Connect with us

Lugoj

Dealul Viilor si al mortilor din Lugoj! 13 persoane au fost impuscate la cativa kilometri de centrul orasului

Publicat

în

ucisi dealul viilor lugoj ancheta jurnalistica de exceptieÎn zorii unei zile din anul 1950, cel mai probabil pe 10 martie, un grup de localnici din zona Lugojului, atrași de niște zgomote ciudate, au dat peste un grup de bărbați în uniforme de miliție și de securitate care își făceau de lucru într-o groapă săpată la marginea drumului, în zona dintre kilometrul 7 și 9 de pe Dealul Viilor. Printre bărbații în uniformă, unii l-or fi recunoscut pe temutul maior Zoltan Kling, șeful Securității Lugoj. Țăranii au fost îndepărtați imediat, cu autoritate, fiind amenințați. Peste aproape un an de zile, în februarie 1951, câțiva localnici, nu se știe dacă vor fi fost aceiași, au descoperit o groapă comună, în care au apucat să numere, nu se știe cât de precis, aruncate unele peste altele, 12 cadavre legate cu cătușe între ele. Desigur, Miliția a aflat și a preluat cazul, despre care nu s-a mai auzit apoi nimic vreme de 65 de ani. Cine erau acei morți? Ce amestec aveau autoritățile în acest episod? Ce s-a întâmplat mai departe? Cine mai știe?

RETIM

Pentru cei asasinați la Lugoj, povestea începe în anul 1948, în Dobrogea. Atunci a apărut o organizație anticomunistă numită pur și simplu „Mișcarea de rezistență”, fără nici o altă metaforă în titlu. Conducătorii acestei mișcări erau legionarii Gogu Puiu și frații Fudulea. Ei au încercat să răscoale cât mai multă lume împotriva comunismului și, timp de un an de zile, au organizat o întreagă rețea de distribuție a armamentului care se mai găsea după război. Populația era deja nemulțumită, la alegerile din 1946 semnalându-se incidente la secțiile de votare între simpatizanții partidelor istorice și comuniștii care falsificau rezultatele voturilor. Pe de altă parte, colectivizarea a început tot în Dobrogea, cu toate abuzurile aferente: confiscarea averilor, persecuții, deportări. În aceste condiții, mulți oameni gospodari s-au decis să intre în această mișcare de rezistență, contribuind cu alimente, bani și haine pentru cei refugiați în păduri, dar și cu arme și muniții pentru a înarma cât mai mulți combatanți.

Organizația a fost descoperită și distrusă de către Securitate, sub conducerea căpitanului (pe atunci) Nicolae Doicaru, care așa și-a început cariera fulminantă și presărată cu multe cadavre, ajungând în final șeful DIE și superiorul direct al lui Pacepa. În vara anului 1949, Gogu Puiu moare în timpul unei ciocniri cu trupele Securității, când începuse deja valul de arestări în rândul populației care-l sprijinise. În total au fost constituite șase loturi de arestați care vor fi judecați, primind în majoritatea cazurilor pedepse foarte grele. Povestea care are legătură cu orașul Lugoj este cea a lotului cu numărul 3.

Acest lot a avut 29 de arestați. Ei erau considerați de către autorități mai puțin importanți decât cei din primele două loturi și drept urmare nu s-a pronunțat nici o condamnare la moarte, ci doar la închisoare, de la 4 ani, până la muncă silnică pe viață. Nici unul dintre cei 29 nu fusese refugiat în pădure, nici unul nu fusese combatant în luptele cu Securitatea. Toți făceau parte din lanțul logistic al mișcării de rezistență, toți erau oameni gospodari și, în marea lor majoritate, fără opțiuni politice, toți aveau familii, copii, pământ și animale, case și grajduri și toți erau oameni care munceau de dimineața până seara pentru ei și pentru familiile lor. Odată ce au fost anchetați și bătuți, judecați și condamnați, au fost transferați la închisorile din Aiud și Gherla, în luna decembrie a anului 1949.

Între timp, în vara anului 1949, într-o ședință la cel mai înalt nivel din cadrul Ministerului de Interne, la care au participat ministrul Teohari Georgescu, ministrul adjunct Marin Jianu, directorul Securității, Gheorghe Pintilie și adjunctul său, Alexandru Nicolschi, s-a luat decizia ca toți cei care făcuseră parte din grupurile de rezistență anticomunistă și care fuseseră condamnați la peste 15 ani de închisoare să fie și ei executați extrajudiciar, în condiții cât mai discrete. În 1950, numărul celor care satisfăceau acest criteriu se ridica la aproximativ 70 de persoane. Printre care și 13 dintre cei condamnați în lotul 3 al luptătorilor dobrogeni. Ceilalți făceau parte din grupul lui Spiru Blănaru din Teregova (6 persoane), cel al maiorului Nicolae Dabija din zona Cluj (13 persoane) și, desigur, din cele ale primelor două loturi dobrogene, închiși la Pitești (16 persoane). Motivul acestei decizii a fost acela că se pronunțaseră deja multe condamnări la moarte și România era presată de către opinia publică internațională să slăbească acest ritm al execuțiilor. Drept urmare, ministrul Teohari Georgescu căuta o soluție pentru a continua represiunea cu aceeași intensitate, dar cu mai puțină publicitate.

Cel care a fost însărcinat cu odioasa misiune de lichidare a unor oameni care nu erau condamnați la moarte a fost maiorul de miliție Eugen Alimănescu, fostul comisar al anilor 1945-1947, mediatizat ca un mare justițiar în luptă cu lumea interlopă bucureșteană. Legenda lui a fost atât de mare, pe cât a fost de falsă, mai ales în urma cooptării sale în operațiunile de anihilare a rezistenței din munți, când a comis atrocitate după atrocitate, astfel încât și-a sfârșit cariera în 1951, fiind condamnat la închisoare pentru abuzurile sale. Asta nu l-a împiedicat pe regizorul Sergiu Nicolaescu să-l folosească drept model (alături de comisarul Gheorghe Cambrea) pentru cel mai drag și cel mai celebru personaj al său, comisarul Moldovan.

Cei 13 condamnați din lotul 3 sunt transferați de la închisorile în care își așteptau sentințele de la recurs, încă nepronunțate, la Penitenciarul Timișoara, cu scopul de a fi anchetați din nou, pentru că, în graba procesului, anchetarea lor ar fi fost prea lapidară. În noaptea de 9/10 martie ei sunt scoși din închisoare, transportați cu mașina la Lugoj și împușcați pe Dealul Viilor. Au fost îngropați toți la un loc, nici măcar nu li s-au scos cătușele care-i țineau legați unii de alții. Actele de moarte trimise rudelor după mulți ani, abia în 1956, constată decesul lor în aceeași zi de 10 martie, din diverse motive medicale (TBC, infarct etc.). În afară de cei 13 dobrogeni din lotul 3, mai apar încă 3 nume ale unor oameni care fuseseră condamnați în alte procese. Dacă și aceștia au fost sau nu executați tot atunci, la Lugoj, nu se știe cu exactitate. Puteau la fel de bine să fi murit în urma bătăilor din închisoare, așa cum a fost cazul Ion Constantinescu, mort în timpul anchetei, pentru care familia a primit acasă două certificate: unul cu data de 28 februarie 1950 și un al doilea cu data de 10 martie 1950. Data corectă, 28 februarie, va fi validată abia în noiembrie 1965, prin decizie judecătorească.

Lista cu numele celor uciși pe Dealul Viilor, pe drumul de la Lugoj spre Făget, în zona dintre kilometrul 7 și 9, este redată în continuare. Mai înainte de toate este însă un pomelnic, al lui Manea, Nicolae, Ioan, Gheorghe, Alexandru, Constantin, Iordan, Dumitru, Ioan, Nicolae, Stere, Constantin, Ioan, Gheorghe, Gheorghe, Marin, un pomelnic nerostit vreodată, dar alcătuit în ordinea numerelor de ordine ale certificatelor de moarte, de la 109 la 124. Și privirile lor, din fotografie, care ne cer să nu-i lăsăm așa. Iată lista:

