Sunt obsedat de imaginea de mai sus. Din start va spun ca nu sunt genul de om pasionat de pictura, de arta, de sculptura si asa mai departe. N-am gusturi fine nici la muzica, nici la , nici la alte arte, poate la magie (a se citi „iluzionism”) stiu cate ceva si ma pricep la unele lucruri (a se citi „trucuri”). Cand am dat de pictura de mai sus, pentru ca este o pictura ceea ce vedeti, am ramas cu gura cascata si am zis „trebuie sa cumpar chestia asta”.
Nu stiu cat de realizabil este visul meu, mai ales ca lucrarea, „Vanatori in zapada” de Pieter Bruegel cel Batran, face parte din colectia permanenta a celui mai important muzeu din Austria, Muzeul de Istorie a Artei din Viena, asa ca pretul ar putea fi putin spre extraordinar de socant de mare, sigur peste bugetul meu pentru acest domeniu. 
Totusi, ceea ce pot sa fac este sa imi stabilesc un alt „goal” si sa merg sa o vad pe viu, anul asta, ca sa ma impac cu ideea ca exista si ca poate o voi putea fura cumpara candva, cand voi fi eu batranul intelept si cu multe averi stranse dupa o viata plina de aventura si suspans. Sau poate cumpar un print, ca e noua euro, si il pun la birou sau in hol acasa.
De ce imi place asa de mult pictura asta mie, care nu am nicio treaba cu artele? Pentru ca imi aduce aminte intr-un mod atat de direct, de vizual si de concret de iernile din copilarie. Minus vanatorii din coltul din stanga jos, imi aduc aminte perfect valea pe care ne dadeam cu saniile in fiecare iarna, zapezile mari care chiar se depuneau pana la genunchi si chiar peste ei, dar mai ales agitatia, surprinsa atat de bine in pictura asta.
Acum, daca iarna e un pic mai aspra, toata lumea se ascunde in casa, se raceste, moare, daca nu dau de foc pentru zece minute, oamenii pica in strada si acolo raman. Cand eram mic, asa ceva nu exista. Venea iarna, toata lumea iesea afara, sania si haina groasa la fiecare persoana gaseai in arsenal, ne trageau cei mari cu masinile prin nameti, ne bateam cu bulgari pana ne raneam si totusi, supravietuiam si era tare bine.
Asa ca imi pare rau, draga Paris, ne vedem la anul, pentru ca in 2015 trebuie sa merg musai la Viena si sa vad pe viu, din punctul meu de vedere, cea mai frumoasa pictura realizata vreodata de un pamantean.
P.S.: Daca acum un an mi-ar fi spus cineva ca o sa merg intr-un oras doar ca sa vad o pictura, ma intorceam la el, il bateam, dupa care imi continuam jocul pe telefon din care m-ar fi deranjat…
Mai este cunoscuta si sub numele de „Întoarcerea vănătorilor”.
Cit despre „vreau sa cumpar pictura asta”, puneti-va pofta-n cui, daca stiti expresia 😛
Pot sa fac o reproducere la aceasta pictura, pe o panza mare 🙂 lasa-mi un mesaj daca esti interesat