La fosta autogară Atlassib din Lugoj, timpul pare să fi încremenit. În urmă cu aproximativ doi ani, pe acest teren se anunța cu mare entuziasm un proiect menit să schimbe viața locuitorilor din zonă: construirea unui supermarket modern, presupus a fi Supeco.
Pentru locuitorii din acest cartier, existența unui supermarket era o necesitate reală. Oamenii sunt nevoiți să traverseze orașul pentru cumpărăturile zilnice, iar vestea că „în sfârșit” vor avea un magazin aproape a stârnit un val de entuziasm. Lucrările au început într-un ritm alert: se vedeau muncitori, utilaje, materiale de construcție, iar șantierul părea să prindă viață rapid, alimentând speranțele tuturor. 
Apoi, brusc, entuziasmul s-a stins. După un început „furtunos”, lucrările au intrat în pauze lungi și inexplicabile, urmate de reluări scurte. Oamenii priveau neputincioși cum un proiect așteptat de o comunitate întreagă devenea, treptat, un simbol al promisiunilor neîmplinite.
Astăzi, ceea ce ar fi trebuit să fie un supermarket modern este doar o ruină abandonată. Structura neterminată a clădirii este acum sufocată de buruieni care s-au întins nestingherite până pe trotuarul din apropiere. În loc de rafturi pline și culoare curate, zona arată ca o junglă urbană, o pată rușinoasă pe harta orașului.
Primăria, deși conștientă de situație, pare să închidă ochii. Nicio măsură nu a fost luată pentru a stopa degradarea locului sau pentru a-i reda un aspect civilizat. Între timp, locuitorii din zonă sunt tot mai nemulțumiți. Pe lângă aspectul inestetic și neîngrijit, oamenii se plâng și de pericolele pe care le aduce un astfel de spațiu părăsit, precum și de sentimentul general de disconfort.
„Am sperat atât de mult că o să avem un magazin aici… Ar fi fost un mare ajutor pentru noi. Acum, nu doar că nu avem magazin, dar trebuie să ne uităm zilnic la o ruină plină de buruieni”, povestește, dezamăgită, o localnică.
Situația de la fosta autogară Atlassib este un exemplu clar al modului în care proiectele neterminate pot afecta direct viața unei comunități. O clădire abandonată nu este doar un șantier uitat; este o promisiune încălcată, un simbol al nepăsării și al lipsei de responsabilitate.
Pentru moment, ruinele rămân martore tăcute ale unui vis care nu s-a împlinit niciodată. În loc de cumpărături rapide și accesibile, locuitorii continuă să își care plasele grele prin tot orașul. Iar în loc de un colț modern și prietenos, orașul a câștigat încă un spațiu mort, invadat de buruieni și uitare.
Poate că, într-o zi, proprietarul va găsi curajul și resursele pentru a reabilita acest loc. Până atunci, ruinele supermarketului care nu a existat niciodată rămân o rană deschisă în inima Lugojului.
Dan Timaru