Manea Duțu – avea 48 de ani, din Târgușor, jud. Constanța, cârciumar, lotul 3, condamnat la 25 ani;
Nicolae Dobromir – avea 42 de ani, din Casimcea, jud. Tulcea, lotul 3, condamnat la 20 ani;
Ioan Filip – avea 45 ani, din Dunărea, jud. Constanța, învățător, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Gheorghe Gușiță – avea 46 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Alexandru Gogu – avea 39 ani, din Beidaud, jud. Tulcea, țăran, condamnat la 15 ani;
Constantin Lache – avea 37 ani, din Sahom (Grecia), țăran, condamnat la 15 ani;
Iordan Nicolau – avea 45 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, agricultor, lotul 3, condamnat la 18 ani;
Dumitru Negroiu – avea 39 ani, din Saraiu, jud. Constanța, perceptor, lotul 3, condamnat la 25 ani;
Ioan Pițigoi – avea 25 ani, din Saraiu, jud. Constanța, țăran, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Nicolae Roșculeț – avea 30 ani, din Constanța, moșier, lotul 3, condamnat la 25 ani;
Stere Stercu – avea 44 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, țăran, lotul 3, condamnat la 20 ani;
Constantin Tudoran – avea 34 ani, din Saraiu, jud. Constanța, țăran, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Ioan Topîrceanu – avea 45 ani, din Târgușor, jud. Constanța, țăran, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Gheorghe Tomoșoiu – avea 42 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, țăran, lotul 3, condamnat la muncă silnică pe viață;
Gheorghe Tofan – avea 41 ani, din Sâmbăta Nouă, jud. Constanța, învățător, lotul 3, condamnat la 17 ani;
Marin Cenușe – avea 38 ani, din Baia, jud. Constanța, plutonier-major de Miliție, condamnat la 15 ani.

O listă care nu spune că, de exemplu, Gheorghe Tofan era văduv și își creștea cei doi copii orfani de mamă prin munca sa de învățător dar și de țăran amenințat de colectivizare. Nu spune că Ion Pițigoi din Saraiu era un tânăr de 25 de ani la data arestării, cu doi copii mici acasă, cu părinții deportați și cu averea confiscată pentru că ar fi fost chiaburi. Nu spune că Nicolae Roșculeț era un mic moșier pe cale de a fi deposedat de toată averea, sau că Gheorghe Tomoșoiu era un pădurar sărac, la fel de amenințat de spectrul foamei precum oricare altul din această listă în dreptul căruia veți găsi profesia de agricultor. E doar o listă de nume de oameni asasinați de statul comunist, o crimă planificată la cel mai înalt nivel al ministerului de interne și executată de un odios milițian.

Familiile lor au încercat să afle ce s-a întâmplat cu ei vreme de 65 de ani. Au aflat cu multă întârziere că sunt morți. O vreme au crezut că nici nu au ajuns la Timișoara și că ar fi fost uciși pe drum, într-un tren „al morții”. Nu știu nici azi unde sunt îngropați cu exactitate, dar măcar acum au aflat că sunt pe Dealul Viilor. Urmașii lor trăiesc și astăzi cu trauma că nu le pot aprinde o lumânare la căpătâi, ci doar în gând, de Paști și de Sărbătoarea Morților. De-a lungul timpului, mamele lor, soțiile lor, surorile lor, copiii lor au scris oricărei autorități, sâcâind cu durerea lor mută, exprimată în politețea pe care nu o puteau avea, dar pe care o impunea o cerere oficială. Au scris oricărei instituții sau funcții care ar fi putut să le dea cea mai măruntă informație despre ei și prea rar au primit un răspuns, iar de cele mai multe ori când au primit totuși ceva în cutia poștală, a fost vestea că nu se știe mai nimic despre ei. Acum se știe. Aproape totul. Încă nu se știe unde sunt.

