Lugojul se află astăzi într-un punct critic al istoriei sale. Corodarea identității culturale a orașului este mai vizibilă ca niciodată. Ea se manifestă prin agresiunile multiple care au loc asupra patrimoniului arhitectural. Paradoxal, centrul istoric, deși a scăpat de sistematizările comuniste, a fost decimat prin intervențiile postdecembriste, cele mai multe consimțite de actualul arhitect-șef al orașului. Din ignoranță sau rea voință, un număr considerabil de clădiri istorice (Hanul Păunul de Aur, în care a stat o noapte domnitorul Al. I. Cuza – fostul Dinamo, Casa cu tavan pictat – sediul Sindicatului Învățământului Preuniversitar etc.) sau cu valoare arhitecturală din municipiul Lugoj, cărora nu li s-au întocmit dosarele de clasare pentru a înregistrate ca monumente istorice, au fost lăsate de izbeliște, la mila noilor proprietari, care le-au modificat după bunul plac (clădirile în stil neoromânesc, Casa Porumb – Casa Personalităților și Casa Purcariu – fostul Club al copiilor, sediul ziarului Drapelul – casa lui Valeriu Braniște, casa actorului Bela Lugosi etc.).
Din păcate, în ultimii ani, am asistat la mutilarea fără discernământ a unor zone protejate prin lege. După un convenabil incendiu iscat pe Str. Bucegi, la nr. 3 (fostul Unicarm) proprietarul a obținut și demolarea clădirii alăturate de la nr. 1. Cu acordul Comisiei zonale a Monumentelor Istorice de la Timișoara, a fost ridicat, după planurile arh. Viorel Marin, Centrul Elis – o clădire inestetică ce amintește de arhitectura comunistă a anilor ’80 – chiar în aria de protecție (cei 100 de m stipulați prin Legea nr. 422/2001) a unui monument istoric de secol XVIII (Biserica romano-catolica – cod TM II- a- A-06254). Coincidențele se țin în lanț la Lugoj. Se pare că domnul Marin a proiectat și imobilul de lângă biserica catolică care pe hârtie trebuia să păstreze, conform autorizației obținute de la monumente, fațada vechii case unde s-a născut actorul Bela Lugosi. Deși s-a constatat ilegalitatea fațadei și s-a deschis un dosar penal, cercetările s-au împotmolit!
Flagelul despre care vorbim s-a extins amețitor, iar cei care sunt în măsură să îl stârpească sau macar să îl limiteze, conform legii, nu au făcut altceva decât să mimeze că își fac datoria. Cum altfel să catalogăm indolența pe care Comisia Zonală a Monumentelor Istorice din Timișoara o arată față de monumentele Lugojului. La insistențele aceluiași arh. V. Marin – protagonistul unor proiecte nereușite care în opinia noastră au urâțit aspectul orașului – comisia a autorizat (conform spuselor proprietarului) mansardarea inutilă a imobilului de la nr. 3 din Piața I.C. Drăgan. Modificările produse la nivelul fațadei principale – în locul cornișei originale se va ridica un fronton triunghiular cu un geam termopan, lucarnele decorative originale fiind înlăturate – tind să altereze iremediabil aspectul întregului ansamblul urban, considerat de importanță națională (codul de monument: TM-II-A-06251). Se perpetuează astfel o mutilare a pieței Drăgan demarată acum două decenii, când s-a aprobat etajarea imobilul alăturat – fostul sediul al Asociației Vânătorilor – ceea ce a dus la dispariția unei clădiri în stil neoclasic.
Cu toate că nu prezintă ornamente arhitecturale deosebite, imobilul de la numărtul 3 (fosta casă Pffennig), prin volumetria și proporțiile sale întregește aspectul istoric al pieței (sec. XVIII-XX). În ciuda statutului legal al pieței, care ar trebuie să îi ofere protecție în fața intervențiilor de acest gen, constatăm cu stupoare că întotdeuna există loc pentru derogări. În lipsa unei poziții ferme din partea societății civile, care să încetinească ritmul galopant al distrugerilor, Lugojul se va transforma într-un oraș monoton, dominat de clădiri izolate termic și geamuri PVC. Înainte de a încheia lansez o întrebare retorică: Oare comisia în cauză ar fi acceptat cu aceeași ușurință o mansardare de acest tip într-o piață istorică din Timișoara, să spunem Piața Unirii?
Oliver Gaidoș