Connect with us

Cultură

Cum a cumpărat un lugojean stațiunea Buziaș

Publicat

în

Meniul zilei, Octavian

Un lugojean cumpăra, acum mai bine de 100 de ani, stațiunea Buziaș. În anul 1906, sesizând potenţialul turistic şi economic al Buziaşului, Jakob Muscong cumpără staţiunea Buziaş (inclusiv ştrandul şi captările de apă) cu 800.000 de coroane şi întemeiază ceea ce se va numi „Muschong – Băile Minerale Buziaş SA”. În 1907 a început construcţia fabricii de ape minerale „Phoenix”, iar un an mai târziu s-au ridicat câteva stabilimente balneare, Hotel Grand, Hotel Phoenix, centrul de tratament etc. Tot în 1907 s-a zidit Baia „Phoenix” (actuala Baie nr. 1), care se află la intrarea în parcul staţiunii. Practic, toată viitoarea Întreprindere balneară Buziaş, ulterior Băile Buziaş şi Apemin Buziaş au aparţinut lui Muschong şi familiei sale.

Jakob Muschong mai poseda fabricile de la Lugoj, Fabrica de cărămidă de la Sânnicolau Mare, Fabrica de cărămidă şi ţiglă de la Sântimbru (lângă Alba Iulia), dar şi o fabrică de cărămidă de la Budapesta, condusă de unul din ginerii săi. Muschong deţinea proprietăţi întinse în zona Petroşani, un mare domeniu forestier. Tot păduri avea şi în zona Nădragului, lemnul fiind folosit ca şi combustibil pentru fabricile sale.

Singura staţiune balneară cu cale ferată proprie

În 1914, turismul balnear începuse să se dezvolte la Buziaş, unde veneau turişti cu dare de mână şi de la Viena. În plus, exista necesitatea transportului lemnelor şi a tuburilor de oxigen pentru fabrica de ape minerale. Aşa a ajuns Buziaşul singura staţiune balneară dotată cu linie ferată proprie (inaugurată la 1914). Calea ferată, cu ecartament normal, avea 2,3 km lungime. Ing. Valentin Ivănescu, din Buziaş, ne-a declarat că, în 1896, când s-a dat în folosinţă calea ferată Timişoara-Buziaş (un an mai târziu, la 22 iulie 1897, s-a inaugurat linia Gătaia – Buziaş – Lugoj), în mod normal, gara din Buziaş ar fi trebuit să fie în apropierea centrului, mai exact pe dealul Bânţilor (după numele familiei Bânţu), lângă spital. Însă primăria n-a avut destui bani, iar compania de căi ferate a amplasat gara unde este acum. Aşadar, linia lui Muschong lega oraşul Buziaş de staţiunea Buziaş.

RETIM

Acum nu mai există nici o şină, nici un bulon din acea linie. La naţionalizare, în 1948, CFR a concediat tot personalul propriu al liniei Muschong, aducând în loc alţi salariaţi, inferiori ca pregătire.

„Die Kleine Bahn” – trenul cel mic

„Die Kleine Bahn”, trenul mic, a început să circule în 1914, iar cele două locomotive ale sale, „Etelka” şi „George”, deveniseră legendare. Locomotivele, cu tot cu calea ferată, erau proprietatea lui Jakob Muschong. „Etelka” era o locomotivă cu abur (imaginea sa s-a păstrat în numeroase vederi de epocă), iar „George” avea un sistem de propulsie ce azi poate părea oarecum ciudat – pe bază de benzină grea, ca la motoarele de tăiat lemne. Însă, până în anii ’20, astfel de locomotive erau la modă („George” fusese construit de firma germană Deutz în 1912). Din păcate, nu s-au mai păstrat fotografii cu această locomotivă, ci doar cu modele similare din Germania.

