In fiecare an ma cert cu familionul, in preajma sarbatorilor de iarna, pe o problema veche de generatii: cand sa facem si noi bradul de Craciun? E o intrebare pe care o lansez la inceput de decembrie si care primeste acelasi raspuns: daca il facem acum, ce Craciun mai e ala care tine o luna? Il facem in ziua dinaintea Ajunului Craciunului, asa cum l-am facut de cand erai tu mic si atunci vine si Mosul, daca esti cuminte.
Really dude? 
Anul asta la fel, de pe la ziua nationala incoace ma tot cert cu ei sa facem pomul ala, ca primarul a dat drumul la luminite de o luna, vecinii au pus decoratiunile pe casa de o saptamana si noi nimic. Zero, pauza, punga goala, no more juice, absolut nicio reactie la apropeirea sarbatorilor. „Rusinant!” In afara de un trailer la , preferatul meu, precum si cateva secvente din Richie Rich, al doilea preferatul meu din filmele de Craciun, n-am dat de spiritul sarbatorilor pana acum.
Dar astazi am luat pozitie, asa cum fac cand ma duc la banca sa vad cati bani mai am pe card, deci cu capul plecat si aproape in lacrimi, si am ajuns la un compromis: am impodobit braduletul din plastic de birou, fara discutii, fara certuri si fara varsare de sange. Dulce e gustul victoriei, tare dulce! Arata ca in poza, asa artistica, el in sine fiind mic, dar dragalas.
Voi cand impodobiti bradul de Craciun? Aveti o traditie anume? Noi il facem, dupa cum am povestit mai sus, cu o zi inainte de Ajun, sa fie gata pentru dimineata de pitarai, cand copiii mici din sat vin sa colinde la fiecare casa si primesc nuci, portocale, ciocolata si bani. Apoi il punem in functiune in seara de Ajun, cand vin colindatorii si ne adunam la masa aia mare, care se termina la doctor pentru cei mai slabi de inima, bila, stomac sau ce mai are de suferit de pe urma ei. Numai cand scriu ma cuprind tot felul de fericiri, semn ca de-abia astept Craciunul.
Tot ca o tradiție, pe 23 decembrie, cand e cea mai mare aglomeratie posibila pe orice strada sau straduta din oras, tata se gaseste ca ii lipseste ceva COMPLET INUTIL pentru sarbatori, vezi Doamne, asa ca in fiecare an mergem sa acel ceva. Acel ceva pentru care traversam de cinci ori orasul, cu CD-ul de colinde dat in blana in masina, sa stie lumea ca suntem pe spirit de sarbatoare, nicidecum pe ciuperci stricate.
Si totusi… 2014, te-ai grabit tare sa treci pe langa noi si sincer ai fost un an bun, asa ca acum, pe final, mai fa un efort si adu Craciunul ala mai repede!