Sursa și investigația completă pe Despre Demnitate. Felicitările noastre echipei care s-a ocupat de această investigație grea și stufoasă și de modul în care au redat-o cu profesionalism pe blogul lor. Unele voci spun că cei 13 au fost dezgropați și reînhumați într-un cimitir din oraș, însă această informație nu poate fi verificată. Sperăm ca jurnaliștii din spatele acestui site să continue munca asiduă și să găsească, într-un sfârșit, groapa morții de pe Dealul Viilor din Lugoj.lugojeanul-news-everywhere,-everytime-banner

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lugoj

De ce este vinul de Porto unul dintre cele mai prestigioase vinuri din Europa

Publicat

în

Vinul de Porto este cel mai prestigios și cunoscut dintre vinurile portugheze și unul dintre cele mai consumate din Europa. Își primește numele de la orașul de coastă Porto de unde este expediat, dar, de fapt, este produs cu struguri crescuți în interiorul muntos al Alto Douro (regiunea viticolă). Să aflăm de ce este atât de special!

RETIM

Porto, oraș al vinului

Am putea numi Porto orașul vinului, deoarece pe de o parte te poți bucura de „vinho verde”. Vinul acela proaspăt, de vârstă fragedă, care nu este de fapt verde! Și, pe de altă parte, poți găsi faimosul „vin de Porto”, care este cel mai exportat vin din Portugalia în toate părțile lumii.
Dar nu a fost exportat întotdeauna de aici.

Centrul comerțului cu vin a fost elegantul oraș Viana do Castelo, de pe coasta de nord a țării. Ceea ce s-a întâmplat a fost că terenul montan nu le-a permis să transporte vinurile pe uscat de pe Valea Douro. Așadar, au început să le transporte de-a lungul râului Douro până în orașul Porto. Și de acolo, în lume!

Istoria vinului de Porto

Negustorii englezi au ajuns în orașul Porto în căutarea unui substitut pentru vinul francez când, în 1678, Anglia și Franța au intrat în război. Guvernul francez lansase o serie de măsuri pentru restricționarea importurilor de bunuri britanice în țara lor, iar guvernul britanic a oprit comerțul cu Franța. Deci, Porto a fost această sursă alternativă de aprovizionare pe care doreau să o găsească.

Dar vinul a plecat într-o ​​lungă călătorie spre Anglia și nevoia de a-l păstra i-a determinat pe negustori să adauge rachiu. Acest lucru a stabilizat vinul și i-a permis să reziste la temperaturile și umiditatea excursiilor cu barca. Acest amestec i-a entuziasmat pe englezi, încurajându-i să se stabilească în oraș și să-și deschidă propriile pivnițe acolo. De aceea există atât de multe nume britanice în mărci.

Un secol mai târziu, în 1756, prim-ministrul portughez, Marqués de Pombal, a stabilit limitele geografice ale podgoriilor de vinuri de Porto, creând „Regiunea delimitată a Duoro”. Podgoriile au fost clasificate în funcție de calitatea lor și au fost stabilite standardele de producere a vinului.

Prezent

Există aproximativ 33.000 de cultivatori de struguri certificați în regiunea Douro și peste 30 de soiuri de struguri acceptate pentru a produce acest vin. Sunt cultivate pe o terasă abruptă, ceea ce face foarte dificilă mecanizarea procesului. Dar condițiile climatice, solul și soiul de struguri din regiunea viticolă Douro nu pot fi reproduse în altă parte a lumii!

Există o întreagă afacere de turism în jurul acestei afaceri: degustare de vinuri, excursii cu trenul cu aburi, croazieră pe Douro, participarea la culesul recoltei, suveniruri de vin, etc.

De ce e vinul de Porto special

Caracteristicile vinului de Porto îl disting de vinurile obișnuite. Toate soiurile de vin de Porto au arome și savori bogate, intense și foarte persistente, cu un conținut ridicat de alcool (de obicei între 19% și 22% vol.). vin într-o varietate de culori și niveluri diferite de dulce.

Una dintre cele mai importante calități ale unui vin de Porto adevărat este amestecul unic de struguri indigeni portughezi. Strugurii de Porto includ Touriga Franca, Touriga Nacional, Tinta Roriz (sau Tempranillo), Tinta Barroca și Tinta Cão și se spune că există cel puțin 52 de soiuri! Fiecare strugure adaugă o aromă unică amestecului. De exemplu, Touriga Nacional adaugă note de afine și vanilie, iar Touriga Franca adaugă note de zmeură și scorțișoară.

Stiluri de vin de Porto

Există multe categorii oficiale diferite de vin de Porto, dar cele mai multe se încadrează în aceste 4 categorii:
Vin de Porto Ruby (roșu): un vin de Porto roșu profund, care include vinul de Porto Vintage, târziu îmbuteliat (LBV), Crusted și Ruby
Tawny: un vin foarte dulce, îmbătrânit în butoi, cu arome oxidante de nuci și caramel
Alb: realizat cu struguri albi indigeni, inclusiv Rabigato, Viosinho, Gouveio și Malvasia
Roze: Acesta este un nou stil de vin de Porto făcut ca vin rosat cu arome de căpșuni, violete și caramel.

Vintage, cel mai bun vin de Porto

Vintage este cea mai înaltă clasificare a vinului de Porto. Vintage este un vin de calitate excelentă produs dintr-o singură recoltă. Este considerat regele vinurilor de Porto, reprezentând doar un mic procent din producția totală.

Este îmbuteliat între 1 iulie al celui de-al doilea an și 31 decembrie al celui de-al treilea an după recoltare. Deși poate fi consumat imediat, este de obicei păstrat în pivnițe de îmbătrânire pentru o perioadă care poate dura până la 40 de ani.
Este un vin rosu foarte închis la culoare, care devine mai moale după îmbătrânirea în sticlă.

Servirea vinului de Porto

Vinul de Porto trebuie servit chiar sub temperatura camerei, la aproximativ 16°C.
Vinurile de Porto se potrivesc minunat cu brânzeturi cu aromă bogată (inclusiv brânzeturi albastre), deserturi de ciocolată și caramel, nuci sărate și afumate și chiar și carne dulce-afumată.

Citiţi mai departe

Lugoj

Dezvoltăm România! Dezvoltăm Timișul European! (P)

Publicat

în

În 6 decembrie, timișenii se vor afla în fața unei mari oportunități. Este pentru prima dată după foarte mulți ani, când există posibilitatea ca toți factorii decizionali de la nivel local și național să aibă o viziune comună pentru dezvoltarea județului. Votul din 6 decembrie va fi cel care va da semnificație rezultatului de la alegerile locale. Autoritățile locale au nevoie de sprijin consistent din partea Guvernului și a Parlamentului pentru ca proiectele de care Timișul are nevoie să se concretizeze.

RETIM

”Guvernul PNL a reușit să atragă într-un an fonduri europene cât toate guvernările PSD la un loc. Președintele Klaus Iohannis a obținut la Bruxelles o sumă record pentru investiții, 80 miliarde de euro. Dezvoltarea Timișului va fi posibilă doar cu un parteneriat puternic administrație locală-Guvern-Președinte și un Parlament sănătos ca liant. Dacă noua conducere a Consiliului Județean nu va avea de partea sa, un Guvern liberal, dezvoltarea Timișului va fi pusă sub semnul incertitudinii”, susține Ionuț Gaiță, candidatul PNL Timiș pentru Senatul României.

Dezvoltarea Timișului la nivel european este deviza liberalilor pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie. Guvernul PNL a pornit deja pe acest drum, dar au existat foarte multe situații în care majoritatea toxică din Parlament, reprezentată de PSD, a pus piedici.
”Suntem singura țară din europeană care nu a intrat în recesiune tehnică. Economia a crescut, in trimestrul III, cu 5,6%. Este rezultatul măsurilor bune luate de Guvern: am eliminat supra-acciza la carburant și suprataxarea contractelor part-time, introduse de PSD, am reușit să scădem inflația de la 5,4% la 2,8%. Am mărit alocațiile cu 20% și pensiile cu 14%. Sunt fapte evidente care se simt direct în buzunarele românilor. Am reușit toate aceste lucruri într-o perioadă extrem de dificilă. Dar, toate aceste rezultate sunt confirmarea faptului că în ultimul an am creat premisele pentru dezvoltarea României. De aici înainte, cu un guvern responsabil și cu măsuri deștepte, avem baza pe care putem construi”, afirmă deputatul liberal, Marilen Pirtea.

