An de an, zeci de tineri din Lugoj părăsesc orașul pentru străinătate. Cu inima cât un purice, dar cu multă speranță în suflet, aceștia se urcă în primul avion și pleacă spre alte orizonturi. De ce? Numitorii comuni sunt mai mulți: lipsa oportunităților în orașul lor natal, birocrația mare a țării dacă vrei să îți faci o afacere de la zero, lipsa sistemelor educaționale, de sănătate, de transport și așa mai departe.

Chiar dacă o parte din ei trăiește și va trăi pentru totdeauna la Lugoj, majoritatea tinerilor din oraș plecați în afară spun că nu se vor mai întoarce prea curând în oraș. Mulți speră să facă o carieră în străinătate.

Andra Curuțiu, 20 de ani, studentă la Haga

Andra s-a făcut remarcată încă din liceu ca fiind o elevă silitoare și care se implica în proiectele orașului. Participa la acțiuni de voluntariat, la concursuri și la orice însemna un mic ajutor pentru Lugoj, din orice punct de vedere. La 18 ani însă, după ce a dat Bacalaureatul, Andra a decis să părăsească orașul pentru a învăța dreptul la Haga, capitala legilor din Europa. Am întrebat-o pe tânără de ce a decis să facă facultatea în Olanda, când la Lugoj funcționează deja o universitate care oferă și studii în drept.

“Eu nu am plecat doar din cauza sistemului românesc, am plecat datorită experienței. Un program de drept internațional îmi oferă la ora actuală numeroase posibilități de a avea o carieră de succes. Sistemul de educație românesc a contribuit într-o mare măsură la alegerea mea. Școlii româneşti îi lipsește din plin evoluția.

Nu ne putem aștepta de la niște elevi de 16 ani să învețe pe de rost tema și viziunea despre lume într-o operă de-a lui Slavici, când problema actuală este Brexit. În școlile românești nu există educație politică sau sexuală. Copiii nu își știu drepturile și oamenii încă au impresia că violența domestică nu este o problemă a autorităților. Dacă ar fi fost să studiez în România, nu știu dacă aș fi studiat dreptul și dacă aș fi făcut-o, aș fi plecat fie la Cluj, fie la București.

M-am îndrăgostit de Olanda. Olandezii nu sunt nici reci, nici rasiști. Dimpotrivă, eu am avut norocul să întâlnesc doar olandezi primitori, dornici să te ajute și care te respectă. De când locuiesc aici, m-am obișnuit ca totul să funcționeze, de la trenurile care ajung la timp, până la sistemul de sănătate. Eventualele probleme se rezolvă puțin mai greu, dar pun acest lucru pe seama faptului că nu prea există probleme.

Sinceră să fiu, nu știu dacă voi rămâne în Olanda deoarece îmi doresc să profesez într-o țară unde se aplică sistemul de drept jurisprudențial sau să lucrez o perioadă pentru Camera Internațională de Comerț din Paris. În principiu, planul meu ar fi sa ma stabilesc în Singapore sau Canada după terminarea studiilor. Dacă mă voi întoarce în România? Nu cred, cel puțin nu în viitorul apropriat”, ne-a explicat Andra.

Benu Marinescu, 26 de ani, antreprenor

Dacă ai obiceiul să comanzi salate de la Benfast, află că restaurantul de pe Bucegi este ideea lui Benu, un tânăr de doar 26 de ani cu spirit antreprenorial. Benu a deschis Benfast mai mult ca o încercare pentru el însuși. A vrut să își dovedească lui că poate să pună pe picioare o afacere chiar și într-un oraș acaparat ca Lugojul și într-o țară birocratică până la gât precum România. După ce a pus localul pe picioare, și-a luat prietena și s-a mutat în Marea Britanie, acolo unde și-a pus bazele unei afaceri noi, pe care a deschis-o în câteva minute, din fața calculatorului.

“Sunt in Marea Britanie, zona Dorset. Am plecat din România deși Benfast era profitabil, sistemul era foarte greoi, extrem de multă birocrație, forță de muncă necalificată, materia primă destul de scumpă, iar ca și tânăr antreprenor în industria fast-food, nu era un sistem deloc care să te încurajeze să continui, ba din contră. Am ales să plec în Anglia pentru că am vrut să mă dezvolt pe Digital Marketing, iar în România piața nu e foarte bine pregătită și educată în privința asta.

Aici am o firmă de Digital Marketing (promovare online) și imi place că sistemul e foarte bine pus la punct și usor de folosit! Am făcut firma în câteva minute din fața calculatorului fără să fiu nevoit să stau la cozi infernale și să plătesc taxe inutile. Intenționez să mă întorc în România datorită familiei și datorită forței de muncă relativ ieftine dacă lucrezi pentru companii de afară. România va rămâne mereu țara mea și vin des în țară deoarece am clienți acolo”, ne-a declarat Benu.

Tanita Corbeanu, 23 de ani, angajată la o companie de top din Londra

Londra a atras-o mereu pe Tanita. Tânăra lugojeancă a plecat la 18 ani din oraș și nu s-a mai întors de atunci decât în vacanțe, pentru scurte perioade de timp. A învățat dreptul la Londra, după care a fost vânată de una dintre cele mai importante firme de consultanță financiară din capitala Regatului Unit. Pentru ea, Lugojul rămâne orașul natal, casa adevărată, însă care nu îi oferă nimic pentru a o face să revină și să trăiască în oraș.

“La momentul actual m-am îndepărtat de domeniul dreptului. Acum lucrez în domeniul financiar. Având în vedere că Anglia este percepută ca fiind ‘nodul financiar’ al Europei, pot spune că asta îmi face munca de zi cu zi mult mai interesantă și mai intensă. Trebuie să iau în considerare cerințele Germaniei, Franței, Elveției și a Statelor Unite; cerințe care de multe ori sunt simultane și toate la fel de urgente. Asa că a lucra în Londra în domeniul finanțelor este într-adevăr o provocare, dar o provocare care mă ține în priză mai mereu. Dacă mă mai gândesc să mă întorc – da.

Am gânduri de a mă întoarce înapoi în țară, dar voi fi sinceră și voi spune că nu în Lugoj. Am analizat opțiuni în București și Timișoara, tot pe domeniul financiar/consultanță financiară. Nu mă vad întorcându-mă în următorii 2-3 ani, dar e foarte posibil în următorii 5-10”, ne-a povestit Tanita.

Marius Daba, 30 de ani, însoțitor de zbor

Marius a îmbrăcat uniforma de însoțitor a celei mai mari companii aeriene low-cost din Europa. După ce a lucrat ca realizator radio și cameraman, tânărul din Lugoj și-a dorit o schimbare și, cum oportunitățile din orașul natal nu i-au surâs, s-a înscris la un cabin-crew recruitment. A fost decizia care avea să îi schimbe viața pentru totdeauna.

“Nu am mai stat la Lugoj pentru că nu mă vedeam muncind într-o fabrică. Din păcate orașul nu mi-a mai oferit nimic, iar când am auzit că pot lucra pe un post de cabin crew, am aplicat imediat. E o meserie inedită, să poți călători în fiecare zi și să o faci și pe bani. Este și solicitantă, dar sistemul de lucru e făcut în așa fel încât să poți duce la bun sfârșit și o săptămână mai solicitantă. Nu mă văd întorcându-mă la Lugoj prea curând. De fapt, am în plan să cer relocare într-o zonă mai caldă, cum ar fi Spania”, spune Marius.

Ioana Cămui, 23 de ani, studentă în America

Ioana a plecat din Lugoj în floarea tinereții, luând drumul Americii. A ajuns la Duke, o universitate de renume din Carolina de Nord. Aici a primit toate condițiile pentru a-și desfășura activitatea în mod civilizat. A descoperit ce înseamnă să faci educație, ce înseamnă să studiezi științele economice și financiare și ce uși ți se pot deschide doar pentru că vrei să ajungi cineva în viață și ești capabil de asta, nu pentru că lași o șpagă pe vreun coridor.

“Am plecat din Lugoj în urmă cu 2 ani pentru a urma studiile universitare în America. La momentul de față sunt studentă în anul 3 la Duke University, cu specializarea Economie-Finanțe și Statistică. Semestrul acesta studiez în Paris, iar după absolvire doresc să urmez o carieră în finanțe-bănci. Sper să pot folosi ceea ce învăț la facultate pentru a ajuta societatea, inclusiv orașul nostru”, ne-a declarat Ioana.