Cele două locomotive au continuat să circule până prin anii 1951-52, după care au fost înlocuite de clasicele automotoare verzi, care sunt şi azi în stare de funcţionare (recent vopsite în roşu). „Trenului mic” i-a fost dedicată o remarcabilă lucrare, extrem de bine documentată, semnată de Valentin Ivănescu, Ottmar Loffler şi Alfred Martini, toţi trei originari din Buziaş. În carte apare şi un interviu cu Petru Lazăr, ultimul mecanic de pe „Etelka”.

Soarta vitregă a urmaşilor

Inginerul Valentin Ivănescu din Buziaş ne-a mai spus: „Marele industriaş Jakob Muschong a murit în 1923. După 1948, odată cu venirea comuniştilor la putere, numele său a fost, practic, total renegat, din două motive: apartenenţa la vârfurile burgheziei şi originea sa germană, detestată în mod oficial în perioada regimului stalinist din anii ’50, când deportările etnicilor germani din Banat erau la ordinea zilei.

Cele trei fiice ale sale au murit în mizerie

Una, care s-a măritat cu un ofiţer maghiar, a plecat la Budapesta (n.r. – este vorba de Emerich Szappanos, directorul fabricii de ţiglă din Budapesta). Alta (Margarethe), a fost măritată tot cu un maghiar, Adalbert Szladek, devenit director al fabricii de la Sântimbru. A treia fiică, Katherina (Katica) s-a căsătorit cu Elemer Patyanszky, cel care a condus, practic, la Lugoj şi Buziaş, grosul afacerilor lui J. Muschong, după moartea acestuia în 1923.

Sursa: Orașul Buziaș

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură

Povestea uluitoare a arhitectului uitat al Lugojului, unul dintre oamenii care au decis înfățișarea orașului de astăzi

Publicat

în

Meniul zilei, Octavian

Arhitectul uitat al Lugojului, Ármin Herman Villány (1875-1954), cel care, preț de două decenii, prin activitatea sa, și-a lăsat semnătura inconfundabilă asupra fizionomiei urbane a Lugojului, este o persoană mult prea puțin cunoscută în orașul de pe Timiș. 

Născut la Seghedin în 1875, pe numele său complet Ármin Herman Weisz (maghiarizat în Villány) s-a remarcat încă din liceu ca un sportiv desăvârșit. Joacă fotbal pe postul de atacant central (un sport aflat la începuturi în Imperiul Austro-Ungar), iar în 1894 (17 iunie) stabilește un record de 100 de yarzi la atletism la Campionatului Național din Budapesta. 

Se înscrie în 1895 la Universitatea tehnică „Regele Josif „ din Budapesta – „Királyi József Műegyetem“ (Politehnica), după absolvire primind titlul de „inginer regal de stat“. În acel moment nu exista o distincție clară între arhitect și inginer constructor, cel din urmă ocupându-se atât de proiectare, cât și de ridicarea imobilelor „îmbrăcate„ în decorații. Este repartizat în 1899 la Lugoj în cadrul Oficiul de stat pentru construcţii (Államépítészeti Hivatal), filiala Caraș-Severin, unde va lucra până la sfârșitul Primului Război Mondial. Biroul de construcții, subordonat Ministerului de Resort, deținea autoritatea în teritoriu, grupul de ingineri având ca atribuții de serviciu supravegherea planurilor de arhitectură trimise spre aprobare și elaborarea /executarea lucrărilor publice.

RETIM

Cele mai importante lucrări

Ármin Villány s-a integrat ușor în societatea lugojeană, ajungând să fie stimat de locuitorii orașului pentru talentul și priceprea dovedită în arta construcției. Proiectele sale, elaborate fie în cadrul biroului de stat, fie creații personale, rezultate din activitatea depusă în mediu privat, ne certifică orginalitatea tânărului arhitect: Teatrul Orășenesc (inaugurat în dec. 1900, ca asistent al inginerului Carol Elék), Palatul Institutului de credit „Poporul“ (1904), Palatul comunității reformate (1906), Biserica Reformată (1907), aripa nouă a Şcolii de fete romano-catolice „Notre Dame”(1907), casa familiei din Str. Parvy (actuala Str. Magnoliei, nr.15 – Parohia Reformată), Seminarul greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare„(in perioada comunista Școala de fete) (1912) etc. La auzul veștii că urma să fie transferat în 1907 la Rimaszombat, societatea civilă face apel la funcționarii comitatului reușind să il mențină în postul din Lugoj.

