Connect with us

Cultură

Geamgiul care a ajuns șef al Securității din Lugoj. A torturat și ucis numeroși luptători anticomuniști bănățeni

Publicat

în

Zoltan Kling a fost unul dintre cei mai devotați și obedienți membri ai Securității din perioada comunistă din România. În calitate de ofițer superior al Serviciului Județean a Securității Poporului Severin, cu sediul la Lugoj, el a coordonat numeroase arestări, anchete, torturi și chiar omoruri împotriva propriilor concetățeni. Publicația „Podul” a publicat anul trecut un articol despre viața și activitatea lui Kling, sub titlul „Profil de bestie a Securității: criminalul Zoltan Kling, vânător de partizani și torționar sadic”, pe care l-a cuprins și într-un studiu: „Crimele Securității. Execuții săvârșite în perioada anilor 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, care va fi publicat în „Memoria – Revista gândirii arestate” nr. 119 (2/2022).

Cine a fost bestia securistă de la Lugoj

Născut în 1912 în Timișoara, Kling a lucrat ca geamgiu și a făcut parte din diverse întreprinderi din Reșița și Lugoj înainte de a fi recrutat în Poliție în anul 1945. Acolo, el a fost promovat rapid și a ajuns la funcția de șef al Serviciului de Siguranță Lugoj.

RETIM

După înființarea Securității, Kling a fost încadrat cu gradul de maior și a coordonat acțiunile represive îndreptate împotriva grupurilor de partizani anticomuniști din zona Banatului Montan. În calitate de membru al „Comandamentului Unic Timiș”, el a pus în aplicare politica brutală a regimului comunist împotriva oricărei opoziții.

În ciuda faptului că a fost transferat în Serviciul de Informații al Armatei în 1950, Kling a continuat să facă parte din rețeaua represivă a regimului comunist. A ajuns la funcția de șef de serviciu în cadrul Regiunii a III-a Militară Cluj, coordonând activitățile de spionaj și contraspionaj în acea zonă.

De-a lungul carierei sale, Kling a demonstrat o loialitate absolută față de Partid și o obediență fără rezerve față de ordinele primite de la structurile superioare ale Ministerului Afacerilor Interne.

În aprilie 1951 s-a îmbolnăvit, diagnosticul cunoscut fiind de „tulburări vasculare și surmenaj intelectual”. După ce starea sa de sănătate s-a mai îmbunătățit, la cerere, a fost reîncadrat în Securitate, ocupând alte funcții: șef de birou la Comandamentul Trupelor de Securitate (iulie – noiembrie 1952), director adjunct al Direcției Regionale de Securitate Arad (noiembrie 1952 – mai 1953), director adjunct al Securității orașului Arad (mai – noiembrie 1953) și șef de serviciu la Direcția de Pază a Ministerului de Interne (noiembrie 1953 – septembrie 1954).

Nemulțumit că nu mai putea să facă anchete

Kilng a fost nemulțumit cu noul său statut de funcționar și cerea într-un memoriu să fie tranferta în structurile operative unde să-și continue munca de torționar.

După o perioadă îndelungată de muncă de teren, pe care am iubit-o și am dus-o în condițiune bune, după însănătoșirea mea nu am mai primit sprijinul de care a-și fi avut nevoie, și în cele din urmă am fost încadrat într’o muncă pur administrativă. Această muncă cere o pregătire și cunoștințe de specialitate administrativă și tehnologică. Ori subsemnatul nu am o pregătire școlară sau practică necesară pentru a duce în bune condițiuni această muncă întrucât sunt de meserie geamgiu. Ca urmare pentru efectuarea lucrărilor și îndeplinirea sarcinilor în cadrul acestei însărcinări sunt nevoit a depune eforturi excepționale care influențează în rău starea mea de sănătate. Așa fiind consider, că randamentul pe care-l dau în acest loc de muncă nu este același pe care l-ași putea da într’o Direcție Operativă sau de Cercetări sau Sabotaje unde ași dori să muncesc. Fiind convins că ași putea fi mai de folos pentru Republica Populară Română în lupta ce o duce împotriva dușmanilor săi întruna din resoartele de muncă amintite solicit să reexaminați situația mea în lumina celor de mai sus expuse în baza dosarului meu personal care se găsește la Direcția Cadrelor din Ministerul Securității Statului”, scria Kilng.

În septembrie 1954, din motive de sănătate a fost scos din cadrele active, fiind trecut în rezervă la sfârșitul acelui an cu gradul de locotenent-colonel. A murit în anul 1970, complet nebun, în Spitalul de bolnavi psihici din Lugoj”, arată jurnaliștii de la Podul.

Conform aceleiași surse, cât a fost ofițer de Securitate, mai ales în perioada anilor 1948-1950, Kilng s-a făcut remarcat prin zelul deosebit și perseverența de care a dat dovadă în combaterea și reprimarea organizațiilor anticomuniste care au activat în zona Banatului Montan. A participat la execuțiile extrajudiciare săvârșite în pădurile din împrejurimile Lugojului, în care, la 2 august 1949 au fost asasinați șapte deținuți politici din Lotul Spiru Blănaru, iar în 10 martie 1950 au fost împușcați 16 deținuți politici dobrogeni judecați în Lotul Babadag. În afară de aceste cazuri, a fost angajat în multe alte anchete, torturi și crime îndreptate împotriva a numeroși opozanți anticomuniști din zona Banatului.

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură

Expoziție cu arme de foc, la Muzeul de Istorie şi Etnografie Lugoj

Publicat

în

În perioada 28 noiembrie 2023 – 16 februiarie 2024 Muzeul de Istorie şi Etnografie Lugoj este organizatorul unei expoziţii temporare deosebite: Arme de foc din colecţia Muzeului din Lugoj. Organizată tematic, prin prezentarea întregii game de armament din colecţia noastră, expoziţia invită publicul vizitator într-o incursiune documentată în lumea armelor.

Cea mai veche armă ce poate fi admirată este o puşcă cu fitil ce poate fi datată undeva în prima jumătate a secolului al XVII – lea. Această armă prezintă un sistem mecanic de dare a focului. Trăgătorul putea aprinde încărcătura cu ajutorul unui mecanism care deplasa un fitil aprins într-o încărcătură de iniţiere, lucru care a permis luptătorilor o mai mare mobilitate. Puşca cu fitil se va păstra la armatele europene până la sfârşitul secolului al XVII – lea.

RETIM

Locul ei va fi luat treptat de alte două tipuri de arme: „puşca cu cremene şi rotiţă” şi „puşca cu cremene”. Inventat în Franţa de mecanicul armurier Martin Le Bourgeoys în anul 1620, mecanismul cu cremene putea fi utilizat în două poziţii: una de tragere, şi alta de siguranţă. Arma cu cremene fiind modelul căreia permanent i se vor aduce mici îmbunătăţiri, avea să domine câmpurile de luptă din acele vremuri. Aceasta, prin continua perfecţionare, va înlocui treptat toate celelalte arme cu sistemele amintite, devenind la sfârşitul secolului XVII, arma portativă de bază ale tuturor armatelor europene. Din această categorie vor putea fi vazute o pușcă orientală cu cremene de tipul karanilka, un pistolul cu cremene și încărcare la gura țevii de tip Foča precum și o armă militară occidentală cu cremene.

Dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii la sfârşitul secolului XVIII, aduce după sine şi unele inovaţii noi, printre care şi principiul utilizării fulminatului de mercur pentru aprinderea prin lovire a încărcăturii de pulbere. Compuşii fulminatului de mercur au proprietatea de a se aprinde prin lovire, punându-se, astfel, bazele „armelor cu percuţie”. Noul sistem va fi cunoscut sub numele de puşcă cu capsă şi va intra în dotarea armatelor europene. La început, armele cu percuţie se încărcau tot prin gura ţevii, capsa fiind separată de praful de puşcă şi glonţ. Ulterior, capsa a fost încorporată într-un cartuş metalic, împreună cu praful de puşcă şi glonţul. Carcasa metalică închidea încărcătura explozivă, anticipând, astfel, modelul actual de încărcare prin închizătorul puştii.

Din categoriile de arme prezentate mai sus, în cadrul expoziţiei, publicul iubitor de istorie poate admira diverse arme de tip Springfield 1861, Werndl–Holub M1867, Dreyse model 1841, o puşcă pneumatică de tip german realizată de armurierul Jakob Krisko din Gratz, o puşcă pneumatică de tip german realizată de armurierul F. Fruwirth din Viena, o puşcă pneumatică de tip german realizată de armurierul Jahann Kufelt din Weipert, carabine cu țeava scurtă folosite de cavalerie în timpul și după războaiele napoleoniene, Puști de vânătoare cu o țeavă sau două țevi.

Pentru perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX – lea şi începutul secolului XX au fost expuse mai multe arme militare cu cartuş de tip Martini-Henry armă de infanterie și carabină de cavalerie model 1879, carabină franceză de cavalerie franceză Fusil Model 1874, pușcă tip Mauser, carabină Winchester, carabină de cavalerie Mosin – Nagant precum și un Pistolul mitralieră italian fabricat în 1915 cunoscut sub numele de „Villar Perosa”. Expoziţia este însoţită de un bogat şi explicit material ilustrativ şi informativ.

Muzeograf Răzvan Ioan Pinca

Citiţi mai departe

Cultură

Tânăra pianistă lugojeancă, Patricia Roșca, vă invită la un recital de Crăciun

Publicat

în

Într-o seară plină de emoție, se va desfășura recitalul talentatei pianiste la Teatrul „Traian Grozăvescu” din Lugoj, joi, 21 decembrie 2023, începând cu ora 17:30. Atmosfera festivă, amplificată de apropierea sărbătorilor de Crăciun, va transforma sala într-un loc special, unde publicul va fi întâmpinat cu acorduri muzicale.

În programul artistic al serii, Patricia Roșca va demonstra, așa cum ne-a obișnuit deja, un nivel excepțional de maturitate și pricepere în interpretarea unor compoziții celebre. Tânăra pianistă va aduce în fața publicului lucrări remarcabile, alcătuind un repertoriu diversificat și plin de provocări tehnice.

RETIM

Printre piesele ce vor fi interpretate de Patricia, se vor număra lucrări semnate de compozitori de renume precum Franz Liszt, Ludwig van Beethoven, George Enescu și Piotr Ilici Ceaikovski.

Profesorul coordonator este Mihaela Zamfirescu. Concertul fenomenului pianului din Lugoj va fi nu doar un eveniment muzical de excepție, ci și o ocazie de a celebra talentul și devotamentul unei tinere artiste care promite să își lase amprenta asupra lumii muzicale. Patricia Roșca reprezintă, fără îndoială, o speranță și un viitor promițător în lumea pianului clasic.

Citiţi mai departe

Cultură

Lugojeanul care a fost unul dintre secretarii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie

Publicat

în

Pe 25 aprilie 1879, în familia avocatului Coriolan Brediceanu din Lugoj, se naște Caius Brediceanu, al doilea prunc al unei familii cu tradiție și aspirații înalte. Educat cu grijă sub îndrumarea tatălui său, Caius a fost inițiat în lumea cunoașterii încă din fragedă pruncie. Informațiile care urmează sunt preluate din articolul semnat de Nicoleta Demian, intitulat „Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger”, publicat în Banatica.

Dornic să-și pună amprenta în lumea academică, Caius Brediceanu începe studiile la Viena în toamna lui 1896, îndreptându-se inițial către Facultatea de Medicină. Totuși, destinul său nu era legat de halatele albe, iar după o perioadă de contemplare, renunță și se înscrie la Facultatea de Drept. În ciuda acestui schimb de direcție, Caius nu se depărtează de atmosfera academică și continuă să-și împărtășească cunoștințele, frecventând cursurile de filosofie la Paris și obținând doctoratul în drept internațional și științe politice în 1902.

RETIM

Devenind un membru activ al scenei politice, Caius Brediceanu se implică în campania electorală a tatălui său și, ulterior, își încearcă norocul în propriile aventuri politice. Cu toate acestea, nu obține succesul dorit în alegerile din 1910. O serie de încercări și înfrângeri politice nu îl descurajează, iar viața îl conduce pe frontul Primului Război Mondial, unde se distinge prin implicarea sa în organizarea Gărzii Naționale a României de la Pola.

Primul bănățean care ocupă o funcție de ministru

Momentul decisiv în cariera sa are loc în perioada postbelică, când participă la Marea Adunare de la Alba Iulia și devine membru al Marele Sfat Național. În 1919, reprezintă Banatul în delegația română la Conferința de Pace de la Paris, având o contribuție semnificativă la această importantă reuniune internațională.

Reîntors în țară, Caius Brediceanu devine ministru, marcând o premieră prin poziția sa ca prim bănățean care ocupă o astfel de funcție în România reîntregită. Apoi, în 1927, la cererea lui Nicolae Titulescu, intră în corpul diplomatic al României și servește ca ministru plenipotențiar în Argentina, Brazilia și Chile. Misiunile diplomatice îl poartă în diverse colțuri ale lumii, de la Rio de Janeiro la Vatican și Helsinki.

Cu toate aceste realizări notabile, ultimii ani din viața lui Caius Brediceanu sunt marcați de dificultăți financiare și de pierderea dreptului la pensie în contextul naționalizării proprietăților familiei sale de către comuniști. Umilit până în clipa morții, Caius se stinge din viață la Sibiu, pe 19 iunie 1953. Cu eforturi considerabile, autoritățile vremii au încercat să șteargă orice amintire despre neamul Bredicenilor, dar povestea și contribuțiile lui Caius Brediceanu rămân vii în paginile istoriei României.

Citiţi mai departe

Cultură

Lugojenii sunt așteptați de 1 Decembrie la expoziție de caricaturi, semnate de Cristinel Vecerdea CRIV

Publicat

în

Cu ocazia Zilei Naționale a României, Garnizoana Lugoj organizează o serie de evenimente speciale pentru a marca momentul Unirii de la 1 decembrie 1918. Printre manifestările deosebite, un simpozion și o expoziție de caricaturi-portret atrag atenția iubitorilor de artă și istorie.

La sediul Cercului Militar din Lugoj, în data de 29 noiembrie 2023, va avea loc un simpozion dedicat Unirii, urmat de vernisajul unei expoziții inedite. Lt.col. (rtg) Cristinel Vecerdea CRIV, cunoscut pentru talentul său, a surprins publicul cu o colecție de peste 30 de lucrări ce reprezintă portrete amuzante ale unor personalități marcante din lumea filmului românesc.

RETIM

Expoziția, intitulată „Caricaturi-Portret: Actorii României”, este deschisă publicului pe tot parcursul lunii decembrie la galeria „Army” din cadrul Cercului Militar. Lucrările pot fi admirate în intervalul orar 9:00 – 15:00, de luni până vineri.

Printre portretele expuse se regăsesc reprezentări comice ale unor actori de legendă din cinematografia românească, aducând un zâmbet pe chipurile vizitatorilor. Expoziția este un omagiu adus artei și culturii, oferind publicului o perspectivă amuzantă asupra unor figuri emblematice ale ecranului românesc.

Citiţi mai departe

Cele mai citite