Nu-l recunoști pe loc pe jurnalistul slugă, cumpărat și corupt, ci în timp. Nu poți citi un articol și să zici „gata, ăsta e cumpărat până în măduva oaselor”, pentru că e bun și știe să mascheze până și cea mai mică pată de slugărnicie. Face pe dreptul și pe deșteptul până la Dumnezeu și înapoi, e tare bun, n-ai ce comenta.
Pe jurnalistul cumpărat îl simți și vezi în timp. Cum? Simplu: își schimbă partea „cu calupul”, adică o lună scrie de bine, de florile de pe poduri, de borduri și de evenimente pozitive, după care în luna următoare te bagă la pușcărie de vreo trei ori și te face frate cu toți mafioții din țară. Mai sunt și jurnaliștii loiali 100% , care nu scriu DECÂT de bine, dar ăia sunt deja perle rare și foarte prețioase. 
Jurnalistul se simte atunci când rămâne fără plată câteva zile, săptămâni sau luni. Cu cât foamea e mai mare, cu atât ura din articole sale e mai mare. Scrie frumos, numai de bine despre un personaj anume și, când vede că banii nu mai vin la o dată stabilită, scoate noroiul din grădină și dă cu el pe toate gardurile, după care îi scrie numele celui care trebuia să îl hrănească în nămol. Nu contează subiect, oră din zi sau noapte, nu l-ai plătit, te face curva lui și îți vine să nu mai ieși din casă.
De ce? Pentru că te-a scăpat dracul să-i mai spui și câteva nevrute, că ce-ai zis, „pe ăsta îl plătesc, nu mă înjură pe ziarele lui”, te-ai dat zmeu și s-a întors răceala a doua oară împotriva ta. Cum scapi de el?
Păi nu mai scapi, cauți fonduri și stai așa, o lună cu plată, o lună fără plată, o lună e bine și soare, altă lună plouă în fiecare zi, ca la Londra. Jurnalistul cumpărat își primește banii și tace, iar în luna în care nu își primește „leafa”… ei bine, roagă-te la toți zeii pământului să nu faci o prostie chiar atunci.
Nu bat nici un fel de apropo, nu a nimic cu nimeni, poate vor înțelege toți cei care mă citesc asta într-o zi, am avut doar o convorbire de vreo două ore cu un amic din București care mi-a povestit multe chestii interesante despre cum se face presa în capitala țării ăsteia „frumoase”. Poate vă mai povestesc și altă dată despre asta…
Nu vă dau link spre pagina tovarășului, pentru simplul motiv că nu mai lucrează în presa din România și nu are nevoie de publicitate acolo prestează la momentul actual.
foto via
Există putini jurnalisti impartiali. La noi in oras, ii poti numara pe degetele de la o mana.
Am sa va spun un „secret” (cunoscut de multa lume, dar pe care vad ca vreti sa ni-l vindeti ca o noutate): ce spuneti nu e o stire. Sau e o stire de genul „nu stie barbatul ce stie tot satul”.
Daca ati fi venit cu un caz, „nume-fapta”, atunci da, aplauzele mele.
La ora actuala presa din Romania e pe calapodul politicienilor.
Putini ziaristi sint de felul Melaniei Cincea, de la Timpolis, articolele ei publicindu-se si in revista 22. Dar mai exista tocmai pentru a confirma regula 😉
Specia de ziarist descris de dvoastra exista cu duiumul, de la micii piscotari pina la cei de genul „santajul si etajul”.
Vezi majoritatea de la Haznaua 3 ori de la portita lui Ghita, pardon, RTV. Sau fostul OTV a dmnuluiDan, „nici nu stiti ce pierdeti”. Sau fosta iRealitatea de pe timpul lui SOV, puscariasul.
Ori SRS, care e si el dupa gratii. Ori „pielea p..i”, Bogdan Chrreac. E plina presa de lichele mari, dar`mite de soricei flaminzi 😛
„Ziaristul sluga” ori mercenar sau ordinar, ramine sa aleaga fiecare 😛