Cum aduce părintele Ionuț Furdean lumină în comunitatea lugojeană: Povestea unui protopop
Născut pe 14 octombrie 1984 din părinții Viorel și Maria, părintele Protopop Ionuț Furdean a urmat cursurile școlii primare la Criciova, județul Timiș, pentru clasele I – IV. Ulterior, a continuat școala gimnazială, terminând clasele V – VI la Criciova și clasele VII – VIII la Lugoj. În copilărie, a fost profund impresionat de frumusețea bisericii din satul său natal, unde a desfășurat o activitate activă alături de preoții slujitori.A absolvit Seminarul Teologic Liceal „Ioan Popasu” din Caransebeș, promoția 2004, și Facultatea de Litere, Teologie, Istorie, secția Teologie Pastorală, la Universitatea de Vest din Timișoara, promoția 2008. Pe 21 iunie 2009, a fost hirotonit diacon de către Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Paisie Lugojanul, pentru parohia Jdioara din Protopopiatul Lugoj, iar pe 28 iunie 2009 a fost hirotonit preot în Biserica „Învierea Domnului” din Lugoj. 
În plus, a obținut un masterat în Religie, Cultură și Societate la Universitatea de Vest din Timișoara (promoția 2022), studii care i-au consolidat activitatea. Din 1 martie 2021, a fost numit protopop al Lugojului, prin încredințarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan.
„Drumul meu în viață a început în satul natal, în sânul Bisericii”
”Mă bucur foarte mult că am ajuns în punctul de a spune câteva lucruri și despre începuturile acestea ale mele și ori de câte ori rostesc numele satul meu natal, mă simt foarte, simt o emoție puternică în suflet pentru că acolo de fapt a început totul. Acolo am avut o copilărie fericită. Prima și una dintre sau una dintre primele amintiri pe care le am din viața mea este atunci când bunicul meu m-a luat de mână, m-a dus la Sfânta Biserică și m-am așezat într-un scaun lângă el. Eram mai mic în comparație cu ce era în jurul meu, dar mă simțeam atât de important acolo pentru că primeam din partea bunicului meu ceva aparte, adică m-a luat de mână și m-a dus pe un drum” explică părintele Furdean.
Aceste amintiri, pline de iubire și respect față de tradițiile familiei, l-au marcat profund. Biserica a fost întotdeauna un loc sacru pentru părintele Ionuț, iar legătura cu aceasta a fost una deosebit de puternică încă din copilărie: „Un drum pe care și în ziua de astăzi îl fac cu drag și ori de câte ori întru în biserica din satul meu natal simt o emoție puternică și-mi aduc aminte de toate aceste etape ale vieții care m-au format ca om și mai târziu ca preot.”
De asemenea, părintele povestește cu adâncă recunoștință despre legătura sa cu Sfânta Scriptură, o Biblie din anul 1968, despre care spune că a fost un simbol al respectului și devotamentului față de valorile religioase în familia sa: „Pentru mine acea Sfântă Scriptură mă leagă de ceea ce am trăit cândva în casa mea, împreună cu înaintașii mei, care astăzi nu mai sunt printre noi, dar locuiesc în sufletul meu.”
Lecțiile despre credință și iubirea de Dumnezeu au fost insuflate nu doar de bunicul și părinții săi, dar și de străbunica și mătușa sa, oameni deosebit de credincioși: „Dragostea pentru cele sfinte am simțit-o și datorită unui străbunici pe care am avut-o în casă și o mătușă, care erau foarte credincioase, se rugau foarte mult, posteau și îmi povesteau din Sfânta Scriptură, întâmplări, fapte…”
Această atmosferă religioasă din copilărie a fost esențială în formarea personalității sale și în orientarea sa spre calea preoției. Părintele Ionuț povestește că a fost influențat și de preoții din sat și de toți cei din jurul său care l-au îndrumat către slujirea clericală: „Preoții de la biserică și toți cei care au fost în jurul meu m-au direcționat spre această slujire clericală pe care am îmbrățișat-o cu drag și în care iată îmi desfășor activitatea și vreau să rămân până în ultima clipă un slujitor al lui Dumnezeu.”
O altă poveste esențială din viața părintele Ionuț este întâlnirea mamei sale cu Părintele Ilie Cleopa, marele duhovnic, care, prin cuvintele sale, a avut un impact profund asupra vieții sale. „Eu eram foarte mic și s-a întâlnit cu Părintele Ilie Cleopa, marele duhovnic, care stând de vorbă cu ea, a înțeles mama că trebuie să vină acasă și să aibă grijă de mine, pentru că părintele poate simțea el ceva, pentru că era un om sfânt…” Această întâlnire a fost un moment cheie, iar părintele Ionuț încă păstrează cu drag o icoană a părintelui Cleopa pe biroul său, ca amintire vie a responsabilității preoției și a promisiunii făcute lui Dumnezeu.
„Preoția este un mod de a trăi, nu doar o meserie”
„A urmat cursul firesc al vieții către studiile seminariale. Seminarul Teologic din Caransebeș era o școală de prestigiu, un istoric frumos și fiind cât de cât aproape de casa mea, de satul meu natal, de Criciova, părinții mei au considerat că trebuie să merg acolo să studiez teologia. Mi-am dorit din tot sufletul și-mi aduc aminte că într-o seară, fiind încă în gimnaziu, am mers la parohia vecină, Jdioara și acolo, la o vecernie, la un eveniment, cântau niște elevi seminariști atât de frumos încât am avut impresia că se aud niște îngeri în biserică și din clipa aceea m-am bucurat atât de tare și am spus că atunci când voi termina vreau să merg la seminar și pentru acest lucru frumos” povestește părintele.
Studiile la Seminarul Teologic din Caransebeș i-au adus întâlniri cu profesori dedicați și cu o experiență teologică profundă. Părintele își amintește cu recunoștință despre toți cei care l-au îndrumat și l-au ajutat să înțeleagă adevăratele responsabilități ale preoției: „Am găsit în școală niște profesori minunați care ne-au împărtășit din experiența lor, ne-au vorbit foarte multe cazuri concrete despre cum trebuie să ne comportăm în parohie, cum trebuie să fim ca oameni, ce implică preoția și cât de mare este responsabilitatea ei.”
Printre profesorii care l-au marcat pe părintele Ionuț se numără părintele vicar Ionel Popescu, care a fost directorul Seminarului Teologic și care i-a fost un model de urmat. „Am căutat tot timpul să le răsplătesc ceea ce au făcut pentru mine cu ceea ce am putut eu ca preot, ca om și ori de câte ori mă întâlnesc cu ei simt să le spun dintotdeauna un sincer mulțumesc pentru tot ceea ce au făcut pentru mine.”
Una dintre lecțiile fundamentale pe care părintele le-a învățat pe parcursul studiilor sale este că preoția nu este doar o profesie, ci un mod de viață. „Am învățat că preoția este un mod de a trăi, acolo. Este foarte important să trăiești așa cum predici, să nu fie diferențe mari între ceea ce predici și ceea ce trăiești, pentru că fiind o misiune aparte, responsabilitatea este una enormă, pentru că de fapt ai misiunea să duci în împărăția lui Dumnezeu credincioșii care îți sunt dați să-i păstorești.”
Învățătura duhovnicească de la părintele Teofil Părâian
Un alt aspect esențial al formării sale a fost învățătura duhovnicească primită de la părintele Teofil Părâian, un mare duhovnic care l-a întărit în credință și i-a oferit sfaturi care l-au însoțit pe tot parcursul vieții: „Mi-a dat și foarte multe sfaturi de care am ținut cont întreaga mea viață.”
Călătoria sa teologică a fost marcată și de o încercare personală profundă. În timpul studiilor, mama sa a trecut la Domnul, un moment de cumpănă care l-a determinat să simtă o legătură specială cu Maica Domnului: „În anul trei de seminar am avut o grea încercare. Mama a plecat la Domnul și din clipa aceea mama mea a devenit Maica Domnului. Nu m-am simțit niciodată orfan, am simțit-o pe Maica Domnului ca fiind o mamă adevărată” mărturisește părintele.
Acest moment de suferință a fost o perioadă în care părintele a învățat să își înțeleagă mai bine rolul ca preot, știind ce înseamnă să fii alături de cei care trec prin durere și suferință: „Eu cred că Dumnezeu m-a și pregătit în acest sens, pentru că înțelegând ce am trăit eu, să-i înțeleg și pe alții și să pot să fiu alături de suferința lor, ajutându-i și încercând să aduc o lumină, o speranță în sufletul acestor oameni care suferă.”
La finalul studiilor, părintele Ionuț era deja hotărât să îmbrățișeze viața de preot: „Am rămas pe aceeași linie. Mi-am dorit foarte mult să fiu preot și-mi aduc aminte că atunci când s-au terminat toate și trebuia să intru în preoție, dacă mi se oferea o biserică și cinci case, mă ducea preot acolo, doar să fiu preot atât de mult îmi doream lucrul acesta.”
„Experiența de cântăreț bisericesc m-a apropiat și mai mult de Biserică”
„Am copilărit practic în biserică, amintirile copilăriei mele sunt de acolo. La seminar învățasem foarte multă muzică bisericească, eram dornic să pun ceea ce învățasem undeva într-o strană, iar faptul că eram copilul bisericii, al stranei, copilul din altar, mi-a facilitat acest lucru întru totul” povestește părintele Protopop.
Aceste prime experiențe în biserică au fost fundamentale pentru parcursul său ulterior, iar apropierea de viața liturgică i-a oferit un început solid în drumul său duhovnicesc.
„Am găsit acolo oameni minunați, cantori care cântaseră de o viață în biserică. Eu eram foarte tânăr și m-am bucurat de dragostea lor, de aprecierea lor. M-au încurajat foarte mult și atunci când s-a ivit acest post de cântăreț bisericesc, fiind vacant în parohia noastră, Părintele Paroh de atunci, Florin Predescu m-a încurajat, m-a ajutat, să ocup acest post și prin aceasta să am o legătură și mai strânsă cu biserica din satul meu” spune părintele Ionuț.
Această activitate a fost nu doar o oportunitate de a învăța mai multe despre muzica sacră, dar și o modalitate de a adânci legătura personală cu Dumnezeu și cu comunitatea bisericească, după cum povestește părintele: „Era foarte frumos, era o cinste să cânți în strană. Este și astăzi și ne bucurăm atunci când mai auzim sau când mai vedem câte un copil în strană, că îi dă slavă lui Dumnezeu și că urmează această cale frumoasă de a sluji biserica, comunitatea de acolo bisericească, în fond, făcându-și un mare serviciu pentru sufletul său.”
Pentru părintele Ionuț, activitatea de cântăreț a fost mult mai mult decât o simplă muncă în strană. A fost o formare esențială care l-a apropiat și mai mult de viața liturgică și de responsabilitățile ce aveau să vină o dată cu primirea sacramentelor diaconatului și preoției.
„Jdioara a fost o binecuvântare pentru sufletul meu”
Părintele Ionuț Furdean își amintește cu recunoștință de perioada petrecută în parohia Jdioara, unde a slujit timp de șapte ani. A fost un loc în care a crescut duhovnicește și s-a apropiat de credincioși, iar amintirile din acea perioadă sunt neprețuite pentru el.
„După ce am stat un an angajat ca și cantor în biserica de la Criciova, în satul meu natal, în satul vecin la Jdioara, părintele de acolo s-a pensionat pe caz de boală. Având facultatea terminată, fiind căsătorit, am depus o cerere pentru a ocupa această funcție clericală pentru a fi hirotonit și cererea mi-a fost aprobată de Înalt Preasfințitul Părinte Mitropolit Nicolae. Regretatul mitropolit a avut încredere, a văzut în tinerețea mea multe lucruri frumoase, și-a dat seama că pot sluji biserica la un alt nivel” spune părintele.
În 21 iunie 2009, părintele a fost hirotonit diacon la biserica „Învierea Domnului” din Lugoj, iar la scurt timp, în 28 iunie 2009, a fost hirotonit preot tot de către Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, în biserica din zona Dacia din Timișoara. Însă, prima sa parohie, Jdioara, va rămâne un loc deosebit în inima sa.
„Numirea aceasta la Jdioara a fost o binecuvântare pentru că înainte de toate eram foarte aproape de casă. Slujeam la 2 km de casă, parohia Jdioara fiind învecinată cu parohia Criciova, locul de unde veneam și fiind și în aceeași comună și având și rude acolo, mi-am petrecut câteva vacanțe pe la Jdioara. Cunoșteam foarte bine oamenii, eram omul locului” a povestit, vizibil emoționat, părintele protopop.
Legătura strânsă cu comunitatea a fost una dintre cele mai mari bucurii ale părintelui, iar dragostea pe care o primea de la credincioși i-a întărit încrederea și motivația în slujirea bisericii. „M-au văzut ca pe un copil înainte de toate. Venisem cu familia acolo, cu doamna preoteasă. Eram foarte apreciați și la rândul meu am încetat să răsplătesc această dragoste prin tot ceea ce am făcut acolo, în parohia Jdioara.”
La despărțirea de această parohie, părintele Ionuț își amintește cu multă emoție de ultima liturghie pe care a slujit-o: „Le-am spus credincioșilor că atunci când va veni vremea să plec din lumea aceasta, undeva în ochi o să simt o lacrimă și pentru credincioșii pe care i-am avut acolo, în parohie. Am plâns mai mult decât am plâns după mama, pentru că despărțirea de niște oameni minunați și durerea pe care o simțeam atunci nu poate fi pusă în cuvinte, ci doar lacrimile vorbeau despre acest lucru.”
Chiar dacă a plecat din Jdioara, părintele Furdean a rămas mereu în sufletul parohienilor, iar legătura cu aceștia s-a păstrat: „Nu am să uit niciodată acel loc, niște oameni minunați cărora vreau să le fiu alături în orice eveniment pe care îl au acolo și mă bucur că încă mă cheamă acolo, în parohie.”
În această parohie, părintele și soția sa au pus bazele unui cor bisericesc, dorind să insufle lumina și speranța credinței în inimile oamenilor: „Am făcut un cor acolo împreună cu doamna preoteasă și am vrut să pun în sufletul oamenilor acea lumină și acea speranță că Dumnezeu este acolo, în inimile lor, în biserica de acolo și întreaga comunitate.”
„Tinerii sunt cheia viitorului Bisericii”
În 2016, Părintele Ionuț Furdean a fost numit preot coordonator al Ligii Tinerilor Creștini Ortodocși din Lugoj, iar această nouă responsabilitate a venit cu multe provocări și oportunități pentru tineretul din oraș. Deși activitatea Ligii existase deja, părintele Furdean a fost chemat să aducă o revigorare a acesteia, contribuind astfel la consolidarea implicării tinerilor în viața bisericii.
„După 7 ani de slujire la Jdioara, am depus o cerere pentru a ocupa o funcție de preot la Biserica „Învierea Domnului” din Lugoj, iar în 2016 am fost numit de către IPS Părinte Mitropolit Ioan. Pe lângă activitatea preoțească obișnuită, am primit și o ascultare importantă: reorganizarea Ligii Tineretului Creștin Ortodox din Lugoj”, spune părintele Ionuț.
Ligă a fost creată inițial în jurul Părintelui Mihai Sidei, care a fost alături de tineri și i-a sprijinit în diverse activități. În perioada în care părintele Furdean s-a implicat, activitățile au început să se diversifice. Tinerii au participat la coruri, pelerinaje, vizite pastorale și conferințe susținute de personalități importante din viața bisericii și din societate.
„Într-o perioadă în care biserica nu se putea exprima liber, tinerii au găsit un loc în care să se simtă liberi. Activitățile Ligii au început să vorbească de la sine. Tinerii căutau un loc în care să învețe și să găsească răspunsuri pentru întrebările lor”, povestește părintele.
Dorința tinerilor de a se implica în activitățile religioase a fost un aspect care a marcat profund activitatea Ligii. Părintele Furdean subliniază că tinerii sunt cheia viitorului Bisericii, iar energia lor și deschiderea spre învățătura religioasă reprezintă o oportunitate importantă pentru comunitate.
„Tineretul are multe părți bune. De multe ori suntem tentați să vedem doar partea mai puțin favorabilă, dar energia lor, dorința de a învăța, de a participa și de a se implica în activități sociale și religioase sunt aspecte fundamentale ale Bisericii. Ei au nevoie de răspunsuri potrivite și de un loc unde să se simtă acasă” a adăugat el.
În cadrul Ligii, Părintele Furdean a reformat structura organizației, numind consilieri pentru fiecare sector de activitate (social, catehetic, financiar), ceea ce a ajutat la o mai bună organizare și desfășurare a activităților. Conferințele, care aveau loc în sala protopopiatului, au fost o oportunitate pentru tineri de a învăța lucruri noi, dar și de a-și împărtăși experiențele cu ceilalți. Părintele Furdean, alături de alți invitați, a reușit să aducă tinerilor un plus de înțelepciune și spiritualitate.
„În fiecare lună, am adus câte un preot sau un exponent din societate pentru a le oferi tinerilor o experiență de învățătura profundă. Întâlnirile au fost foarte importante și am reușit, cu sprijinul părintele protopop Cerbu, să organizăm totul într-un mod eficient și bine structurat” a explicat părintele Ionuț.
Unul dintre pilonii activităților Ligii a fost implicarea doamnei profesoare Alina Bogoevici, care a avut un rol esențial în coordonarea corului și în organizarea evenimentelor. „Doamna profesoară Alina Bogoevici a fost sufletul Ligii. Indiferent de cine era preotul coordonator, ea a fost mereu acolo, oferind sprijin și dedicare, iar corul Ligii a fost un element important al activităților noastre” spune părintele.
Perioada de coordonare a Ligii Tineretului Creștin Ortodox din Lugoj a fost o perioadă de învățătura și transformare, atât pentru tineri, cât și pentru părintele Furdean, care a învățat mult din această experiență. Implicarea tinerilor în activitățile religioase a fost o modalitate prin care Biserica a reînnoit legătura cu tineretul și i-a oferit acestora un loc în care să crească duhovnicește și personal.
