Vinerea Mare, sau Vinerea Patimilor, este una dintre cele mai profunde și încărcate simbolic zile din Săptămâna Mare. Marcată de creștini din întreaga lume, această zi a devenit, în timp, nu doar un reper religios, ci și o expresie a memoriei colective și a respectului față de tradițiile locale.
În satele și orașele din zona Lugojului, Vinerea Mare este păstrată ca o zi a tăcerii, cumpătării și reflecției. Multe familii aleg să o petreacă în liniște, evitând activitățile zgomotoase sau gospodărești, ca un gest de respect față de semnificația zilei. 
„Pe vremea părinților noștri, nu conta dacă erai credincios practicant sau nu – în Vinerea Mare, casa se liniștea. Parcă și vorbele se rosteau mai încet,” povestește domnul Aurel N., 70 de ani, dintr-un sat de lângă Lugoj.
Printre obiceiurile păstrate se numără postul negru, în special în rândul celor mai în vârstă, dar și participarea la slujba de seară, când în multe biserici are loc Prohodul Domnului.
Tradiții precum spălatul ritualic cu apă curgătoare sau evitarea coacerii și a vopsitului ouălor în această zi sunt încă vii în multe comunități, ca simboluri ale purificării și așteptării.
Deși semnificația religioasă diferă ușor de la o confesiune la alta, Vinerea Mare este respectată atât de ortodocși, cât și de catolici sau protestanți, fiind un moment comun de reculegere, memorie și speranță.
„Nu contează cum îl numești pe Dumnezeu. În ziua asta, parcă toți oamenii au în priviri aceeași tăcere,” mărturisește o lugojeancă, pregătită să participe astăzi la Prohodul din Vinerea Mare.
Vinerea Mare nu este doar o zi de doliu, ci și un timp al solidarității tăcute. Un prilej de a fi împreună, fiecare în felul său, într-o așteptare care vorbește despre lumină, în ciuda întunericului.
