Arhitectul uitat al Lugojului, Ármin Herman Villány (1875-1954), cel care, preț de două decenii, prin activitatea sa, și-a lăsat semnătura inconfundabilă asupra fizionomiei urbane a Lugojului, este o persoană mult prea puțin cunoscută în orașul de pe Timiș. 

Născut la Seghedin în 1875, pe numele său complet Ármin Herman Weisz (maghiarizat în Villány) s-a remarcat încă din liceu ca un sportiv desăvârșit. Joacă fotbal pe postul de atacant central (un sport aflat la începuturi în Imperiul Austro-Ungar), iar în 1894 (17 iunie) stabilește un record de 100 de yarzi la atletism la Campionatului Național din Budapesta. 

Se înscrie în 1895 la Universitatea tehnică „Regele Josif „ din Budapesta – „Királyi József Műegyetem“ (Politehnica), după absolvire primind titlul de „inginer regal de stat“. În acel moment nu exista o distincție clară între arhitect și inginer constructor, cel din urmă ocupându-se atât de proiectare, cât și de ridicarea imobilelor „îmbrăcate„ în decorații. Este repartizat în 1899 la Lugoj în cadrul Oficiul de stat pentru construcţii (Államépítészeti Hivatal), filiala Caraș-Severin, unde va lucra până la sfârșitul Primului Război Mondial. Biroul de construcții, subordonat Ministerului de Resort, deținea autoritatea în teritoriu, grupul de ingineri având ca atribuții de serviciu supravegherea planurilor de arhitectură trimise spre aprobare și elaborarea /executarea lucrărilor publice.

Cele mai importante lucrări

Ármin Villány s-a integrat ușor în societatea lugojeană, ajungând să fie stimat de locuitorii orașului pentru talentul și priceprea dovedită în arta construcției. Proiectele sale, elaborate fie în cadrul biroului de stat, fie creații personale, rezultate din activitatea depusă în mediu privat, ne certifică orginalitatea tânărului arhitect: Teatrul Orășenesc (inaugurat în dec. 1900, ca asistent al inginerului Carol Elék), Palatul Institutului de credit „Poporul“ (1904), Palatul comunității reformate (1906), Biserica Reformată (1907), aripa nouă a Şcolii de fete romano-catolice „Notre Dame”(1907), casa familiei din Str. Parvy (actuala Str. Magnoliei, nr.15 – Parohia Reformată), Seminarul greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare„(in perioada comunista Școala de fete) (1912) etc. La auzul veștii că urma să fie transferat în 1907 la Rimaszombat, societatea civilă face apel la funcționarii comitatului reușind să il mențină în postul din Lugoj.

Villányi se numără printre animatorii vieții sportive din Lugoj. Il găsim printre participanții la emulaţia de “foot ball“ din 4 aug. 1901 – prima de acest fel în oraș, organizată pe terenul de lângă teatru, unde s-a construit în 1925-1927 Casa Porumb – în echipa celor îmbrăcați în culorile negru-galben. A fost membru al „Reuniunii Sportive din Lugoj“ (înființată în 1897) timp de 17 ani, în mare parte ca jucător al echipei locale de fotbal. 

Viața privată

Se căsătorește în 1900 cu Dora Sternlicht, fiica unui comerciant lugojean, care îi va dărui mai mulți copii (Stela, Elisabeta). Schimbarea climatului politic îl determină pe Ármin Villány să se întoarcă în orașul natal, Szegedin, la sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu retragerea administrației maghiare din Banat. Isi lasa casa personală parohiei reformate din Lugoj. 

În paralel cu arhitectura, pe care o practică în Seghedin între cele două războaie mondiale, ajungând șef al biroului local de construcții, Villány se implică în coordonarea activității sportive în calitate de preşedinte al departamentului de atletism (din 1920) al Szegedi Atlétikai Klub. În 1939 ajunge președinte de onoare al Clubului FC Seged. Supraviețuiește celui de-Al Doilea Război Mondial, în pofida antisemitismului exacerbat din Ungaria, datorită faptului ca a trecut la religia catolică. 

Decedat în 1954, Ármin Villány își doarme somnul de veci în Cimitirul Central din Seghedin.

Cristian-Oliviu Gaidos

Investiția are două componente. Prima vizează Cazarma nr. 630 și terenul aferent de pe strada Banatului nr. 8A. Pe acel amplasament există șapte corpuri de clădire care în trecut dețineau funcțiunea de cazarmă militară și care acum stau nefolosite.

Se propune reabilitarea clădirilor secundare, parțial a interiorului clădirii principale și sistematizarea incintei, pentru ca acolo să poată funcționa Centrul Cultural Multifuncțional al municipiului Lugoj – Direcția de Asistență Socială Comunitară Lugoj, Biblioteca Municipală și Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj.

Vor fi demolate mai multe corpuri de clădire pentru generarea unui nou acces în incintă și sunt prevăzute: recompartimentarea clădirii principale, astfel încât spațiile rezultate să poată funcționa ca birouri; extinderea clădirii pentru introducerea unei scări de acces la etaj și a unui lift; crearea unui nou acces din strada Comuna din Paris, în zona logiei, realizarea unei zone de așteptare, crearea de noi spații de depozitare, înlocuirea jgheaburilor și burlanelor, mansardarea clădirii existente etc.

La nivelul etajului, în urma reamenajărilor vor rezulta două terase circulabile, amplasate lângă zona de acces, și șapte balcoane, toate deschise, neacoperite. Imobilul va fi totodată extins cu un nou corp, pe parter, unde vor fi grupuri sanitare.

În curtea interioară se propune construirea unei scene, cu două corpuri laterale (spații de depozitare, vestiare, grupuri sanitare etc.) și mai sunt prevăzute crearea unei zone de agrement pentru copii, a unei terase exterioare care să fie acoperită de un sistem de pergole și a unui amfiteatru în fața scenei, cu facilități pentru persoanele cu dizabiliăți.

Cea de-a doua componentă a proiectului se referă la sistematizarea rutieră a zonei, inclusiv a trotuarelor și spațiilor verzi, și amenajarea unei parcări cu 149 de locuri pe strada Banatului, în zona cazărmii. Valoarea totală a proiectului este de 22,7 milioane lei, din care 22,2 milioane lei finanțare nerambursabilă, asigurată în cadrul #Regio-POR 2014-2020, Axa prioritară 13 – Sprijinirea regenerării orașelor mici și mijlocii.

FOTO Arhiva

În ultimele zile, pe rețelele de socializare circulă mai multe mesaje, prin care, de pe conturi false sau nu, se induce ideea că primarul Lugojului ar fi decis desființarea Corului „Ion Vidu”. Lugojeanul.ro a cerut oficial primarului Claudiu Buciu să lămurească această situație și să explice în ce măsură discuția cu desființarea corului lugojean este reală.

„Zvonurile circulă de la cei care încasau bani și nu o să mai încaseze. Eu am expus foarte clar lucrurile. Vreau un cor al Lugojului și al lugojenilor. Înțeleg plusul de valoare pe care l-au adus coriștii din Timișoara, dar trebuie să înțelegem că suntem ceea ce suntem, nimic mai mult, însă putem deveni mai buni oricând, dar asta cu lugojeni. Știm cu toții că repetiții nu se făceau mai deloc și că doar unii de la cor încasau bani. Și e vorba de foarte mulți bani, de zeci de mii de lei. Lugojenii nu erau plătiți”, a declarat primarul Lugojului.

Claudiu Buciu spune că nu era corect ca doar o parte din coriști, cei veniți din Timișoara, împreună cu dirijorul, să fie plătiți pentru activitatea la cor, care oricum era extrem de limitată. Primarul Lugojului afirmă că poartă discuții cu câteva persoane din Lugoj care ar putea să preia activitatea de dirijor al corului și să coordoneze o activitate mai intensă.