Pe 18 martie 1906, la Montesson, în apropiere de Paris, aparatul „Vuia I” a efectuat primul său zbor. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproximativ un metru, parcurgând o distanță de aproximativ 12 metri, înainte de a ateriza. În urma aterizării, palele elicei, construite de francezul Tatin, s-au oprit, menționează Biblioteca Metropolitană București.
Aeronava lui Traian Vuia a fost primul aparat mai greu decât aerul care a reușit să se ridice de la sol prin forța propriului motor, fără alte mijloace. Istoria aviației îi datorează lui Vuia două premiere esențiale: decolarea cu ajutorul propriului motor și trenul de aterizare cu roți pneumatice. 
Traian Vuia s-a născut în 1872 în satul Surducu Mic (parte a fostei comune Bujoru, astăzi Traian Vuia, județul Timiș) din (fostul comitat) Caraș-Severin. S-a mutat în Franța în iulie 1902 pentru a pune în practică ideile sale inovatoare. În acest context, a depus la Academia de Științe din Paris un memoriu intitulat „Proiect de aeroplan-automobil”, în care demonstra, pe baza calculelor științifice, posibilitatea realizării unui zbor mecanic cu un aparat mai greu decât aerul. Deși savanții francezi considerau acest proiect o himeră și l-au respins, Vuia nu s-a lăsat descurajat. În 1903, și-a brevetat invenția în Franța (brevet nr. 332106) și în Anglia (brevet nr. 11181), sub titlul „Aeroplan-automobil”.
Deși s-a confruntat cu dificultăți financiare, Vuia a reușit să construiască aparatul cu ajutorul prietenilor săi din Lugoj, iar în 18 martie 1906, a reușit să efectueze primul zbor al avionului „Vuia I” la Montesson, la aproximativ 28 de kilometri de Paris. Zborul de 12 metri a demonstrat lumii întregi că zborul mecanic era posibil, iar calculele inventatorului s-au dovedit corecte. A fost o realizare revoluționară care a deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a aviației.
