la Lugoj – nu a vrut să-mi spună de la cine – și pe care trebuie să o arăt, nu pot să o pun în sertar. N-am încotro, pentru că pe urmă o încurc eu. Pe baza aceste scrisori, nu ai cum să intrii momentan. Atunci am și renunțat, am continuat activitatea în Lugoj, la ansamblu, la clasa de canto, unde cântam operă, cu toate că vocea mea nu era tocmai extraordinară. Am cântat și muzică ușoară, și operă, la clasa de canto a Școlii Populare de Artă.
La Lugoj era un Teatru popular, cu Luchescu, cu Vali Sprânceană, Eugen Gangan. Am avut niște spectacole extraordinare. În 1960 a fost prima bienală de teatru „Ion Luca Caragiale”. Am ajuns în finală, la București. Anica Costin Șerbănescu a fost regizoare atunci la Lugoj. Am trecut de faza interjudețeană cu piesa „Lângă poarta Brandenburg”, de Erik Maria Remarque, și a venit Taub, de la Teatrul German din Timișoara, plecat apoi în Germania, și ne-a mai corectat ceva. Așa am luat locul întâi pe țară. Eu am avut un rol secundar și am primit premiul special pentru acel rol. Acolo m-a văzut maestrul Costache Antoniu, m-a chemat la el și m-a întrebat dacă nu vreau să vin la teatru. I-am spus că aș veni, dar că nu sunt sigur din cauza situației mele. Mi-a răspuns că nu îl interesează, că ei au nevoie de talente. Fizicul și talentul dumitale sunt pentru teatru, mi-a spus. Am răspuns afirmativ. Examenele se dădeau în toamnă. M-am pregătit pentru teatru. Un alt unchi al meu, doctorul Plauchitiu din Lugoj, era prieten foarte bun cu Colea Răutu, care era secretar de partid la Institutul de Teatru „Ion Luca Caragiale” din București. I-a dat un telefon și i-a povestit de mine, că vin să dau la teatru, dar am niște probleme și că voi merge să mă consult cu el. Am ajuns la Colea Răutu, m-a ascultat și mi-a zis: Tinere, eu îți spun sincer că nu ai șanse. Nu te-am ascultat ce poți, am aflat ce-ai făcut, dar la noi e și mai strict. I-am spus că și la Conservator e la fel. Dar, mi-a zis să încercăm. M-am dus și m-am înscris. Erau trei liste pe care se scria cu trei culori de cerneală: roșu – pentru copiii care aveau părinți colectiviști și muncitori, „origine sănătoasă”; albastru – pentru oamenii, să le spun așa, obișnuiți, care nu ridicat probleme; negru – cei care ridicau probleme. Eu am fost pe lista scrisă cu cerneală neagră. Am zis să mă prezint, totuși. M-am prezentat, dar totul a fost un chix…
M-am întors la Lugoj. Eu am terminat liceul în 1955 și în toți anii care au urmat am făcut fel de fel de lucruri pentru a putea să o ajut și pe mama. Am încărcat cărămizi noaptea în gară, de la Fabrica „Mondial”; altădată era nevoie de oameni în perioada de vaccinare a găinilor și mergeam prin cotețele oamenilor. Eram însă la o vârstă la care aceste lucruri nu le-am considerat tragice. Apoi, la Cooperație aveau nevoie, când se făceau inventarele pe sate, de oameni plătiți cu ziua. Mă duceam și la această muncă. Era o treabă mai domnească, acolo eram șef…
Am încercat și muncă fizică, dar m-a pus la pat. Am mers la săpat cu ziua pe Dealul Viilor din Lugoj. Se plătea 25 de lei pe zi. Erau bani atunci. Mi-am zis să merg, deși în viața mea nu am ținut o sapă în mână. Trei zile am fost cu temperatură, cu palmele numai sânge, și n-am primit nici cei 25 de lei…
Un alt unchi de-al meu era președintele Asociației Științifice a Inginerilor și Tehnicienilor (ASIT) pe raionul Lugoj. Aveau o consfătuire ce urma să se țină la Lugoj și au creat un post de așa-zis secretar care să se ocupe de această treabă. Așa că 11 luni am fost secretar ASIT. Acolo m-am împrietenit cu profesorul Achimescu. El era secretarul general al asociației pe regiunea Banat.
Apoi, timp de un an, am fost magazioner la magazia întreprinderii „Mondial”. Am cărat și cărămizi acolo, dar m-am obișnuit… De acolo am trecut magazioner la secția sanitară a raionului Lugoj. Funcționa în clădirea în care acum este Liceul de Muzică”, povesteşte lugojeanul.
Abia în 1962 este primit la Facultatea de Muzică a noului înfiinţat Institut Pedagogic din Timişoara. După facultate este primit şi la Conservator.
Mai multe despre cariera lugojeanului Gelu Stan, puteţi să citiţi în interviul din ziarul Timişoara aici.
După o carieră bogată şi la această frumoasă vârstă, îi spunem şi noi la mulţi ani lugojeanului Gelu Stan.
Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj își redeschide porțile pentru public, începând cu data de luni, 18 mai 2020. Personalul Muzeului va supraveghea respectarea cu stricteţe a măsurile igienico-sanitare, dar și a celor de distanțare fizică, transminte conducere instituției printr-un comunicat de presă. „Astfel, pentru siguranța vizitatorilor dar și a angajaților instituției noastre, purtarea măştii de protecție va fi obligatorie, la fel ca și distanţarea la cel puțin 3 metri unul față de celălalt. Instituția noastră va asigura dezinfectant pentru mâini și prosoape de hârtie pentru vizitatori care își vor igieniza, în mod obligatoriu, mâinile la intrarea în unitate. Zonele sensibile (mânere, uşi etc.) vor fi curăţate în mod regulat, astfel încat vizitele să se desfășoare în condiții de siguranță”, se arată în comunicatul transmis către Lugojeanul.ro
Va fi permisă intrarea în muzeu a grupurilor formate din maxim 3 persoane, iar vizitatorii vor fi în permanență însoțiți de personalul de specialitate, de la accesul în unitatea noastră până la finalizarea ghidajului, stabilindu-se un circuit unic de vizitare prin muzeu. Materialele informative cu privire la aceste măsuri de igienă sunt afișate la avizierul din faţa intrării în muzeu dar și în spațiile expoziţionale. Expozițiile permanente ale Muzeului din Lugoj vor putea fi vizitate după următorul program: luni – joi, între orele 8.00-16.00; vineri, între orele 8.00-15.00.
Clubul de carte inEdu Lugoj nu a renunțat la întâlniri în această perioadă și a mutat activitatea online. Ba chiar a ajuns și la cea doua ediție în forma aceasta și, după cum spune Andreea Arsene, inițiatoarea clubului,”ne bucurăm că tehnologia zilelor ne permite să continuăm acest proiect fain de conectare și creștere personală”.
”Cum să-ți reinventezi viața” de J.E. Young & J.S.Klosko este cartea propusă pentru întâlnirea virtuală de joi, 14 mai, ora 17, și pe care participanții o vor aprofunda prin discuții și concluzii.
”Este o carte care se potrivește foarte bine acestor vremuri, în care avem multă instabilitate exterioară, pentru că ea mută atenția către propria persoană. Ne ajută să ne cunoaștem mai bine, să ne descoperim resursele interioare și piedicile pe care, aproape de fiecare data, ni le punem singuri. Este o carte musai de parcurs pentru oricine dorește să se dezvolte personal, să se cunoască mai bine și să-și înțeleagă interacțiunile cu cei din jur. Volumul de luna aceasta ne aduce în prim-plan noțiunea de capcane mentale sau altfel spus credințe limitative, acele convingeri adânc înrădăcinate despre noi înșine și despre lume, pe care le-am învățat în perioada timpurie. Citind și înțelegând aceste capcane mentale, de fapt avem de-a face cu o confruntare cu noi înșine. Conștientizarea capcanelor mentale ne poate elibera astfel încât să ne atingem potențialul și să ne ghidăm viața către cursul dorit. Sunt propuse exerciții de făcut individual pentru a lucra la aceste capcane acasă, în spațiul personal, alături de recomandarea de a colabora cu un specialist când devine prea dificil”, spune Andreea Arsene, psihoterapeut de profesie.
16 ediții de Club de Carte de inEdu
Clubul de Carte inEdu este un proiect al Asociaţiei Initiativa în Educație care promovează lectura de specialitate în domeniul educațional, facilitând interacțiunea și dezbaterile pe anumite teme de psihologie, pedagogie, educaţie, parenting, dezvoltare personală. ”Ce facem? Citim fiecare individual cartea, ne întâlnim și discutăm pe baza ei. Extragem ideile principale, analizăm ce se potrivește în cultura noastră, în felul în care noi am fost crescuți, ce putem schimba, adapta. Lucrăm atât în grupul mare, cât și în grupuri mai mici, pentru a facilita conversațiile și accesul fiecăruia la opinie”, spune Andreea Arsene.
Clubul este deschis oricui, accesul nu este constrâns de o contribuţie financiară. Poți participa dacă te pasionează educația, îți dorești să fii un om mai bun, dacă vrei să fii un părinte mai bine informat, îți place să cunoști oameni noi și să porți discuții interesante, arată organizatorii. Chiar și dacă nu ai citit cartea, dar ai dori să vezi despre ce este vorba.
”Eu sunt unul din oamenii care susţine ideea de a ne creşte copiii din mers. Da, avem job-uri, avem pasiuni şi ne şi creştem copiii. Nu merg pe principiul de a renunţa la mine şi la visurile mele pentru ei. Ştiu sigur că nu aş fi fericită şi nu aş putea să-i ghidez spre fericire. Dar mai ştiu că atunci când dau de greu în părinţeală, mă duc la carte sau întreb specialiştii. Cartea, de fapt, va reprezenta liantul nostru, a oamenilor cu valori similare. Va fi doar motivul care ne va face să fim împreună, să ne dezvoltăm, să facem schimb de opinii, să ne informăm şi să creştem ca o comunitate”, spunea Andreea Arsene, după prima întâlnire a clubului, în luna ianuarie a anului 2019. Cât despre întâlnirea de joi, mai spune ea, ”luați-vă timp și spațiu și parcurgeți cartea ca proces de cunoaștere, ca un ”aha” despre voi înșivă. Este o carte enervant de bună, n-ai cum să nu te regăsești!”
Într-un interviu realizat pentru Blogurile Adevărul, de Cleopatra David, lugojeanca Aura Twarowska vorbește despre cum se adaptează la situația actuală provocată de pandemia coronavirusului.
„La sfarşitul lunii februarie mă aflam în Bucureşti, la Ateneu, cu Simfonia a 3-a de G. Mahler. Lombardia era deja închisă şi îmi amintesc că în 23 februarie a fost anulat recitalul sopranei Aleksandra Kurzak, la La Scala. În 26 februarie s-a anunţat primul caz de Covid19 în România, iar noi stăteam cu teama că vor fi anulate şi concertele de la Ateneu, planificate pentru 27 şi 28. Am avut norocul să le cântăm, iar în ziua următoare am zburat cu bine la Timişoara, unde am facut un concert de suflet, dedicat mamelor copiilor cu dizabilităţi.
După acest eveniment, viaţa artistică s-a oprit brusc! Una dintre cele mai afectate categorii sociale ale acestei perioade o reprezintă artiştii, care sunt obligaţi să facă un pas în spate din lumina reflectoarelor. Lucruri minunate mi-au fost anulate în această perioadă: Sieben Frühe Lieder de Alban Berg la Mozarthaus în Viena, Concert de Arii pe scena Filarmonicii din Berlin, Simfonia a II-a de G. Mahler la filarmonica timişoreană, Concert Hommage a Bach cu Wiener KammerOrchester, un Masterclass de Canto in Viena etc.
Dar Dumnezeu nu greşeşte niciodată. Divinitatea ne oferă acum timp de reflecţie pentru a inţelege ce se intâmplă cu lumea noastră, de ce se întamplă, care este contribuţia de vină a fiecăruia dintre noi şi, mai ales, ce trebuie sa schimbăm de aici înainte. Eu sunt, de felul meu, puternică şi optimistă şi nu stau să îmi plâng de milă: mă concentrez pe ce am de făcut, nu pe ceea ce nu se poate face! Aşa că, pe lângă gătit, grădinărit, aranjat partituri etc., profit de acest timp liber pentru a studia. În afara exerciţiilor de tehnică vocală descifrez şi studiez partituri, traduc texte şi memorez material pentru câteva recitaluri voce – pian: Francesco Paolo Tosti, compozitori bănăţeni şi Ludwig van Beethoven. E muncă multă, migăloasă, delicată şi îmi ocupă mult timp.”, spune Aura Twarowska. Lugojeanca a vorbit, în premieră și despre ediția de anul acesta a Festivalului Lugoj Clasic. și cum se va desfășura acesta.
„Începând cu luna martie, viaţa artistică şi socială de pe întreg globul a intrat într-un somn profund. Deasemenea, o parte din fondurile destinate activităţilor culturale a fost redirecţionată spre sistemul sanitar. Întreaga societate, dar în special noi, artiştii şi organizatorii de evenimente artistice trebuie să fim responsabili, flexibili şi creativi. Trebuie să găsim soluţii de a ne continua munca artistică şi de a ne adapta din mers, astfel încât să aducem arta în faţa publicului, în condiţiile date. În acest moment nu ştim cum vor evolua măsurile de relaxare şi nici dacă, sau cât de puternic va fi un al doilea val al epidemiei, estimat a avea loc în toamnă, atunci când este programată şi cea de a V-a editie a FILC. Pentru a avea certitudinea că Festivalul va avea loc şi nu va fi supus unor posibile măsuri de prevenire a răspândirii virusului, îmi propun ca aceasta ediţie a Festivalului Internaţional Lugoj Clasic să se desfăşoare preponderant on-line.
Muzicieni din ţară şi din strainatate au confirmat deja participarea cu recitaluri on-line, vom avea expoziţie de fotografie, teatru, teatru pentru copii, interviuri etc. De asemenea, şi pentru cele două concursuri internaţionale de canto pe care le conduc, Sabin V. Dragoi, Timişoara (realizat impreuna cu AC Kratima) si Tiberiu Brediceanu, Lugoj (împreună cu profesorul Constantin Stan) voi gândi o prezentare şi jurizare on-line. Aşadar, până ne vom reîntâlni în siguranţă în sălile de spectacol, difuzarea digitală este opţiunea alternativă de a ne apropia, din confortul caselor, de arta noastră cea de toate zilele”, a spus artista din Lugoj.
Pentru a personaliza și îmbunătăți experiența dumneavoastră pe Lugojeanul.ro utilizăm fișiere de tip cookie. Prin continuarea navigării pe site sau prin apăsarea butonului „Am înțeles”, sunteți de acord cu stocarea cookie-urilor primare și terțe. Mai multe informații găsiți în secțiunea Politica de ConfidențialitateAm înțeles
