Connect with us

Lugoj

Dealul Viilor si al mortilor din Lugoj! 13 persoane au fost impuscate la cativa kilometri de centrul orasului

Publicat

în

ucisi dealul viilor lugoj ancheta jurnalistica de exceptieÎn zorii unei zile din anul 1950, cel mai probabil pe 10 martie, un grup de localnici din zona Lugojului, atrași de niște zgomote ciudate, au dat peste un grup de bărbați în uniforme de miliție și de securitate care își făceau de lucru într-o groapă săpată la marginea drumului, în zona dintre kilometrul 7 și 9 de pe Dealul Viilor. Printre bărbații în uniformă, unii l-or fi recunoscut pe temutul maior Zoltan Kling, șeful Securității Lugoj. Țăranii au fost îndepărtați imediat, cu autoritate, fiind amenințați. Peste aproape un an de zile, în februarie 1951, câțiva localnici, nu se știe dacă vor fi fost aceiași, au descoperit o groapă comună, în care au apucat să numere, nu se știe cât de precis, aruncate unele peste altele, 12 cadavre legate cu cătușe între ele. Desigur, Miliția a aflat și a preluat cazul, despre care nu s-a mai auzit apoi nimic vreme de 65 de ani. Cine erau acei morți? Ce amestec aveau autoritățile în acest episod? Ce s-a întâmplat mai departe? Cine mai știe?

Pentru cei asasinați la Lugoj, povestea începe în anul 1948, în Dobrogea. Atunci a apărut o organizație anticomunistă numită pur și simplu „Mișcarea de rezistență”, fără nici o altă metaforă în titlu. Conducătorii acestei mișcări erau legionarii Gogu Puiu și frații Fudulea. Ei au încercat să răscoale cât mai multă lume împotriva comunismului și, timp de un an de zile, au organizat o întreagă rețea de distribuție a armamentului care se mai găsea după război. Populația era deja nemulțumită, la alegerile din 1946 semnalându-se incidente la secțiile de votare între simpatizanții partidelor istorice și comuniștii care falsificau rezultatele voturilor. Pe de altă parte, colectivizarea a început tot în Dobrogea, cu toate abuzurile aferente: confiscarea averilor, persecuții, deportări. În aceste condiții, mulți oameni gospodari s-au decis să intre în această mișcare de rezistență, contribuind cu alimente, bani și haine pentru cei refugiați în păduri, dar și cu arme și muniții pentru a înarma cât mai mulți combatanți.

Organizația a fost descoperită și distrusă de către Securitate, sub conducerea căpitanului (pe atunci) Nicolae Doicaru, care așa și-a început cariera fulminantă și presărată cu multe cadavre, ajungând în final șeful DIE și superiorul direct al lui Pacepa. În vara anului 1949, Gogu Puiu moare în timpul unei ciocniri cu trupele Securității, când începuse deja valul de arestări în rândul populației care-l sprijinise. În total au fost constituite șase loturi de arestați care vor fi judecați, primind în majoritatea cazurilor pedepse foarte grele. Povestea care are legătură cu orașul Lugoj este cea a lotului cu numărul 3.

Acest lot a avut 29 de arestați. Ei erau considerați de către autorități mai puțin importanți decât cei din primele două loturi și drept urmare nu s-a pronunțat nici o condamnare la moarte, ci doar la închisoare, de la 4 ani, până la muncă silnică pe viață. Nici unul dintre cei 29 nu fusese refugiat în pădure, nici unul nu fusese combatant în luptele cu Securitatea. Toți făceau parte din lanțul logistic al mișcării de rezistență, toți erau oameni gospodari și, în marea lor majoritate, fără opțiuni politice, toți aveau familii, copii, pământ și animale, case și grajduri și toți erau oameni care munceau de dimineața până seara pentru ei și pentru familiile lor. Odată ce au fost anchetați și bătuți, judecați și condamnați, au fost transferați la închisorile din Aiud și Gherla, în luna decembrie a anului 1949.

Între timp, în vara anului 1949, într-o ședință la cel mai înalt nivel din cadrul Ministerului de Interne, la care au participat ministrul Teohari Georgescu, ministrul adjunct Marin Jianu, directorul Securității, Gheorghe Pintilie și adjunctul său, Alexandru Nicolschi, s-a luat decizia ca toți cei care făcuseră parte din grupurile de rezistență anticomunistă și care fuseseră condamnați la peste 15 ani de închisoare să fie și ei executați extrajudiciar, în condiții cât mai discrete. În 1950, numărul celor care satisfăceau acest criteriu se ridica la aproximativ 70 de persoane. Printre care și 13 dintre cei condamnați în lotul 3 al luptătorilor dobrogeni. Ceilalți făceau parte din grupul lui Spiru Blănaru din Teregova (6 persoane), cel al maiorului Nicolae Dabija din zona Cluj (13 persoane) și, desigur, din cele ale primelor două loturi dobrogene, închiși la Pitești (16 persoane). Motivul acestei decizii a fost acela că se pronunțaseră deja multe condamnări la moarte și România era presată de către opinia publică internațională să slăbească acest ritm al execuțiilor. Drept urmare, ministrul Teohari Georgescu căuta o soluție pentru a continua represiunea cu aceeași intensitate, dar cu mai puțină publicitate.

Cel care a fost însărcinat cu odioasa misiune de lichidare a unor oameni care nu erau condamnați la moarte a fost maiorul de miliție Eugen Alimănescu, fostul comisar al anilor 1945-1947, mediatizat ca un mare justițiar în luptă cu lumea interlopă bucureșteană. Legenda lui a fost atât de mare, pe cât a fost de falsă, mai ales în urma cooptării sale în operațiunile de anihilare a rezistenței din munți, când a comis atrocitate după atrocitate, astfel încât și-a sfârșit cariera în 1951, fiind condamnat la închisoare pentru abuzurile sale. Asta nu l-a împiedicat pe regizorul Sergiu Nicolaescu să-l folosească drept model (alături de comisarul Gheorghe Cambrea) pentru cel mai drag și cel mai celebru personaj al său, comisarul Moldovan.

Cei 13 condamnați din lotul 3 sunt transferați de la închisorile în care își așteptau sentințele de la recurs, încă nepronunțate, la Penitenciarul Timișoara, cu scopul de a fi anchetați din nou, pentru că, în graba procesului, anchetarea lor ar fi fost prea lapidară. În noaptea de 9/10 martie ei sunt scoși din închisoare, transportați cu mașina la Lugoj și împușcați pe Dealul Viilor. Au fost îngropați toți la un loc, nici măcar nu li s-au scos cătușele care-i țineau legați unii de alții. Actele de moarte trimise rudelor după mulți ani, abia în 1956, constată decesul lor în aceeași zi de 10 martie, din diverse motive medicale (TBC, infarct etc.). În afară de cei 13 dobrogeni din lotul 3, mai apar încă 3 nume ale unor oameni care fuseseră condamnați în alte procese. Dacă și aceștia au fost sau nu executați tot atunci, la Lugoj, nu se știe cu exactitate. Puteau la fel de bine să fi murit în urma bătăilor din închisoare, așa cum a fost cazul Ion Constantinescu, mort în timpul anchetei, pentru care familia a primit acasă două certificate: unul cu data de 28 februarie 1950 și un al doilea cu data de 10 martie 1950. Data corectă, 28 februarie, va fi validată abia în noiembrie 1965, prin decizie judecătorească.

Lista cu numele celor uciși pe Dealul Viilor, pe drumul de la Lugoj spre Făget, în zona dintre kilometrul 7 și 9, este redată în continuare. Mai înainte de toate este însă un pomelnic, al lui Manea, Nicolae, Ioan, Gheorghe, Alexandru, Constantin, Iordan, Dumitru, Ioan, Nicolae, Stere, Constantin, Ioan, Gheorghe, Gheorghe, Marin, un pomelnic nerostit vreodată, dar alcătuit în ordinea numerelor de ordine ale certificatelor de moarte, de la 109 la 124. Și privirile lor, din fotografie, care ne cer să nu-i lăsăm așa. Iată lista:

Manea Duțu – avea 48 de ani, din Târgușor, jud. Constanța, cârciumar, lotul 3, condamnat la 25 ani;
Nicolae Dobromir – avea 42 de ani, din Casimcea, jud. Tulcea, lotul 3, condamnat la 20 ani;
Ioan Filip – avea 45 ani, din Dunărea, jud. Constanța, învățător, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Gheorghe Gușiță – avea 46 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Alexandru Gogu – avea 39 ani, din Beidaud, jud. Tulcea, țăran, condamnat la 15 ani;
Constantin Lache – avea 37 ani, din Sahom (Grecia), țăran, condamnat la 15 ani;
Iordan Nicolau – avea 45 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, agricultor, lotul 3, condamnat la 18 ani;
Dumitru Negroiu – avea 39 ani, din Saraiu, jud. Constanța, perceptor, lotul 3, condamnat la 25 ani;
Ioan Pițigoi – avea 25 ani, din Saraiu, jud. Constanța, țăran, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Nicolae Roșculeț – avea 30 ani, din Constanța, moșier, lotul 3, condamnat la 25 ani;
Stere Stercu – avea 44 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, țăran, lotul 3, condamnat la 20 ani;
Constantin Tudoran – avea 34 ani, din Saraiu, jud. Constanța, țăran, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Ioan Topîrceanu – avea 45 ani, din Târgușor, jud. Constanța, țăran, lotul 3, condamnat la 15 ani;
Gheorghe Tomoșoiu – avea 42 ani, din Casimcea, jud. Tulcea, țăran, lotul 3, condamnat la muncă silnică pe viață;
Gheorghe Tofan – avea 41 ani, din Sâmbăta Nouă, jud. Constanța, învățător, lotul 3, condamnat la 17 ani;
Marin Cenușe – avea 38 ani, din Baia, jud. Constanța, plutonier-major de Miliție, condamnat la 15 ani.

O listă care nu spune că, de exemplu, Gheorghe Tofan era văduv și își creștea cei doi copii orfani de mamă prin munca sa de învățător dar și de țăran amenințat de colectivizare. Nu spune că Ion Pițigoi din Saraiu era un tânăr de 25 de ani la data arestării, cu doi copii mici acasă, cu părinții deportați și cu averea confiscată pentru că ar fi fost chiaburi. Nu spune că Nicolae Roșculeț era un mic moșier pe cale de a fi deposedat de toată averea, sau că Gheorghe Tomoșoiu era un pădurar sărac, la fel de amenințat de spectrul foamei precum oricare altul din această listă în dreptul căruia veți găsi profesia de agricultor. E doar o listă de nume de oameni asasinați de statul comunist, o crimă planificată la cel mai înalt nivel al ministerului de interne și executată de un odios milițian.

Familiile lor au încercat să afle ce s-a întâmplat cu ei vreme de 65 de ani. Au aflat cu multă întârziere că sunt morți. O vreme au crezut că nici nu au ajuns la Timișoara și că ar fi fost uciși pe drum, într-un tren „al morții”. Nu știu nici azi unde sunt îngropați cu exactitate, dar măcar acum au aflat că sunt pe Dealul Viilor. Urmașii lor trăiesc și astăzi cu trauma că nu le pot aprinde o lumânare la căpătâi, ci doar în gând, de Paști și de Sărbătoarea Morților. De-a lungul timpului, mamele lor, soțiile lor, surorile lor, copiii lor au scris oricărei autorități, sâcâind cu durerea lor mută, exprimată în politețea pe care nu o puteau avea, dar pe care o impunea o cerere oficială. Au scris oricărei instituții sau funcții care ar fi putut să le dea cea mai măruntă informație despre ei și prea rar au primit un răspuns, iar de cele mai multe ori când au primit totuși ceva în cutia poștală, a fost vestea că nu se știe mai nimic despre ei. Acum se știe. Aproape totul. Încă nu se știe unde sunt.

Sursa și investigația completă pe Despre Demnitate. Felicitările noastre echipei care s-a ocupat de această investigație grea și stufoasă și de modul în care au redat-o cu profesionalism pe blogul lor. Unele voci spun că cei 13 au fost dezgropați și reînhumați într-un cimitir din oraș, însă această informație nu poate fi verificată. Sperăm ca jurnaliștii din spatele acestui site să continue munca asiduă și să găsească, într-un sfârșit, groapa morții de pe Dealul Viilor din Lugoj.lugojeanul-news-everywhere,-everytime-banner

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lugoj

Educația și infrastructura prioritare pentru Violeta Murari, candidata PSD pentru Primăria Fârdea

Publicat

în

Fârdea are toate șansele să devină o comună europeană cu un primar educat, integru, curajos, cu experiență în administrația locală și care știe să fie alături de fiecare cetățean. Violeta Murari este un exemplu de candidat care știe respectul față de oameni și dragostea pentru locurile natale. Mesajul ei pentru locuitorii comunei este simplu și direct, centrat pe priorități.

”Îmi doresc să vă prezint, în linii mari, programul meu electoral pentru anii 2020-2024. Sigur că cu fiecare dintre dumneavoastră am reuşit până în prezent să discut, în detaliu, acest program. Doar că, aici se vede altfel. Nu întâmplător am început cu educaţia. De ce? Consider educaţia piatra de fundament a fiecărui tânăr.

Îmi doresc pentru elevii comunei Fârdea transport şcolar gratuit către liceele din Făget şi Nădrag, îmi doresc burse de merit pentru elevii Şcolii Gimnaziale Fârdea, sigur, în funcţie de rezultatele obţinute. Pentru medii de peste 8,50, elevii Şcolii Gimnaziale Fârdea vor primi o bursă de 100 de lei. Elevii care au medii de peste 9,50 vor primi o bursă de 300 de lei. Îmi doresc ca elevii Şcolii Gimnaziale Fârdea, dar şi toţi elevii care locuiesc în comuna Fârdea să fie motivaţi să vină la şcoală, să înveţe, să nu mai plece.

Îmi doresc ca elevii Şcolii Gimnaziale Fârdea să poată beneficia de table smart, de tablete şi de toate condiţiile IT necesare unei bune desfăşurări a procesului educaţional. De asemenea, pentru profesorii care predau la Şcoala Gimnazială Fârdea îmi doresc asigurarea transportului gratuit. Legat de infrastructură, vreau să prezint câteva aspecte foarte importante. O să aveţi acces la proprietăţile dumneavoastră, o să aveţi şanţuri, o să aveţi podeţe, o să aveţi drumuri pietruite către cimitire, ulterior asfaltate, o să aveţi străzi curăţate, îngrijite exact aşa cum meritaţi şi exact aşa cum trebuie să fie o comună europeană.”- spune candidata PSD pentru primăria comunei Fârdea.

” Eu țin cu voi!” spune Violeta Murari. Cu siguranță așa este!

Citiţi mai departe

Actualitate

Un om care chiar este capabil! Haideți să-i dăm o șansă

Publicat

în

Transportul public nu reuseste sa acopere toate zonele municipiului Lugoj si nici nu mai corespunde situației actuale din oraș, fiindca s-au construit cartiere noi si nu toti lugojenii au acces facil la acest serviciu public. De aceea, rutele de transport in comun trebuie să fie optimizate si extinse, iar confortul calatorilor, care in momentul de fata este unul foarte scazut din cauza conditiilor oferite in autobuzele vechi si murdare ale societatii Meridian 22, trebuie ridicat la cele mai inalte standarde.
Transportul in comun trebuie sa fie unul ecologic, mult mai eficient si predictibil, mai rapid si confortabil, si de aceea este necesara achizitionarea unor mijloace de transport electrice. Statiile de autobuz existente trebuie modernizate si dotate cu echipamente moderne, pentru ca lugojenii sa poata sa urmareasca in timp real circulatia tuturor mijloacelor de transport in comun, indiferent in care statie de autobuz se afla. Totodata, trebuie amenajate si alte statii noi pentru calatori, locuri in care acestia sa fie in siguranta si sa nu mai astepte in frig sau caldura, ori in soare sau in ploaie. Un transport public bine pus la punct va genera si alte avantaje, intre care si acela ca lugojenii vor putea alege să meargă cu autobuzul și nu cu mașina personală, iar acest lucru va însemna mai puțină aglomerație în trafic și mai puțină poluare. Un mare accent trebuie pus si pe transportul alternativ si pe dezvoltarea infrastructurii de transport alternativ, inclusiv bike-sharing (serviciu de inchiriere al bicicletelor pe perioade scurte de timp), dar si alte solutii inovative de deplasare. Avem un oras frumos si avem multi locuitori care prefera sa mearga pe jos sau cu bicicleta decat sa stea blocati in masina, dar pentru aceasta trebuie sa construim infrastructura necesara.
Ne asigurăm că lucrările sunt de calitate. Avem în continuare străzi de pământ sau balastate, spre nemultumirea multor lugojeni. O alta nemulțumire a cetățenilor este aceea că lucrările sunt de proastă calitate si astfel la scurt timp, apar din nou gropi în asfalt și se dau alți bani pentru reparații. Totodata, trebuie sa construim noi parcări de reședință, iar acestea sa fie atribuite locatarilor, dar fără a sacrifica spațiul verde existent. Oamenii trebuie să aibă unde să-și lase mașina. Si celelalte locuri publice de parcare din Lugoj trebuie inventariate si delimitate, astfel încât fiecare șofer să știe foarte clar unde are voie sa parcheze si unde nu.
Revitalizăm malurile râului Timis. Spatiile verzi de pe malurile raului Timis trebuie sa devina spații verzi de proximitate, iar falezele sa fie transformate in zone in care lugojenii sa se poata plimba linistiti pe malul apei, in aer liber. Va asigur ca, pentru a realiza toate acestea voi fi un primar extrem de exigent cu orice abatere de la lege, cu orice tentativă de fraudă din bani publici. De aceea vom publica din oficiu pe pagina de internet a Primăriei toate contractele, facturile, ordinele de plată și documentațiile aferente lucrărilor sau serviciilor plătite din bani publici.
Vor fi multe de făcut pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii noastre a tuturor şi pentru a înfrumuseţa cartierele în care locuim, pentru a îmbunătăţi siguranţă şi integritatea noastră şi a copiilor noştri şi de aceea vom stabili împreună cu dumneavostra priorităţile, pentru a fi cu toţii de acord cu privire la modul de realizare a acestora. Cu votul dumneavostra din 27 septembrie, pentru candidatura mea la funcţia de Primar şi pentru cea de consilier local, împreună cu echipă formată din colegii mei din Partidul Mişcarea Populară Lugoj (PMP), voi reuşi să fac toate aceste lucruri pentru dumneavoastră!
Votaţi Liviu Brindusoni -PRIMAR şi echipa PMP la CONSILIUL LOCAL, poziţia 3 pe buletinul de vot! E vremea schimbării şi e timpul să ne implicăm cu toţii pentru a decide împreună ce facem cu viitorul nostru, al copiilor şi nepoţilor noştri! Toţi pentru Lugojul nostru!
Citiţi mai departe

Lugoj

“Politica se face la partid, nu în sediile instituțiilor publice” (P)

Publicat

în

Interviu cu Adrian Pau, candidatul Pro România la funcția de președinte al Consiliului Județean Timiș

Dommnule Adrian Pau, ați intrat în lupta pentru funcția de președinte al Consiliului Județean Timiș. Cum vede Pro România, partidul pe care îl conduceți în Timiș, aceste alegeri și care sunt așteptările dumneavoastră?

Ne aflăm într-o perioadă total atipică pentru o campanie electorală din cauza pandemiei de COVID 19. Mă refer la faptul că nu putem desfășura acțiunile electorale așa cum eram obișnuiți pentru că sunt o sumedenie de restricții în ceea ce privește interacțiunea cu oamenii, care, cred eu, este foarte importantă. Dar încercăm să ne adaptăm și să respectăm toate indicațiile specialiștilor. Cât despre alegeri, lucrurile sunt destul de clare: încercăm să maximizăm tot ceea ce putem, iar eu cred că noi, ca partid tânăr, suntem într-o poziție bună în Timiș. Avem candidați serioși, oameni respectați în comunitățile pe care le reprezintă, oameni în care eu îmi pun toată încrederea. Eu am decis să candidez pentru funcția de președinte al Consiliului Județean fiind coordonartor al Pro România Timiș și cred că experiența administrativă de până acum mă recomandă pentru această funcție.

Vorbiți de experiență administrativă, dar funcția de președinte al Consiliului Județean este, totuși, una politică…

Da, așa este, dar când accezi într-o asemenea funcție, politica trece pe plan secund. Un președinte de consiliu județean face, înainte de orice, administrație, își pune toată priceperea pentru un act administrativ performant. Politica se face la partid, nu în sediile instituțiilor publice. Eu așa am făcut când am ocupat funcții publice. Trebuie să înțelegem că un președinte, fie că este reprezentant Pro România, PNL sau al oricărui alt partid, nu ajunge pe acea funcție pentru jocuri politice, ci pentru a administra județul.

Ne imaginăm următorul scenariu: suntem în 28 septembrie, ați câștigat alegerile. Care este primul lucru pe care îl faceți în calitatea de președinte al Consiliului Județean Timiș?
Este simplu: un audit intern, pentru că trebuie să știi exact ce preiei și care sunt cele mai stringente probleme. Aud alți candidați care spun că vor concedia parte a angajaților din Consiliul Județean… Este dovada unei imaturități, a lipsei de experiență în administrație. Dar să revin. E important să știi situația exactă la zi pentru a lua cele mai bune decizii în folosul locuitorilor județului Timiș. Eu am o serie de informații din interiorul CJT, știu care sunt problemele acolo și am și soluții pentru rezolvarea lor.

Haideți să vorbim puțin despre proiectele dumneavostră pentru județul Timiș în următorii patru ani.

Sunt câteva domenii prioritate, unde astăzi suntem deficitari și trebuie intervenit pentru ca lucrurile să intre pe un făgaș normal. Când vorbim despre sănătate, educație și infrastructură, nu trebuie să facem rabat de la nimic. Este clar că acestea sunt principalele axe prioritare în următorii patru ani, oricine ar fi președinte al Consiliului Județean Timiș. Nu mai putem pierde timp în așteptarea unor promisiuni care nu cred că se vor onora vreodată de către decidenții naționali, și mă refer în primul rând la spitalul regional de care se tot vorbește. După cum bine știți, Spitalul Județean se află în patrimoniul CJ Timiș, și cred că această mare unitate spitalicească are nevoie de susținere serioasă pentru ca actul medical să se desfășoare în condiții cât mai bune. Vorbim, totuși de sănătatea timișenilor… Mai apoi, educația este un alt domeniu în care trebuie să investim, copiii reprezintă viitorul iar pentru ei trebuie să facem orice efort. Iar în ceea ce privește infrastructura, discuțiile pot fi foarte ample. Nu mi-aș dori să fiu un președinte de consiliu județean care taie panglici la drumuri asfaltate lungi de trei kilometri. Trebuie să gândim la nivel mai mare, iar pentru acest lucru am alături de mine câțiva specialiști cu care mă sfătuiesc pentru a lua deciziile cele mai bune. O infrastructură rutieră bună este un atu important.

Sunt câteva obiective importante în Timișoara aflate sub “jurisdicția” Consiliului Județean Timiș. Care este planul dumneavostră pentru ele?

Cred că obicetivul numărul 1 îl reprezintă Castelul Huniazilor unde e o adevărată telenovelă cu renovarea. Nu este posibil ca o clădire de asemenea valoare să fie într-un șantier continuu și nimeni să nu răspundă pentru situația creată. Aici trebuie să intervenim urgent. Tot în Timișoara, chiar în centrul orașului, Consiliul Județean Timiș are o parcare care nu este pusă în folosul timișorenilor așa cum ar trebui. Proiectul nostru este ca acolo să construim în cel mai scurt timp posibil o parcare supraetajată cu o capacitate de 7-800 de locuri. Am tot auzit decidenții actuali vorbind despre lipsa banilor pentru o astfel de investiție, dar când de trei ani excedentul bugetar al Consiliului Județean Timiș este de 200 de milioane de lei în fiecare an, nu cred că putem vorbi de lipsa fondurilor. Este doar un management defectuos. Tot pentru Timișoara, mi-am propus să susțin cât de mult posibil proiectul “Timișoara, capitală culturală europeană”, care, chiar dacă a fost amânat, merită tot sprijinul. Vreau să fim mândri de orașul nostru după anul în care vom fi capitala culturală a Europei.

Comandat de Partidul Pro România – Organizația Timiș. CMF: 21200010.
Citiţi mai departe

Cele mai citite