Villányi se numără printre animatorii vieții sportive din Lugoj. Il găsim printre participanții la emulaţia de “foot ball“ din 4 aug. 1901 – prima de acest fel în oraș, organizată pe terenul de lângă teatru, unde s-a construit în 1925-1927 Casa Porumb – în echipa celor îmbrăcați în culorile negru-galben. A fost membru al „Reuniunii Sportive din Lugoj“ (înființată în 1897) timp de 17 ani, în mare parte ca jucător al echipei locale de fotbal. 

Viața privată

Se căsătorește în 1900 cu Dora Sternlicht, fiica unui comerciant lugojean, care îi va dărui mai mulți copii (Stela, Elisabeta). Schimbarea climatului politic îl determină pe Ármin Villány să se întoarcă în orașul natal, Szegedin, la sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu retragerea administrației maghiare din Banat. Isi lasa casa personală parohiei reformate din Lugoj. 

În paralel cu arhitectura, pe care o practică în Seghedin între cele două războaie mondiale, ajungând șef al biroului local de construcții, Villány se implică în coordonarea activității sportive în calitate de preşedinte al departamentului de atletism (din 1920) al Szegedi Atlétikai Klub. În 1939 ajunge președinte de onoare al Clubului FC Seged. Supraviețuiește celui de-Al Doilea Război Mondial, în pofida antisemitismului exacerbat din Ungaria, datorită faptului ca a trecut la religia catolică. 

Decedat în 1954, Ármin Villány își doarme somnul de veci în Cimitirul Central din Seghedin.

Cristian-Oliviu Gaidos

Citiţi mai departe

Cultură

Cine decide dacă se vinde Casa de Cultură a Sindicatelor din Lugoj și prețul acesteia

Publicat

în

Cele patru mari confederații sindicale din România sunt cele care trebuie să decidă în privința solicitării Primăriei Lugoj, de cumpăra Casa de Cultură a Sindicatelor, unde se găsește și cea mai importantă sală de spectacole din oraș. Iosif Crăciunescu, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, spune că tot ceea ce a depins de el a făcut și că este pregătit pentru orice decizie se va lua.

Meniul zilei, Octavian

„Eu nu am nicio competență în a înstrăina patrimoniul sindical. Acesta este administrat de către cele patru mai confederații sindicale CNSLR Frăția, ALFA, CSDR și BNS. Ei au competența de a semna. Eu, văzând intenția domnului primar de a o achiziționa, am făcut inventarul foarte atent, iar dacă se decide vânzarea, facem comisie noi, comisie ei, și o predăm fără probleme”, a declarat Crăciunescu.

La ultima conferință de presă, primarul Lugojului a declarat că a făcut o solicitare pentru ca Primăria Lugoj să intre în posesia Casei de Cultură a Sindicatelor, însă nu a primit niciun răspuns. Primăria desfășoară un proiect de reabilitare în zona centrală a orașului, unde se află și respectivul imobil, însă pentru a investi în reabilitarea acestuia trebui să devină proprietarul său.

RETIM

Citiţi mai departe

Cultură

VIDEO Primăria Lugoj a obținut peste 22 de milioane de lei, pentru construcția unui centru multifuncțional modern

Publicat

în

Meniul zilei, Octavian

Se face Centru Cultural Multifuncțional în valoare totală de peste 4,6 milioane de euro, prin Regio-POR 2014-2020, la Lugoj, în fosta Cazarmă Principele Nicolae, Cazarma 630, pe care o vedeți în imagini. Proiectul a fost depus de fosta administrație, însă s-a blocat din lipsa unor documente esențiale.

ADR Vest și Primăria Municipiului Lugoj au semnat ieri, 31 martie, contractul de finanțare pentru proiectul „Servicii culturale integrate, prin realizarea unui Centru Cultural Multifuncțional în municipiul Lugoj”.

Investiția are două componente. Prima vizează Cazarma nr. 630 și terenul aferent de pe strada Banatului nr. 8A. Pe acel amplasament există șapte corpuri de clădire care în trecut dețineau funcțiunea de cazarmă militară și care acum stau nefolosite.

RETIM

Se propune reabilitarea clădirilor secundare, parțial a interiorului clădirii principale și sistematizarea incintei, pentru ca acolo să poată funcționa Centrul Cultural Multifuncțional al municipiului Lugoj – Direcția de Asistență Socială Comunitară Lugoj, Biblioteca Municipală și Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj.

Vor fi demolate mai multe corpuri de clădire pentru generarea unui nou acces în incintă și sunt prevăzute: recompartimentarea clădirii principale, astfel încât spațiile rezultate să poată funcționa ca birouri; extinderea clădirii pentru introducerea unei scări de acces la etaj și a unui lift; crearea unui nou acces din strada Comuna din Paris, în zona logiei, realizarea unei zone de așteptare, crearea de noi spații de depozitare, înlocuirea jgheaburilor și burlanelor, mansardarea clădirii existente etc.

La nivelul etajului, în urma reamenajărilor vor rezulta două terase circulabile, amplasate lângă zona de acces, și șapte balcoane, toate deschise, neacoperite. Imobilul va fi totodată extins cu un nou corp, pe parter, unde vor fi grupuri sanitare.

În curtea interioară se propune construirea unei scene, cu două corpuri laterale (spații de depozitare, vestiare, grupuri sanitare etc.) și mai sunt prevăzute crearea unei zone de agrement pentru copii, a unei terase exterioare care să fie acoperită de un sistem de pergole și a unui amfiteatru în fața scenei, cu facilități pentru persoanele cu dizabiliăți.

Cea de-a doua componentă a proiectului se referă la sistematizarea rutieră a zonei, inclusiv a trotuarelor și spațiilor verzi, și amenajarea unei parcări cu 149 de locuri pe strada Banatului, în zona cazărmii. Valoarea totală a proiectului este de 22,7 milioane lei, din care 22,2 milioane lei finanțare nerambursabilă, asigurată în cadrul #Regio-POR 2014-2020, Axa prioritară 13 – Sprijinirea regenerării orașelor mici și mijlocii.

Durata de implementare este de 33 de luni.

Citiţi mai departe

Cultură

Corul Vidu nu se desființează! Pleacă timișorenii, care primeau bani pentru că făceau parte din cor

Publicat

în

FOTO Arhiva

În ultimele zile, pe rețelele de socializare circulă mai multe mesaje, prin care, de pe conturi false sau nu, se induce ideea că primarul Lugojului ar fi decis desființarea Corului „Ion Vidu”. Lugojeanul.ro a cerut oficial primarului Claudiu Buciu să lămurească această situație și să explice în ce măsură discuția cu desființarea corului lugojean este reală.

Meniul zilei, Octavian

„Zvonurile circulă de la cei care încasau bani și nu o să mai încaseze. Eu am expus foarte clar lucrurile. Vreau un cor al Lugojului și al lugojenilor. Înțeleg plusul de valoare pe care l-au adus coriștii din Timișoara, dar trebuie să înțelegem că suntem ceea ce suntem, nimic mai mult, însă putem deveni mai buni oricând, dar asta cu lugojeni. Știm cu toții că repetiții nu se făceau mai deloc și că doar unii de la cor încasau bani. Și e vorba de foarte mulți bani, de zeci de mii de lei. Lugojenii nu erau plătiți”, a declarat primarul Lugojului.

Claudiu Buciu spune că nu era corect ca doar o parte din coriști, cei veniți din Timișoara, împreună cu dirijorul, să fie plătiți pentru activitatea la cor, care oricum era extrem de limitată. Primarul Lugojului afirmă că poartă discuții cu câteva persoane din Lugoj care ar putea să preia activitatea de dirijor al corului și să coordoneze o activitate mai intensă.

RETIM

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite