Connect with us

Cultură

100 de ani de la debutul unuia dintre cei mai mari tenori români, lugojeanul Traian Grosavescu

Publicat

în

Pe data de 25 decembrie 2020 se împlinesc 100 de ani de când tenorul Traian Grosavescu a debutat la Opera din Cluj, înlocuindu-l pe tenorul Pavel, care era bolnav. Directorul Operei din Cluj a întrebat coriștii, care cunosc opera „Madame Butterfly” și pot interpreta rolul Pinkerton. Traian, care a studiat mai multe opere, cunoștea rolul și s-a oferit să-l interpreteze. A fost un mare succes, tenorul Pavel i-a dăruit lui Traian o fotografie cu dedicația :”Soarelui care răsare, Soarele care apune”.

RETIM

Clujul avea o nouă stea și în scurt timp Traian Grosavescu ajunge tenorul prerferat al Operei din Cluj. În anul 1922 , împreună cu Aca de Barbu este invitat sa cânte la Teatrul Liric din București. Obiceiul lui Traian era ca primul spectacol pe care îl cânta pe scena oricărui teatru să fie în limba română. În felul acesta va fi primul tenor care cânta la București în limba română. Este invitat la un dineu de Familia Regală, fiind simpatizat în mod deosebit de M.S. Regina Maria.

Dineul a avut loc vineri 15/9/1922 la Sinaia cu ocazia vizitei președintelui Poloniei, mareșalul Pilsudski. Citez din cele spuse cu această ocazie de M.S. Regina Maria :”Dineu mare. Masa frumos aranjată. După dineu un concert bine organizat cu un program frumos. Pinx, Alessandrescu și Bernhardt au cântat trio Arenski. Pinx a cântat un solo iar Ivony și transilvăneanul Grosavescu au cantat, pe rând, amândoi foarte frumos. Ea a cântat cântece poloneze iar el a cântat lieduri.

El are o voce minunată și pronunța atât de bine, încât poți înțelege fiecare cuvânt. Mi-a plăcut. Muzica mă pătrunde acum tot mai mult.”
Pe data de 10/7/1923, când debutează alături de Jean Athanasiu la Opera Populară din Viena în „Paiațe” de Leoncavallo, „Neues Wiener Abendblatt” scrie :”Canio a fost domnul Traian Grosavescu, un tenor de cea mai înaltă noblețe, un fel de aristocrat al trupei. Domnul Grosavescu poseda o voce mlădioasă, luminoasă care te face atent și care amintește de kammersangerul Steiner, maestrul tânărului tenor. O voce cultivată, fără pată, curată și clară în înălțime. În orice caz ambii români au prezentat două tipuri diferite, dar unite ca succes. Domnul Athanasiu a cântat italienește. Domnul Grosavescu a cântat românește, iar publicul le-a făcut o manifestație napolitană.”

Traian avea obiceiul sa cânte, oriunde era invitat, primul spectacol în limba română. Așa a procedat și la Graz, Oslo, Praga, Salzburg, Budapesta, Berlin etc. Peste tot avea succese răsunătoare. Să revenim la Cluj. În anul 1923 directorul Operei din Cluj, Dimitrie Popovici Beureuth îl obliga să cânte două spectacole într-o zi. Deoarece era răcit, Grosavescu îl roagă să-l lase să cânte doar  într-un spectacol, dar Beureuth nu este de acord. Atunci Grosavescu a mers la medic, care după ce l-a consultat i-a eliberat un certificat medical prin care îi recomanda tenorului un repaus vocal de câteva zile. Grosavescu a mers la direcțiunea operei și a prezentat certificatul medical. D.P. Beureuth nu a ținut cont de acest certificat și a declarat că Grosavescu face pe vedeta, l-a amendat cu 50.000 de lei , mulți pentru atunci, interzicându-i să mai cânte pe orice scenă de teatru sau opera romană de pe teritoriul României Mari. În felul acesta Grosavescu a fost alungat din țară.
Neavând bani să plătească amenda s-a împrumutat cu 50.000 de lei de la directorul Filaturii de mătase din Lugoj și de la Catina, un lugojan înstărit, a plătit amenda și a mers la Viena unde a debutat la Volksoper pe data de 10/7/1923. După un an se întoarce la Cluj, acolo este rugat de direcțiunea Operei maghiare să prezinte un spectacol. Este de acord, cerând un onorariu de 50.000 de lei pentru o seară. După concert studenții români din Cluj, care au participat la acest concert, l-au luat pe Traian și l-au dus în fața Operei române spunându-i:
-Aici e locul tău, aici trebuie să cânți !!!

Dar Traian, nedorind scandal le-a spus studenților:
-Haideți mai bine să bem o cafea și să discutăm acolo.

Întrând în cafeneaua de lângă operă l-au văzut la o masa pe Dimitrie Popovici Beureuth.Pentru a evita un diferend între studenți și director, Traian s-a repezit la Beureuth, la îmbrățișat și a aplanat potențialul conflict. Pe data de 15/2/1927 , în plină glorie, este asasinat pentru motive neelucidate, de către soția lui, Nelly Kovesdy Grosavescu la resedinta lor din Viena, de pe Lerchenfelderstrasse 62.

Pe data de 23/2/1927 ora 14 sicriul cu rămășițele marelui cântăreț bănățean este ridicat de pe catafalcul din foaierul Teatrului orășenesc din Lugoj spre a fi așezat pentru veșnica odihnă în  Cimitirul ortodox de pe strada Făgetului. Ziarul local „Răsunetul”scrie: „La înmormântarea unui rege nu s-a adunat atâta lume din toate colțurile României Mari. Cortegiul a fost format din elevi și profesori ai liceului Coriolan Brediceanu, corurile I. Vidu, Lyra, Filarmonica din Caransebeș și Timișoara, fanfarele din Vrani, Reșita {UDR}, corurile sătești din împrejurimi în frunte cu renumitul cor de la Chizătău, corporațiile și reuniunile române și minoritare din Lugoj, reprezentanții „Asociației corurilor și fanfarelor române din Banat”, clerul cu protopopul dr. Gh. Popoviciu, fost vicepreședinte al Senatului, perna cu decorații, purtată de trei ofițeri, patru care de coroane. Carul mortuar cu panglicile purtate de cei doi prieteni Gh. Dippon și Francisc Balogh, membrii ai Operei din Cluj, întristata familie, Consiliul Județean cu prefectul Romulus Boldea, delegațiile din Timișoara, Arad, Reșita, Oravița, Bocșa, Caransebeș, Oradea, Cluj etc, corpul ofițeresc, autoritățile civile, apoi domnii dr. Caius Brediceanu, ministru, dr. Tiberiu Brediceanu, compozitor, dr. Avram Imbroane, dr. Nicolae Ioanovici, primvicepresedinte a tribuna-lului, dr. Iosif Willer, deputat, Ion Marin Sadoveanu, Inspector general în Ministerul Cultelor și Artelor etc.

Muzica regimentului 17 infanterie, fanfarele și corurile au intonat pe tot parcursul drumului marșuri funebre și piese de Beethoven, Chaupin, Porumbescu și Vidu sub conducerea bătrânului maestru. Părintele Mihuti Jigorea, printr-o cuvântare mișcătoare arată meritele cântărețului asasinat. Urmează cuvântările domnilor prefect Romulus Boldea, ministru Caius Brediceanu, Inspector Ion Marin Sadoveanu, dr.Avram Imbroane, ziariștii I. Banciulescu și Ștefan Vladescu din Timișoara, dr. Iosif Willer, reprezentantul minorităților, Tiberiu Brediceanu în numele compozitorilor români, dt. Telegut în numele corului Doina din Timișoara, locotenent Ion Bunea, în numele camarazilor din reg. 42 obuziere, Francisc Balogh, în numele Operei din Cluj și dr. Tiberiu Sevici în numele Cercului Academic Banățean. În clipa punerii sicriului în groapă muzica militară intonează „La dona e mobile”. Taraful de muzicanți sub conducerea lăutarului Giuri Adamovici cânta la fel câteva arii din „Rigoletto”, opera în care a cântat Grosavescu cu o zi
înainte de moarte. Ca epilog fanfara tărănească din Vrani a cântat doina favorită a lui Traian.”

Filaret Barbu scrie în 1935:”Glontele de revolver ne-a răpit o glorie, care începuse să se adauge falangei celor care purtau peste graniță faima țării noastre. Iată pentr ce socotesc să închei acest capitol cu ultima propoziție acordată de sora tenorului, profesor dr. Olga Grosavescu într-un interviu: Sărmanul meu frate e mort; pe mormântul lui cresc flori, iar noi, cei rămași în urmă nu ne gândim decât la moștenirea frumoasă pe care ne-a lăsat-o el: AMINTIREA !