Programul propus de Alin Nica, noul președinte liberal al Consiliului Județean, a câștigat încrederea oamenilor și a adus în discuție, după foarte multă vreme, obiectivele mari pe care acum candidații PNL le-au integrat pe lista priorităților pentru următorii 4 ani. Iată câteva dintre proiectele pe care aceștia le consideră obligatorii pentru dezvoltarea Timișului, la nivel european:
Centura Timișoarei și legătura cu autostrada A1 sunt două proiecte văzute ca un întreg. Centura este o prioritate pentru întreg județul, care va asigura pentru cetățeni și transportatori noi legături cu drumurile de mare viteză și care va fluidiza traficul în Timișoara. De asemenea, o nouă legătură rutieră cu două benzi pe sens, între Arad, Timișoara și DN 69 va fi cea de-a treia descărcare de pe autostradă, după Remetea Mare și Giarmata.

Autostrada Timișoara-Moravița ne va lega de Belgrad. Timișoara poate deveni singurul mare centru universitar din țară înconjurat de autostrăzi cu legături rapide directe spre Europa, prin două rute (Timișoara-Belgrad-Atena și Timișoara-Nădlac-Budapesta-Milano).
Sala Polivalentă cu 16. 000 de locuri. Este un obiectiv care poate da Timișoarei cel mai mare spațiu multidisciplinar din zona de vest a țării. De aici se va da tonul vieții cultural-sportive în România. Noua sală va putea găzdui evenimente, târguri și expoziții naționale și internaționale de mare amploare.

Un stadion nou cu o capacitate de aproximativ 32.000 de locuri. Noua Arenă sportivă poate fi ridicată pe vechiul amplasament ”Dan Păltinișanu”. Timișul are nevoie de infrastructură sportivă de nivel european pentru a putea găzdui evenimente sportive cu relevanță națională și internațională, dar și pentru a da un imbold puternic revigorării sportului bănățean.
Un nou spital modern în Lugoj. Noua structură va avea între 250 și 300 de paturi și va deservi peste 200.000 de cetățeni din estul județului Timiș. Investiția se va ridica la aproximativ 60 de milioane de euro și are șansa de a fi finanțată prin Programul Național de Reziliență, din fonduri europene.

Timișoara – Capitală Europeană a Culturii. Anul 2023 va fi un regal cultural de succes pentru Timișoara și pentru întreg județul, dar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie ca în următorii 2 ani, publicul timișean să-și recupereze spațiile culturale și patrimoniul cartierului Cetate.

Comandat de PNL Timiș. Executat de SC BANAT PRESS SRL Cod mandatar financiar: 11200025

Citiţi mai departe

Lugoj

Noaptea Muzeelor …pe rețele de socializare. Muzeul din Lugoj va difuza un film realizat de elevi

Publicat

în

Foto destepti.ro

Cea de-a șaisprezecea ediție a Nopții Europene a Muzeelor, ce trebuia să se desfășoare, ca de obicei, în luna mai a acestui an, a fost reprogramată de organizatorul european pe 14 noiembrie din cauza contextului pandemic pe care îl traversăm.

RETIM

Pentru că siguranța vizitatorilor este cea mai importantă, multe muzee și spații culturale abordează acest eveniment în mediul virtual, propunând publicului activități pe rețelele sociale.

Muzeul din Lugoj se înscrie în acest concept, prin realizarea unui proiect digital, în colaborare cu elevii Liceului Teoretic “Iulia Hașdeu”, coordonați de doamna profesor Ibolya Șipoș. Făcând apel la creativitatea elevilor, i-am încurajat să exploreze, în mod activ, colecţiile muzeale de istorie locală și etnografie. Ei au creat un film de prezentare, ce va fi publicat pe pagina de Facebook a Muzeului de Istorie și Etnografie din Lugoj, referitor la obiectele, personalitățile lugojene și evenimentele istorice care i-au impresionat cel mai mult. Așadar, manifestările din acest an prilejuite de Noaptea Muzeelor se desfășoară în mediul online – o reflectare a schimbărilor interesului public pentru consumul cultural în binecunoscuta manieră clasică, o modificare tributară circumstanțelor pe care le trăim.
În ideea fidelizării publicului nostru și în mediul online, o importantă preocupare a muzeului lugojean reprezintă adaptarea la noile realități ale comportamentului cultural”, arată reprezentanții muzeului, într-un comunicat de presă.

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite