Un restaurant aflat pe drumul național care leagă Lugoj de Făget, cunoscut sub numele de hanul „Ana Lugojana”, a devenit faimos pentru clătitele sale delicioase. Turiștii opresc mereu pentru a gusta preparatele tradiționale, însă puțini știu povestea acestui loc emblematic.
Hanul a fost inaugurat în 1973 datorită unei întâmplări neobișnuite. Primul-secretar al Comitetului municipal PCR, Mihai Telescu, a rămas în pană cu Dacia sa în acest loc. În timp ce aștepta repararea mașinii, Telescu și-a întins o pătură sub un copac și a petrecut acolo două ore. Așa i-a venit ideea construirii unui han, un loc de odihnă pentru călători. 
„Locul a fost ales de soartă dacă putem spune așa. Primul secretar al partidului pe Timiș, renumitul Telescu, a plecat cu președintele cooperației Buftea, într-un control, la cooperativele de la Făget, Tomești și Margina. Și când au ajuns în acest loc, s-a stricat mașina și au stat două ore. Șoferul i-a adus o pătură lui Telescu și au stat sub pom. Și la un moment dat, Telescu a spus: <Ce frumos ar fi să facem un loc de odihnă pentru oamenii muncii>. Și în scurt timp au început să construaiscă acest han al Cooperației. Totul s-a făcut cu muncă voluntară. Sunt peste 50 de ani de atunci”, a povestit Gheorghe Oniga, fost angajat al Cooperației Lugoj, care a participat la punerea pietrei de temelie a hanului.
Renume datorat clătitelor și șnițelelor
Pentru a asigura succesul hanului, autoritățile au angajat un bucătar de renume, Molnar Pall, fostul șef al restaurantului Dacia din Lugoj. Sub conducerea sa, bucătăria hanului a devenit cunoscută pentru două preparate: șnițelul vienez și clătitele flambate. „Când <Pally-bacsi> a ieșit la pensie, a venit nepotul lui. Dar hanul a devenit renumit prin faptul că era exceptat de la acele ore de închidere. Ei nu trebuiau să închidă. Era tolerat, ăsta este cuvântul. Aici se țineau evenimente joi, vineri, sâmbătă și duminică. Aveau un cort, se puteau ține nunțile aici”, a mai spus Oniga.
Unul dintre primele obstacole întâmpinate a fost lipsa apei potabile. Timp de peste 15 ani, apa a fost adusă zilnic cu cisternele de la Lugoj. „Venea zilnic cisterna și descărca apa, să poată funcționa hanul. Dar a fost un loc plăcut, unde se putea veni și cu bicicleta, chiar și pe jos, pe care lugojenii l-au îndrăgit. Inițial nu avea locuri de cazare. Dar având un pod, pe la sfârșitul anilor ’70 au amenajat acolo și camere”, a adăugat Oniga.
Rețeta originală a clătitelor flambate, denumite în Banat și „scovergi”, s-a păstrat până în prezent, fiind făcute la cuptor cu stafide, vanilie și bezea.
Hanul în prezent
Recent, hanul a fost reabilitat, rămânând în proprietatea Cooperației de Consum, care a supraviețuit schimbărilor de după Revoluția din 1989.
„Când au venit comuniștii la putere, au avut o ură față de proprietatea privată. Dar ca să fie și ei în lume, au spus că și ei au proprietate privată. Această proprietate era Cooperația de Consum, numită Proprietate privată de grup. Era doar o teorie. Dar era împărțită în Întreprinderile de oraș, care țineau orașele, cu alimentări, birturi etc., iar Cooperația ținea satele. Deși aveam sediul în Lugoj, noi dădeam marfa doar la sate. După ’90 a dispărut comerțul de stat, a dispărut comerțul cooperatist, deși aveau mijloace de transport, magazine, depozite, tot ce trebuie. Totul a dispărut. Hanul a rămas Cooperației, care mai are puțini angajați, care sunt ținuți cu salarii din chirii”, a mai declarat Gheorghe Oniga, care a fost ani buni șef de depozit al Cooperației Lugoj.