DAN TRAIAN DEMETER

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură

Un pensionar din Lugoj a dat în judecată Biblioteca Județeană din Timiș. Cuba este motivul procesului

Publicat

în

Ştefan Zamfirescu, un pensionar din Lugoj, a făcut o pasiune pentru Cuba, dorind să ducă literatură română în această ţară. Pensionarul a dat în judecată Biblioteca Judeţeană „Sorin Titel” din Timiş cerându-le judecătorilor să oblige instituţia să promoveze cultura română în Cuba.

RETIM

Povestea începe în anul 2017, când Ştefan Zamfirescu a hotărât să ducă în Cuba peste 170 de cărţi de literatură românească pentru „românii din Cuba”. Înainte de a pleca, pensionarul a aflat că nu poate introduce cărţile în Cuba, astfel că a plecat singur, fără coletul de 80 de kg.

Ştefan Zamfirescu susţine că, ajuns în Cuba, a constatat că ambasadorul român cu care vorbise înainte de a pleca a fost schimbat, ambasada a găsit-o în renovare, iar o comunitate de români nu există, arată adevarul.ro

Cu gândul la promovarea culturii române în Cuba a mers la un teatru, unde a întâlnit „o frumoasă cubaneză” care l-a îndrumat spre biblioteca „Ruben Martinez Villena” din Havana. Ajuns la bibliotecă, pensionarul român a aflat că nu poate dona bibliotecii cărţi în limba română, iar atunci i-a venit ideea unui schimb cultural între biblioteca „Ruben Martinez Villena” din Havana şi Biblioteca Judeţeană Timiş. În cadrul schimbului cultural gândit de Zamfirescu, ar fi trebuit ca la biblioteca din Timiş să fie organizate zilele culturii cubaneze, iar la biblioteca din Havana să fie organizate zilele culturii române.

Pentru că demersul său a eşuat şi pentru că a considerat că eşecul a fost cauzat de Biblioteca Judeţeană Timiş, Ştefan Zamfirescu a dat în judecată instituţia cerându-le judecătorilor să oblige Biblioteca să promoveze cultura română în Cuba. „Nu mă pot opri pentru că am rămas de ruşine şi ruşinea e a ţării”, a declarat Ştefan Zamfirescu pentru „Adevărul”.

În procesul deschis la Judecătoria Lugoj, pensionarul a arătat că în anul 2018, înainte de a pleca din nou în Cuba, a mers la directorul Bibliotecii Judeţene Timiş, Tudor Creţu, pentru a-i spune de proiectul său şi pentru a-l chema să se implice în schimbul cultural cu biblioteca din Cuba.

Potrivit lui Zamfirescu, directorul Bibliotecii Judeţene a fost de acord cu iniţiativa şi i-a dat un pliant cu istoricul Bibliotecii Judeţene pe care să îl ofere Bibliotecii „Ruben Martinez Villena” din Havana. Lângă pliant, pensionarul a pus şi o hartă a Europei cumpărată de la librărie „pentru a localiza poziţia exactă a României în Europa”.

Ajuns din nou în Cuba, cu pliantul şi harta Europei, pensionarul a fost pus de directoarea bibliotecii cubaneze să prezinte demersuri concrete făcute de Biblioteca Judeţeană pentru înfăptuirea schimbului cultural.  Pensionarul susţine că a fost nevoit să se despartă de directoarea bibliotecii din Havana „cu o strângere din umeri şi un zâmbet trist”. Întors în 2019 în Cuba, Ştefan Zamfirescu a cerut să fie primit în audienţă de ministrul Culturii din Cuba, dar nu a fost primit, fiind nevoit să părăsească ţara pentru că i-a expirat viza de şedere.

Pensionarul din Lugoj a mai arătat în proces că în 6 ianuarie 2020 a fost contactat de Ambasada Republicii Cuba pentru a da amănunte despre cum va fi sărbătorită ziua culturii poporului cubanez la Biblioteca Judeţeană Timiş, iar în data de 21 ianuarie 2020 a fost sunat din nou de doamna secretară a Ambasadei Cubei de la Bucureşti, care a spus că „domnul ambasador al Cubei este îngrijorat că nu primeşte un răspuns de la Biblioteca Judeţeană”.

Ştefan Zamfirescu a mers din nou la directorul Bibliotecii Judeţene Timiş pentru a afla dacă „a făcut un plan de sărbătorire a zilei naţionale a culturii poporului cubanez”, iar directorul  era „într-o stare foarte agitată, spunându-i pe un ton ridicat că nu are timp de aşa ceva”.

