Connect with us


Cultură

„Noaptea muzeelor” este marcată și la Lugoj. Ce puteți vizita în cadrul evenimentului

Publicat

în

Muzeul din Lugoj organizează  sâmbătă, 18 mai 2019, între orele 19.00 – 24.00, mai multe manifestări care să marcheze sărbătoare europeană a Nopții Muzeelor. Lugojenii sunt invitați să viziteze expozițiile permanente și temporare ale acestei instituții.

“Devenită tradiție pentru instituția noastră, manifestarea prilejuită de marea sărbătoare europeană a Nopții Muzeelor le propune, în acest an, lugojenilor să trăiască experiența vizitei la muzeu într-un mod special, evenimentul ocazionând o inedită colaborare a muzeului nostru cu Asociația AlternativEd Lugoj.

Acest proiect de parteneriat marchează “Săptămâna Națională a Voluntariatului”,  propunând sub titlul ”PE FIRUL TRADIȚIEI – ȘEZĂTOARE LA MUZEU”, o serie de ateliere interactive pentru  copii: Pictură pe vase de ceramică; Păpuși confecționate pe linguri de lemn;  Brățarile prieteniei;  Basme populare, snoave, legende.

În cadrul acealuiași eveniment,  pe 18 mai 2019, la orele 20.00, va fi vernisată expoziţia temporară “LUGOJUL  – 685 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARĂ”, dedicată oraşului de pe Timiș, pentru a aniversa  secolele scurse de la prima sa atestare documentară, din anul 1334”, a arată Daciana Vuia, directorul muzeului lugojean.

Muzeografii  vor oferi o veritabilă lecţie de istorie locală, în ideea  ilustrării vechimii seculare a oraşului. Aproape pe tot parcursul Evului Mediu, Lugojul apare cu titulatura de oppidum (târg). Reprezentând un puternic bastion împotriva atacurilor otomane asupra Banatului, cetatea feudală a Lugojului, atestată documentar pe 22 august 1386, este o incontestabilă mărturie a unei istorii îndepărtate.

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură

Scrisorile lui Veterani, la Lugoj. Adevăruri neștiute despre contele care și-a dat viața pentru acest oraș

Publicat

în

Asociația FOA continua să scoată lumină povestea unui erou prea puțin cunoscut al Lugojului. Este vorba despre Contele Veterani, despre care cei de la FOA Lugoj vor să ofere lugojenilor, timp de o lună, în mediul online, șansa de a descoperi povești și adevăruri cum a influențat acest mare erou istoria orașului, a țării și nu numai. Este vorba despre informații necunoscute despre generalul conte Marsello Frederico Veterani, care vor fi prezentate prin reportaje, scenete, documentare online însoțite de o expoziție virtuală.

„Astfel, dorim încurajarea participării publicului din mediul online, la evenimente culturale cât mai diversificate și dezvoltarea de conexiuni culturale artistice cu partenerii locali, județeni și cu parteneri din străinătate cu o experiență vastă în proiecte de strategie culturală artistică în context european. Elementul central va fi povestea Contelui Veterani, conte de Urbino care este cel puțin impresionantă. Începând cu 1694, s-a ocupat de apărarea Transilvaniei și Banatului. A fortificat orașele Orșova și Caransebeș. La 17 mai 1694, împăratul Leopold I l-a înaintat la gradul de Feldmarschall. În septembrie 1695 a avut loc Bătălia de la Lugoj, în care Veterani i-a înfruntat pe otomani cu șapte regimente de cavalerie (circa 6500 de oameni) și cu 800 de infanteriști. Imperialii erau depășiți numeric de mai mult de zece ori, iar Veterani a fost rănit. Deși soldații săi au încercat să-l ia de pe câmpul de luptă, au fost ajunși din urmă de turci. Veterani a fost decapitat, iar capul a fost prezentat sultanului Mustafa al II-lea, care a poruncit ca Veterani să fie îngropat unde murise”, arată cei de la FOA Lugoj.

Materialele educative bazate pe aceasta poveste vor fi realizate în colaborare cu Pierluigi Vicini scriitor de eseuri, romane și comedie, jurnalist profesionist din Italia.

„O realizare semnificativă pentru istoria orasului Lugoj este colaborare cu UNIVERSITÀ DEGLI STUDI DI URBINO ‘CARLO BO’ Ufficio Fondo Antico della Biblioteca Centrale Umanistica-Italia în special cu Dott. Sebastiano Miccoli și Dott. Federico Marcucci care ne pun la dispoziție un material istoric de o însemnătate covârșitoare: scrisorile contelui Veterani, trei volume, precum și alte materiale istorice relevante”, afirmă cei de la FOA.

Toate materialele vor fi prezentate într-o expoziție virtuală iar la final vor fi donate Muzeului de Istorie, Etnografie și Artă Plastică din Lugoj.

„Scrisorile ne oferă mărturia constantă a unui om bun, sensibil la prietenie, afecțiuni familiale, dureri, mereu frânate de mizeriile războiului. Pentru această simplitate umană, nepăsătoare de orice retorică, viața și moartea lui Federico Veterani, conducator in anii 1600, sunt antiteza perioadei baroce. Aceste scurte note bazate pe scrisorile pe care Veterani le-a trimis rudelor sale din Urbino timp de treizeci de ani, vor permite urmărirea principalelor evenimente politico-militare la care a participat mareșalul și înțelegerea motivațiilor, dorințelor, sentimentelor unui italian în slujba habsburgilor de-a lungul granitei dintre creștinism și islamism în sec. 17. Federico Veterani s-a născut la Urbino la 13 martie 1643 în familia lui Julius, consilier al lui Francisc Maria a II-a, ultimul Duce de Urbino, și al Mariei Camilla Altoviti, din vechea familie florentină: avea un frate mai mic, Simone Lorenzo, și patru surori”, mai arată cei de la FOA Lugoj

Cei de la FOA Lugoj precizează că au intrat în posesia scrisorilor datorită perseverenței și pasiunii Flaviei Rosana Căpraru, care a depus eforturi considerabile pentru reușita acestui proiect.

Citiţi mai departe

Cultură

Cum a cumpărat un lugojean stațiunea Buziaș

Publicat

în

Un lugojean cumpăra, acum mai bine de 100 de ani, stațiunea Buziaș. În anul 1906, sesizând potenţialul turistic şi economic al Buziaşului, Jakob Muscong cumpără staţiunea Buziaş (inclusiv ştrandul şi captările de apă) cu 800.000 de coroane şi întemeiază ceea ce se va numi „Muschong – Băile Minerale Buziaş SA”. În 1907 a început construcţia fabricii de ape minerale „Phoenix”, iar un an mai târziu s-au ridicat câteva stabilimente balneare, Hotel Grand, Hotel Phoenix, centrul de tratament etc. Tot în 1907 s-a zidit Baia „Phoenix” (actuala Baie nr. 1), care se află la intrarea în parcul staţiunii. Practic, toată viitoarea Întreprindere balneară Buziaş, ulterior Băile Buziaş şi Apemin Buziaş au aparţinut lui Muschong şi familiei sale.

Jakob Muschong mai poseda fabricile de la Lugoj, Fabrica de cărămidă de la Sânnicolau Mare, Fabrica de cărămidă şi ţiglă de la Sântimbru (lângă Alba Iulia), dar şi o fabrică de cărămidă de la Budapesta, condusă de unul din ginerii săi. Muschong deţinea proprietăţi întinse în zona Petroşani, un mare domeniu forestier. Tot păduri avea şi în zona Nădragului, lemnul fiind folosit ca şi combustibil pentru fabricile sale.

Singura staţiune balneară cu cale ferată proprie

În 1914, turismul balnear începuse să se dezvolte la Buziaş, unde veneau turişti cu dare de mână şi de la Viena. În plus, exista necesitatea transportului lemnelor şi a tuburilor de oxigen pentru fabrica de ape minerale. Aşa a ajuns Buziaşul singura staţiune balneară dotată cu linie ferată proprie (inaugurată la 1914). Calea ferată, cu ecartament normal, avea 2,3 km lungime. Ing. Valentin Ivănescu, din Buziaş, ne-a declarat că, în 1896, când s-a dat în folosinţă calea ferată Timişoara-Buziaş (un an mai târziu, la 22 iulie 1897, s-a inaugurat linia Gătaia – Buziaş – Lugoj), în mod normal, gara din Buziaş ar fi trebuit să fie în apropierea centrului, mai exact pe dealul Bânţilor (după numele familiei Bânţu), lângă spital. Însă primăria n-a avut destui bani, iar compania de căi ferate a amplasat gara unde este acum. Aşadar, linia lui Muschong lega oraşul Buziaş de staţiunea Buziaş.

Acum nu mai există nici o şină, nici un bulon din acea linie. La naţionalizare, în 1948, CFR a concediat tot personalul propriu al liniei Muschong, aducând în loc alţi salariaţi, inferiori ca pregătire.

„Die Kleine Bahn” – trenul cel mic

„Die Kleine Bahn”, trenul mic, a început să circule în 1914, iar cele două locomotive ale sale, „Etelka” şi „George”, deveniseră legendare. Locomotivele, cu tot cu calea ferată, erau proprietatea lui Jakob Muschong. „Etelka” era o locomotivă cu abur (imaginea sa s-a păstrat în numeroase vederi de epocă), iar „George” avea un sistem de propulsie ce azi poate părea oarecum ciudat – pe bază de benzină grea, ca la motoarele de tăiat lemne. Însă, până în anii ’20, astfel de locomotive erau la modă („George” fusese construit de firma germană Deutz în 1912). Din păcate, nu s-au mai păstrat fotografii cu această locomotivă, ci doar cu modele similare din Germania.

Cele două locomotive au continuat să circule până prin anii 1951-52, după care au fost înlocuite de clasicele automotoare verzi, care sunt şi azi în stare de funcţionare (recent vopsite în roşu). „Trenului mic” i-a fost dedicată o remarcabilă lucrare, extrem de bine documentată, semnată de Valentin Ivănescu, Ottmar Loffler şi Alfred Martini, toţi trei originari din Buziaş. În carte apare şi un interviu cu Petru Lazăr, ultimul mecanic de pe „Etelka”.

Soarta vitregă a urmaşilor

Inginerul Valentin Ivănescu din Buziaş ne-a mai spus: „Marele industriaş Jakob Muschong a murit în 1923. După 1948, odată cu venirea comuniştilor la putere, numele său a fost, practic, total renegat, din două motive: apartenenţa la vârfurile burgheziei şi originea sa germană, detestată în mod oficial în perioada regimului stalinist din anii ’50, când deportările etnicilor germani din Banat erau la ordinea zilei.

Cele trei fiice ale sale au murit în mizerie

Una, care s-a măritat cu un ofiţer maghiar, a plecat la Budapesta (n.r. – este vorba de Emerich Szappanos, directorul fabricii de ţiglă din Budapesta). Alta (Margarethe), a fost măritată tot cu un maghiar, Adalbert Szladek, devenit director al fabricii de la Sântimbru. A treia fiică, Katherina (Katica) s-a căsătorit cu Elemer Patyanszky, cel care a condus, practic, la Lugoj şi Buziaş, grosul afacerilor lui J. Muschong, după moartea acestuia în 1923.

Sursa: Orașul Buziaș

Citiţi mai departe

Cultură

Cea mai longevivă publicație a Lugojului a ajuns la 30 de ani de apariție neîntreruptă

Publicat

în

”Redeşteptarea”, împli­neş­te 30 de ani de apariţie ne­în­treruptă. Publicația înființată, la Lugoj, de către Josif Constantin Dră­gan este singura care a rezistat trei decenii pe piața lugojeană. Cristian Ghinea, unul dintre cei mai vechi redactori ai săptămânalului amintește, într-un editorial, mometele cheie ale existenței ziarului.

„În urmă cu 30 de ani, la 20 iunie 1990, la Lugoj apărea o nouă publicaţie: ”Redeş­tep­ta­rea”. Apărută sub egida Fun­da­ţiei Europene Drăgan, la ini­ţia­tiva şi cu finanţarea inițială a prof. dr. Josif Constantin Dră­gan, Cetăţean de Onoare al municipiului Lugoj, ”Redeş­tepta­rea” s-a impus cititorilor săi printr-o mare varietate a materialelor publicate: informaţii de actualitate, reportaje, inves­ti­gaţii sociale, interviuri, cronici culturale, analize şi articole social-economice, editoriale, divertisment şi sport. Încă de la prima apariție, în acea frumoasă zi de vară a anului 1990, ”Redeșteptarea” a atras atenția prin format, calitate a hârtiei (primele numere au apărut pe hârtie albă, velină) dar și prin tehnica de imprimare offset, o noutate la acea vreme, când presa mai folosea încă vechile tiparnițe cu caractere de plumb, aliniate în casete de către zețari. Primele numere au văzut lumina tiparului la București, la Imprimeria FED, ultramodernă la acea dată. Un moment interesant în evoluția ziarului s-a consemnat în perioada octombrie 1993 – iunie 1994, când s-au tipărit 32 ediţii ale suplimentului “Redeşteptarea Sport”, distribuit în Lugoj şi Caransebeş. Tradiția continuă și azi, prin spațiile largi atribuite unor sporturi precum handbalul, voleiul sau luptele, care înregis­trează performanţe notabile în diviziile naţionale și pe plan inter­na­țional.
Pentru a marca ediţia cu numărul 200, publicația a trecut pe un format mai mare (A3), iar de la numărul 500, și-a schimbat fața, prin inaugurarea aparițiilor color. În urma unui mic referendum în cadrul redacției, culoarea aleasă a fost cyan, un albastru deschis, plăcut privirii. În anul 2003, de la ediţia 540, publicația s-a aliniat trendului național și internațional, îmbră­când haina policromiei. La ora la care citiți aceste rânduri, ”Re­deş­teptarea” pregăteşte apariţia ediţiei cu numărul 1515.”, amintește Cristian Ghinea.

Le urăm și noi la mulți ani și succes colegilor de la Redesteptarea, unici pe piața presei tipărite din Lugoj, care ne urmează în clasamentul online al publicaților lugojene. O presă puternică este extrem de importantă în dezvoltarea unui oraș!

Citiţi mai departe

Cele mai citite