”Voluntariatul și implicarea în activitățile sociale aduc o împlinire profundă în sufletul tinerilor”
Părintele Ionuț Furdean consideră că educația religioasă nu este doar un proces teoretic, ci un mod de viață ce trebuie cultivat atât în familie, cât și în cadrul parohial. Activitățile educative care vizează tinerii sunt extrem de importante, iar încurajarea acestora să aprecieze frumusețea Ortodoxiei și tradițiile religioase se realizează prin implicare directă și exemplu personal.
„La nivelul parohiei și al Ligii Tinerilor Creștini Ortodocși din Lugoj avem multe activități educaționale, dar și de binefacere, pentru a le arăta tinerilor ce înseamnă să fii cu adevărat aproape de cei care au nevoie de ajutor” explică părintele.
Un exemplu de succes în acest sens este campania „Colindă și dăruiește” organizată la Biserica „Învierea Domnului” din Lugoj, în cadrul căreia peste 100 de persoane au primit ajutoare esențiale, precum hrană, medicamente, lemne de foc și altele. Părintele Furdean adaugă: „Tinerii au fost implicați activ în această campanie, iar prin gesturile lor de bunătate au învățat ce înseamnă adevărata iubire față de semeni.”
Un alt proiect social important al parohiei este „Hrană pentru nevoiași”, unde tinerii sunt încurajați să participe activ: „Prin acest proiect, în fiecare duminică, 40 de persoane primesc o masă caldă, iar tinerii noștri sunt direct implicați în pregătirea și distribuirea acestora. Voluntariatul și implicarea în astfel de activități sociale aduc o împlinire profundă în sufletul tinerilor”.
Implicarea tinerilor în aceste proiecte de caritate nu este doar o oportunitate de a ajuta, ci și o modalitate prin care aceștia învață despre dragostea și compasiunea creștină. „Faptele bune le oferă o satisfacție sufletească pe care doar Dumnezeu o poate dărui. Tinerii care se implică în astfel de activități simt că fac parte dintr-o comunitate vie, care îi sprijină și le oferă ocazia de a-și exprima credința prin fapte concrete” a mai adăugat părintele protopop.
De asemenea, părintele Furdean transmite tinerilor din oraș că ”toți cei care doresc să ni se alăture, avem tot felul de campanii, avem nevoie de voluntari, desfășurăm la nivel de parohii tot felul de activități. Este foarte important ca tinerii să întrebe la parohii cu ce pot fi de ajutor, să întrebe preoții parohi și atunci vor fi direcționați către aceste activități la nivel de parohie.”
Poezia ca mijloc de aprofundare a credinței și culturii
Părintele Ionuț Furdean își împărtășește pasiunea pentru poezie și literatură, subliniind că aceasta a fost un element esențial în formarea sa ca om și ca preot. Deși teologia și activitatea pastorală sunt esențiale pentru viața sa, literatura i-a fost mereu un companion de nădejde, iar poezia o modalitate de a exprima latura profundă a credinței.
„Literatura am iubit-o mereu. Am început cu cărțile copilăriei, care mi-au deschis ochii către adevăratele comori ale vieții. Nu exista tehnologia de azi, dar acea energie bună, investită în lectură, a fost esențială pentru formarea mea. Cartea era o fereastră deschisă spre lume și învățătura”, mărturisește părintele.
În perioada seminarului teologic, părintele a continuat să citească atât literatura necesară, cât și poezie clasică, iar acest lucru a avut un impact considerabil asupra activității sale de preot: „Am învățat mult din literatura clasică și din poezie, iar aceste lucruri m-au ajutat enorm în pastorație. Citind, mi-am lărgit orizonturile, am înțeles mai multe despre lume, despre oameni, și am avut astfel un bagaj de cunoștințe pe care să-l împărtășesc altora.”
Chiar și în prezent, părintele Furdean își amintește cu drag de momentele când își cheltuia economiile pe cărți, alegând volume de poezie și literatură, unele chiar de colecție. „Îmi amintesc cum, la începutul drumului meu, banii de mâncare îi dădeam pe cărți. Mă bucuram enorm când găseam o ediție mai rară sau o carte pe care o doream mult. Cartea a fost, într-adevăr, cel mai bun prieten al copilăriei mele”, spune părintele.
Pentru părintele Furdean, poezia și literatura nu sunt doar o formă de exprimare artistică, ci și o resursă în activitatea sa religioasă. „Citind din Sfânta Scriptură, Viețile Sfinților și din literatura religioasă, îți construiești un univers interior care îți permite să transmiți un mesaj de credință oamenilor. Poezia, prin frumusețea sa, ajută la apropierea sufletului de Dumnezeu și este un mijloc prin care poți adresa spiritualitatea într-un mod profund și sincer.”
De asemenea, părintele subliniază că învățătura religioasă nu trebuie să fie separată de cultura și cunoștințele generale: „Este important să cunoști multe lucruri din lume pentru a putea vorbi despre Dumnezeu. Citind atât literatură seculară, cât și religioasă, reușești să îți formezi o viziune complexă asupra lumii, care te ajută să comunici mai bine cu oamenii și să le aduci în inimă iubirea lui Dumnezeu.”
Astfel, părintele Ionuț Furdean reușește să îmbine latura spirituală cu cea literară, folosind literatura și poezia ca instrumente de aprofundare a credinței și de apropiere a sufletului de divinitate. Prin aceste pasiuni, el continuă să aducă lumină și învățătură în viața celor pe care îi slujește.
”Ectenia lacrimilor”
„În anul 2004, la Editura Marineasa din Timișoara, mi-a apărut un volum de versuri numit Ectenia lacrimilor, carte care, pot să spun așa, m-a urmărit toată viața pentru că era un punct de referință în copilăria mea, în tinerețea mea. O carte care astăzi o privesc cu foarte mult drag, pentru că, iată, au trecut 20 și ceva de ani de atunci. Scriu în continuare, nu prea mai public, pentru că nu mă prea grăbesc. Îmi pregătesc un nou volum, dar foarte încet. Nu mă grăbesc, mai am timp. Consider că poeziile trebuie ținute puțin”, a povestit părintele, subliniind faptul că nu este grăbit în publicarea noilor sale lucrări.
Poeziile părintele Ionuț Furdean sunt inspirate din viața de zi cu zi, din experiențele trăite în cadrul Sfintelor Liturghii și slujbelor religioase, dar și din natură și istoria Bisericii Ortodoxe. „Poezia n-a fost nimic altceva decât o descătușare a unor sentimente pe care poate le-am simțit dintotdeauna și cu care mi-am hrănit copilăria, tinerețea. Mă hrănesc și în prezent și îmi place foarte mult și ori de câte ori am ocazia recit, spun și credincioșilor mei câte o poezie religioasă din diferiți autori care mi-au plăcut și care mi-au rămas în suflet”, a adăugat părintele Furdean.
Literatura religioasă a avut un impact semnificativ asupra părintele Ionuț, atât în momentele de bucurie, cât și în momentele de suferință. El subliniază că poezia a reprezentat pentru el un sprijin în momentele dificile, de exemplu, în perioada în care a pierdut-o pe mama sa. „Fără poezie poate nu eram ceea ce sunt astăzi”, a mărturisit el, remarcând cum literatura l-a ajutat să găsească armonie și să exprime sentimentele profunde în momentele de încercare.
De asemenea, părintele Ionuț Furdean a împărtășit cu noi experiențele sale din perioada în care era seminarist și membru al Cenaclului Literar „Sorin Titel” din Caransebeș. Acolo, a avut ocazia de a învăța și de a participa la tabere literare, fiind încurajat de poeți și scriitori. „Mă simțeam cumva ca într-o familie și din acest fapt, iată, au rezultat câteva poezii pe care le citesc cu drag, le recitesc, le mai citesc atunci când vreau să-mi aduc aminte de copilărie”, a declarat părintele, subliniind impactul pe care l-au avut acele momente asupra creației sale literare.
Poezia religioasă, afirmă părintele, nu este pentru toată lumea, dar are puterea de a hrăni sufletul și de a ajuta la dezvoltarea unui discurs plin de emoție și semnificație. „Este extraordinar să te hrănești din niște sentimente atât de frumoase care se desprind de acolo”, a încheiat părintele Ionuț Furdean, confirmând astfel importanța literaturii religioase în formarea spirituală a credincioșilor și în viața sa de preot.
Tâmplăria și legătura ei cu activitatea religioasă
Despre pasiunile sale, părintele a mărturisit că a învățat meseria de tâmplar de la tatăl său, care era tâmplar de profesie. „Tâmplăria într-adevăr am învățat-o de la tata, tata a fost tâmplar. Îmi aduc aminte că de mic îmi făcea jucării din lemn. Eram fascinat și îmi doream la rândul meu, când voi fi mare, să fiu și eu tâmplar. Adică să pot să modelez lemnul așa după cum îmi plăcea mie”, a povestit părintele, subliniind că pasiunea pentru lemn și meșteșugul de a-l modela au fost cultivate încă din copilărie.
În timp, părintele Ionuț Furdean a început să se dedice și sculpturii, fiind fascinat de frumusețea sculpturilor bisericești. „Despre sculptură însă știam că pot mai mult și mă fascina frumusețea sculpturilor bisericești înainte de toate și ușor-ușor am învățat și sculptura”, a explicat părintele. Astfel, atât tâmplăria, cât și sculptura au devenit părți importante din viața sa.
Deși în prezent se ocupă mai mult de tâmplăria pentru propria casă, părintele își exprimă dorința de a ajuta bisericile atunci când are ocazia. „Ori de câte ori am ocazia să ajut o biserică, să fac câte ceva, câte un obiect, câte o sfântă cruce în altar, câte un obiect de cult, îl fac cu mare drag. Donez cu mare drag câte un sfeșnic sau lucruri pe care le fac din suflet și le fac cu gândul că ajung într-o biserică unde este casa lui Dumnezeu”, a adăugat părintele, subliniind importanța de a pune suflet în fiecare lucrare realizată pentru biserică.
Părintele Furdean a subliniat că acest mod de a trăi și de a lucra este o experiență profund spirituală: „E un mod minunat de a trăi și a lucra. Nu găsesc cuvinte pentru ceea ce simți când termini o lucrare sau un obiect și cu asta te hrănești sufletește mult timp, mai ales când vezi un obiect bisericesc terminat și mai ales când vezi bucuria celor care îl primesc în dar”, a spus el, exprimând satisfacția adusă de fiecare obiect lucrat cu drag pentru lăcașurile de cult.
Astfel, pasiunea pentru tâmplărie și sculptură nu doar că reprezintă o legătură cu tradițiile familiei, dar se îmbină armonios cu activitatea religioasă a părintelui, contribuind la frumusețea bisericilor și la adâncirea sentimentului de comuniune în rândul credincioșilor.
Provocările preoților din parohii și soluțiile pentru sprijinirea activității lor
Părintele Ionuț Furdean ocupă funcția de conducător al Oficiului Protopopesc Român Lugoj din data de 01/03/2021, având încredințarea ÎPS Părinte Mitropolit Ioan. „Un om care m-a sprijinit mereu și m-a promovat constant, lucru pentru care sunt recunoscător”, a subliniat părintele, aducând mulțumiri predecesorului său, Părintele Protopop Ioan Cerbu, care a activat în această funcție timp de 21 de ani. „Mereu m-a luat la emisiuni TV și la alte momente când fiind lângă el, am învățat foarte multe lucruri pe care astăzi le folosesc în cariera mea”, a completat părintele Furdean.
În ceea ce privește provocările cu care se confruntă preoții din parohii, părintele a subliniat că apar constant probleme noi cu care nu s-au mai întâlnit până atunci. „Biserica trebuie să găsească mereu răspuns la marile întrebări ale vremurilor, ținând cont de faptul că nu trebuie să ne îndepărtăm de învățătura noastră de credință”, a spus el. Pentru a înțelege mai bine aceste probleme, părintele Furdean a subliniat importanța vizitelor în parohii și întâlnirilor cu consiliile parohiale și credincioșii. „A fost nevoie foarte mult să vizitez foarte multe parohii ca să văd în consiliile parohiale, în întâlnirile cu oamenii la slujire, să văd de fapt despre ce este vorba și să găsim soluții concrete să rezolvăm aceste probleme care apar în parohii”, a explicat părintele.
De asemenea, părintele a remarcat receptivitatea preoților și faptul că aceștia au înțeles importanța lucrului în echipă pentru binele credincioșilor. „Preoții au fost foarte receptivi, au văzut ajutorul acesta ca fiind de bun augur și și-au dat seama că într-o împreună lucrare putem de fapt să lucrăm la ceea ce ne definește pe noi, adică să lucrăm la mântuirea credincioșilor noștri”, a spus părintele Furdean.
Funcția de protopop implică, însă, și multe sacrificii, precum și mult timp petrecut prin parohii. „Fiind slujirea aceasta la Protopopiat implică și foarte multe sacrificii, mult timp petrecut prin parohii, dar totodată și multe bucurii pentru că văzând viața bisericească se desfășoară conform rânduielilor noastre, ne dăm seama că munca noastră nu este în zadar”, a menționat părintele. El a adăugat că, datorită sprijinului constant din partea ierarhilor și a consilierilor, se găsesc soluții pentru orice dificultate întâmpinată în parohii. „Prin grija ÎPS Părinte Mitropolit Ioan, prin grija P.S. Părinte Episcop Paisie Lugojanul, prin grija consilierilor de la Centrul Eparhial, a Părintelui Vicar și a tuturor celor care sunt implicați în viața bisericească, tot timpul găsim soluții, rezolvări ale unor situații create în parohii și reușim să păstrăm această linie frumoasă în biserica noastră”, a subliniat părintele Furdean.
„Reușim să ne afirmăm înaintea oamenilor și înaintea lui Hristos ca niște slujitori adevărați care luptă pentru mântuirea lor”, a încheiat părintele.
Proiecte care aduc beneficii pe termen lung comunității lugojene
„Avem în Lugoj șase biserici ortodoxe bine administrate și foarte importante pentru viața duhovnicească a bunilor noștri credincioși. Parohiile sunt foarte implicate însă și în viața socială”, spune părintele Furdean. Printre inițiativele importante derulate de parohii, el menționează centrul de zi „Sfântul Nicolae” al Bisericii „Adormirii Maici Domnului” și diverse proiecte destinate ajutorării celor aflați în nevoie.
Unul dintre proiectele emblematice este „Hrană pentru suflet” al Parohiei „Învierea Domnului”. „Acesta este un proiect destinat strict oamenilor nevoiași, prin care primesc în fiecare duminică o masă caldă”, explică protopopul. Tot la această parohie, este derulată campania „Colindă și dăruiește”, un proiect cu o tradiție anuală, care a adus bucurie și lumină în sufletele a peste 100 de persoane.
În plus, Parohia „Pogorârea Duhului Sfânt” și Parohia „Sfântului Ioan Botezătorul” au implementat proiecte care ajută copiii și școlarii, oferind rechizite și haine. Părintele Ionuț subliniază și activitățile desfășurate de Parohia „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș” din Dealul Vii, care include tabere de vară și alte activități pentru copii și familii.
„Foarte importantă este colaborarea între instituții. Ca să poți să dezvolți un proiect anume, este esențial să ai și sprijinul necesar. Și noi, ca Biserică, dorim să fim un partener de încredere și ajutor pentru toți cei care ne cer ajutorul”, adaugă părintele Furdean. El consideră că parteneriatele între Biserică și alte instituții sunt fundamentale pentru succesul unui proiect, iar colaborarea poate aduce rezultate importante pentru comunitatea lugojeană.
Realizările părintele Ionuț Furdean ca protopop al Lugojului: un angajament continuu pentru comunitate
Părintele Ionuț Furdean își descrie realizările din perioada în care ocupă funcția de protopop al Lugojului, subliniind faptul că succesul său este de fapt un succes al întregii comunități bisericești și al preoților din Protopopiat.
„Realizările mele ca protopop sunt realizările parohiilor și a preoților din Protopopiat”, mărturisește părintele Furdean. Printre realizările semnificative, el menționează împărțirea Protopopiatului în cinci centre pastoral-misionare, fiecare condus de câte un preot coordonator. De asemenea, protopopiatul a fost structurat pe patru centre catehetice, având patru preoți coordonatori care sunt responsabili pentru implementarea proiectelor educaționale la nivel local.
„Este foarte important, pentru că putem colabora mai eficient, iar preoții sunt mai responsabilizați. Rezultatele sunt mult mai bune de când avem coordonatori care se ocupă strict de centrele respective”, adaugă părintele protopop.
În plus, părintele Furdean se mândrește cu activitatea intensă desfășurată pe șantierele din Protopopiat, unde au avut loc lucrări de construcție, renovare și reparații la biserici și case parohiale. „S-au ridicat biserici, s-au renovat biserici din temelie, s-au făcut reparații capitale și parțiale la casele parohiale, iar foarte multe capele mortuare au fost ridicate pentru a răspunde nevoilor credincioșilor”, explică el.
Un alt aspect important al activității sale este colaborarea strânsă cu autoritățile locale. „Am colaborat foarte bine cu primarii și cu toți cei care au dorit să sprijine proiectul Protopopiatului Lugoj. Am căutat prin toată activitatea mea să fiu apropiat de preoți, să le înțeleg doleanțele și să găsim împreună soluții pentru rezolvarea problemelor apărute în parohii”, spune părintele Furdean.
De asemenea, părintele a subliniat importanța activităților educaționale și comemorative organizate în parohii. „Am căutat să evocăm personalitățile marcante din parohii, să aducem în actualitate jertfelnicia lor. Am încurajat preoții să dezvolte proiecte sociale pentru toate categoriile de vârstă, astfel încât Biserica să fie aproape de oameni, să simtă că nu i-am uitat și că suntem alături de ei în toate momentele importante din viața lor.”