Pensionarul lugojean a mai arătat în proces că „este pus într-o situaţie foarte dificilă faţă de Olia Figueredo, cu care se va căsători în Cuba pentru a avea statut de rezident în Cuba, fiind distrusă şi relaţia de seriozitatea şi sinceritate personală, precum şi seriozitatea culturii naţiunii Române în faţa Bibliotecii şi în faţa a ministerului culturii Cubaneze, unde cu tot sufletul, s-a străduit la limita cunoştinţelor, să promoveze cultura Română”.

Judecătoria Lugoj i-a respins pensionarului cererea arătând că „reclamantul nu a arătat care este obligaţia legală sau contractuală care nu a fost respectată de către pârâtă si pentru care este necesară mijlocirea instanţei”.

Mai multe pe adevarul.ro

Citiţi mai departe

Cultură

Descoperire uluitoare la doi pași de Lugoj, în locul unde anul trecut erau prinși vânători de comori antice

Publicat

în

RETIM

Puțini lugojeni știu că la doar 16 kilometri de orașul lor se află o cetate medievală veche de mii de ani, învăluită de mister și de intrigă. Este vorba despre Cetatea Jdioara, din satul cu același nume, acolo unde în ultimele zile ale lui 2020 se descopereau relicve antice de o importanță mare pentru istorici.

Muzeul Naţional al Banatului anunța, la final de an, că în urma săpăturilor arheologice desfăşurate în situl Cetăţii medievale Jdioara, erau fost descoperite importante relicve din ceramică, dar şi urmele unei clădiri dacice, cu fundaţie din piatră.

„Prima campanie de săpături sistematice s-a desfăşurat la sfârşitul toamnei anului 2020. Rezultatele obţinute din această scurtă campanie au fost peste aşteptări, fiind scoase la lumină urmele unei clădiri dacice, cu fundaţie din piatră şi pereţi din chirpici. Totodată, au fost documentate mai multe faze de nivelare a terasei, datând din aceeaşi perioadă. Cea mai consistentă categorie de obiecte descoperite a fost ceramica”, anunțau reprezentanţii muzeului la final de 2020.

Nu doar specialiștii sunt însă interesați de comorile de la Jdioara. La început de 2020, doi căutători de comori au fost descoperiți în perimetrul sitului arheologic. Descoperirea celor doi “vizitatori” a dus la urgentarea săpăturilor, pentru a preveni orice distrugeri ale sitului.

Cetatea Jdioara este atestată la anul 1320, ca cetate regească, trecând prin două bătălii în care este cucerită: prima la 1387 când nobilii din Banat se răscoală împotriva regelui şi armata acestuia o asediază, iar a doua la 1600 de trupele lui Mihai Viteazul. Din fortăreaţa de odinioară, astăzi mai dăinuie jumătate din circumferinţa dinspre nord şi părţile laterale. În partea dinspre sud au rămas câteva frânturi de zid, prăvălite în interiorul Cetăţii Jdioara, acoperite de vegetaţie.

foto: Fantasticul Banat

Citiţi mai departe

Cultură

Culmea hoției lângă Lugoj. Au furat un banner, cu poze cu flori, mâncare și cai, atârnat pe un șopru

Publicat

în

RETIM

Un banner cu poze cu mâncare, flori și cai, atârnat pe un șopru la intrarea într-un sat de lângă Lugoj, a fost furat zilele trecute. După ce ploaia și vântul aproape că l-au dat jos de pe clădire, persoane necunoscute au decis să îl șterpelească de-a binelea. Într-una dintre diminețile trecute, angajații care au afișat bannerul pe șopru s-au trezit fără el.

“Dupa 5 ani de #CentruDeInformareTuristica și 3 ani de #MicDejunLaMargina. Acest benăr de 6/3 a fost pus/afișat mai bine de 1 an de zile pe un “#șopru” la ieșirea din Margina spre Coșteiu De Sus. Zilele acestea fiind foarte ploioase și cu mici furtuni, acesta a fost desfăcut de una dintre furtuni, pe jumate! 

Lucru văzut cu ochii, dar, aici vine uimirea, acesta a prins “viata”, mai exact a “prins picioare”. Cu ce va fost în cale acel benar? Ce rău era în el? Dacă ați ajuns să FURAȚI un benăr, rușine… mare rușine să vă fie!!!” scriu reprezentanții infocentrului turistic Margina, acolo unde se organizează “Mic Dejun la Margina”, eveniment promovat prin bannerul care a dispărut.

Mic Dejun la Margina este unul dintre cele mai de succes proiecte de turism din Banat, atrăgând mii de turiști în satul de lângă Lugoj de-a lungul anilor. Evenimentele au fost sistate din cauza pandemiei, însă vor fi reluate de îndată ce situația o va permite.

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite