Connect with us

Cultură

Birjar de lux cu studii superioare și birjă vieneză. Lugojeanul care a făcut o pasiune din creşterea cailor

Publicat

în

Astăzi, apariția unui cal pe străzile oraşului stârnește mirare. Noua generație ar putea fi educată să aprecieze calul la adevărata lui valoare numai prin exemple, dar cine să i le dea? Țăranul a dispărut, iar noii locuitori ai satelor au pierdut această îndeletnicire. Și totuși, există nebunii frumoși ai vremurilor noastre, care s-au întors la vechea îndeletnicire a strămoșilor, și cresc cai. Unul dintre aceștia este și Cotizo Negruțiu din Lugoj. Aflând că de profesie este inginer, că mai e și licențiat în drept, că are un master în administrația publică locală, și pe deasupra, mai deține funcția de Director Executiv la Direcția Tehnică din Primăria Municipiului Lugoj, nu poți să nu te întrebi: de unde această pasiune a creșterii animalelor la un ,,băiat de asfalt”?

Meniul zilei Octavian

,,Dragostea pentru animale vine pe linie genetică. Este adevărat că părinții mei sunt intelectuali, tata – medic stomatolog, și mama –avocat, dar amândoi provin, la rândul lor, din familii de țărani. Bunicii mei au fost țărani cu mare dragoste de animale și de pământ. Bunicul matern avea cai. Când aveam trei ani, m-a urcat prima dată pe cal, iar la cinci ani călăream singur. După ce bunicii s-au stins, am rămas cu nostalgia acelor vremuri. În urmă cu 15 ani, mi-am realizat visul. Mi-am construit un grajd, am cumpărat cai și atelaje și am devenit în timpul liber, țăran. Abia acum mă simt împlinit“, povesteşte Cotizo Negruțiu.

Trăsură de lux „Victoria Milord” şi sanie adusă de la Viena

Aventura agricolă a lui Cotizo Negruțiu a început în anul 2004, când și-a cumpărat primul cal. De atunci, gospodăria lui a crescut vertiginos, iar astăzi în curtea lui, pe lângă mulțimea de atelaje, poți admira o mini¬- grădină zoologică plină de animale domestice. Trăsura pe care o deține este marca Victoria Milord și datează din anul 1820. A fost recuperată în stare jalnică din curtea unui fost I.A.S. și recondiționată de ultimul rotar din Banat, Rudolf Trost. În schimb, sania a fost adusă de la Viena și datează de prin anul 1850.

,,Trăsura de lux „Victoria Milord” a fost fabricată la mijlocul anilor 1800, în Austria și a fost restaurată după planurile originale de către ultimul rotar din oraş, Rudolf Trost. Reparaţia trăsurii a durat doi ani. Cea mai dificilă etapă a reparaţiilor a fost îndoirea la abur a lemnului apărătorilor de la roţi. S-a ţinut mult la acest aspect, deoarece trăsurile originale Victoria de tipul Milord, la începutul fabricării lor, aveau apărători de lemn şi nu de metal, cum au apărut mai târziu. La restaurare s-au folosit trei esenţe de lemn: frasin, salcâm şi ulm. Felinarele sunt, de asemenea, cele originale. În trăsură pot intra şase persoane. Sania am cumpărat-o de la Viena și este tot un produs „Victoria Milord”. În 2004, am cumpărat primul cal, iar astăzi am patru iepe și un mânz. Sunt cai obișnuiți, trei sunt o combinație dintre Nonius și Ardenez, iar doi sunt din rasa Lipițan. Caii sunt folosiți pentru călărie și cross country cu docarul. Uneori, ies cu trăsura prin oraș, iarna cu sania. Din păcate, acest lucru se întâmplă tot mai rar din cauza lipsei zăpezii. Străzile sunt curățate destul de rapid și risc să plec cu sania și să mă întorc cu șlepul. Sania este mai mult un fel de obiect decorativ de curte. Nu mai sunt iernile de altădată. În inventarul gospodăriei mele am două șarete, o birjă, un docar, două platforme ștraf, trei căruțe, o sanie, fazani, găini de rasă, porumbei, păsări exotice, căprițe, gâște, rațe ornamentale, curci, bibilici, cu alte cuvinte am o mini-grădină zoologică populată cu animale domestice”, spune Negruţiu.

RETIM

Desigur că întreținerea unei astfel de gospodării necesită timp și un serios efort fizic și financiar. ,,Timpul nu-mi permite să mă ocup cât aș vrea eu de animale. În cadrul Primăriei Lugoj, conduc un compartiment de unde nu lipsesc problemele stresante. Gospodărirea banului public este foarte solicitantă. Legea dă loc de interpretare, dar cei care ne controlează o interpretează și ei cum vor. Munca de îngrijire a animalelor mă reconfortează. În spatele grajdului, am o suprafață de teren unde caii fac zilnic mișcare, iar sâmbăta și duminica îi scot la călărie sau la plimbare. Am vrut să mă fac medic veterinar dar nu m-a lăsat mama. Ea fiind avocat, avea destule cazuri în care trebuia să apere în instanță medicii veterinari, cărora li se imputau animalele moarte, acestea murind de fapt nu din cauza lor, ci de inaniție. Întreținerea animalelor nu mă solicită prea mult financiar deoarece am pământ pe care cultiv nutrețul necesar. Plătesc doar cositul și balotatul, restul fac singur“, afirmă Cotizo.

Cultul și cultura calului ar trebui transmisă și tinerei generații. Practicarea sporturilor ecvestre ar putea fi o modalitate eficientă și sănătoasă de a reaminti celor din jur că acest animal minunat, calul, trebuie readus în viața noastră de zi cu zi, chiar dacă suntem în mileniul trei, era roboților și a mașinilor sofisticate.

,,Acum 10 ani am încercat să fac echitație pentru copii, dar neavând atestat profesional, am improvizat ceva, chemând duminica părinții interesați să vină cu copiii, și sub directa lor supraveghere, să apropiem copiii de acest animal minunat. Copiii ar fi vrut și poate creșteam o generație educată în spiritul și cultul calului, dar părinților le-a fost lene să vină la câmp. Preferau să stea în fața televizorului sau la bar, de vorbă cu berea. Acum sunt singur cu hobby-ul meu și nu mă mai implic. Fiica mea, Andrada îmi moștenește pasiunea, așa că și ea va urma tradiția familiei“, își încheie Cotizo Negruțiu povestea pasiunii sale.

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cultură

Povestea uluitoare a arhitectului uitat al Lugojului, unul dintre oamenii care au decis înfățișarea orașului de astăzi

Publicat

în

Meniul zilei Octavian

Arhitectul uitat al Lugojului, Ármin Herman Villány (1875-1954), cel care, preț de două decenii, prin activitatea sa, și-a lăsat semnătura inconfundabilă asupra fizionomiei urbane a Lugojului, este o persoană mult prea puțin cunoscută în orașul de pe Timiș. 

Născut la Seghedin în 1875, pe numele său complet Ármin Herman Weisz (maghiarizat în Villány) s-a remarcat încă din liceu ca un sportiv desăvârșit. Joacă fotbal pe postul de atacant central (un sport aflat la începuturi în Imperiul Austro-Ungar), iar în 1894 (17 iunie) stabilește un record de 100 de yarzi la atletism la Campionatului Național din Budapesta. 

Se înscrie în 1895 la Universitatea tehnică „Regele Josif „ din Budapesta – „Királyi József Műegyetem“ (Politehnica), după absolvire primind titlul de „inginer regal de stat“. În acel moment nu exista o distincție clară între arhitect și inginer constructor, cel din urmă ocupându-se atât de proiectare, cât și de ridicarea imobilelor „îmbrăcate„ în decorații. Este repartizat în 1899 la Lugoj în cadrul Oficiul de stat pentru construcţii (Államépítészeti Hivatal), filiala Caraș-Severin, unde va lucra până la sfârșitul Primului Război Mondial. Biroul de construcții, subordonat Ministerului de Resort, deținea autoritatea în teritoriu, grupul de ingineri având ca atribuții de serviciu supravegherea planurilor de arhitectură trimise spre aprobare și elaborarea /executarea lucrărilor publice.

RETIM

Cele mai importante lucrări

Ármin Villány s-a integrat ușor în societatea lugojeană, ajungând să fie stimat de locuitorii orașului pentru talentul și priceprea dovedită în arta construcției. Proiectele sale, elaborate fie în cadrul biroului de stat, fie creații personale, rezultate din activitatea depusă în mediu privat, ne certifică orginalitatea tânărului arhitect: Teatrul Orășenesc (inaugurat în dec. 1900, ca asistent al inginerului Carol Elék), Palatul Institutului de credit „Poporul“ (1904), Palatul comunității reformate (1906), Biserica Reformată (1907), aripa nouă a Şcolii de fete romano-catolice „Notre Dame”(1907), casa familiei din Str. Parvy (actuala Str. Magnoliei, nr.15 – Parohia Reformată), Seminarul greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare„(in perioada comunista Școala de fete) (1912) etc. La auzul veștii că urma să fie transferat în 1907 la Rimaszombat, societatea civilă face apel la funcționarii comitatului reușind să il mențină în postul din Lugoj.

Villányi se numără printre animatorii vieții sportive din Lugoj. Il găsim printre participanții la emulaţia de “foot ball“ din 4 aug. 1901 – prima de acest fel în oraș, organizată pe terenul de lângă teatru, unde s-a construit în 1925-1927 Casa Porumb – în echipa celor îmbrăcați în culorile negru-galben. A fost membru al „Reuniunii Sportive din Lugoj“ (înființată în 1897) timp de 17 ani, în mare parte ca jucător al echipei locale de fotbal. 

Viața privată

Se căsătorește în 1900 cu Dora Sternlicht, fiica unui comerciant lugojean, care îi va dărui mai mulți copii (Stela, Elisabeta). Schimbarea climatului politic îl determină pe Ármin Villány să se întoarcă în orașul natal, Szegedin, la sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu retragerea administrației maghiare din Banat. Isi lasa casa personală parohiei reformate din Lugoj. 

În paralel cu arhitectura, pe care o practică în Seghedin între cele două războaie mondiale, ajungând șef al biroului local de construcții, Villány se implică în coordonarea activității sportive în calitate de preşedinte al departamentului de atletism (din 1920) al Szegedi Atlétikai Klub. În 1939 ajunge președinte de onoare al Clubului FC Seged. Supraviețuiește celui de-Al Doilea Război Mondial, în pofida antisemitismului exacerbat din Ungaria, datorită faptului ca a trecut la religia catolică. 

Decedat în 1954, Ármin Villány își doarme somnul de veci în Cimitirul Central din Seghedin.

Cristian-Oliviu Gaidos

Citiţi mai departe

Cultură

Cine decide dacă se vinde Casa de Cultură a Sindicatelor din Lugoj și prețul acesteia

Publicat

în

Cele patru mari confederații sindicale din România sunt cele care trebuie să decidă în privința solicitării Primăriei Lugoj, de cumpăra Casa de Cultură a Sindicatelor, unde se găsește și cea mai importantă sală de spectacole din oraș. Iosif Crăciunescu, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor, spune că tot ceea ce a depins de el a făcut și că este pregătit pentru orice decizie se va lua.

Meniul zilei Octavian

„Eu nu am nicio competență în a înstrăina patrimoniul sindical. Acesta este administrat de către cele patru mai confederații sindicale CNSLR Frăția, ALFA, CSDR și BNS. Ei au competența de a semna. Eu, văzând intenția domnului primar de a o achiziționa, am făcut inventarul foarte atent, iar dacă se decide vânzarea, facem comisie noi, comisie ei, și o predăm fără probleme”, a declarat Crăciunescu.

La ultima conferință de presă, primarul Lugojului a declarat că a făcut o solicitare pentru ca Primăria Lugoj să intre în posesia Casei de Cultură a Sindicatelor, însă nu a primit niciun răspuns. Primăria desfășoară un proiect de reabilitare în zona centrală a orașului, unde se află și respectivul imobil, însă pentru a investi în reabilitarea acestuia trebui să devină proprietarul său.

RETIM

Citiţi mai departe

Cultură

VIDEO Primăria Lugoj a obținut peste 22 de milioane de lei, pentru construcția unui centru multifuncțional modern

Publicat

în

Meniul zilei Octavian

Se face Centru Cultural Multifuncțional în valoare totală de peste 4,6 milioane de euro, prin Regio-POR 2014-2020, la Lugoj, în fosta Cazarmă Principele Nicolae, Cazarma 630, pe care o vedeți în imagini. Proiectul a fost depus de fosta administrație, însă s-a blocat din lipsa unor documente esențiale.

ADR Vest și Primăria Municipiului Lugoj au semnat ieri, 31 martie, contractul de finanțare pentru proiectul „Servicii culturale integrate, prin realizarea unui Centru Cultural Multifuncțional în municipiul Lugoj”.

Investiția are două componente. Prima vizează Cazarma nr. 630 și terenul aferent de pe strada Banatului nr. 8A. Pe acel amplasament există șapte corpuri de clădire care în trecut dețineau funcțiunea de cazarmă militară și care acum stau nefolosite.

RETIM

Se propune reabilitarea clădirilor secundare, parțial a interiorului clădirii principale și sistematizarea incintei, pentru ca acolo să poată funcționa Centrul Cultural Multifuncțional al municipiului Lugoj – Direcția de Asistență Socială Comunitară Lugoj, Biblioteca Municipală și Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj.

Vor fi demolate mai multe corpuri de clădire pentru generarea unui nou acces în incintă și sunt prevăzute: recompartimentarea clădirii principale, astfel încât spațiile rezultate să poată funcționa ca birouri; extinderea clădirii pentru introducerea unei scări de acces la etaj și a unui lift; crearea unui nou acces din strada Comuna din Paris, în zona logiei, realizarea unei zone de așteptare, crearea de noi spații de depozitare, înlocuirea jgheaburilor și burlanelor, mansardarea clădirii existente etc.

La nivelul etajului, în urma reamenajărilor vor rezulta două terase circulabile, amplasate lângă zona de acces, și șapte balcoane, toate deschise, neacoperite. Imobilul va fi totodată extins cu un nou corp, pe parter, unde vor fi grupuri sanitare.

În curtea interioară se propune construirea unei scene, cu două corpuri laterale (spații de depozitare, vestiare, grupuri sanitare etc.) și mai sunt prevăzute crearea unei zone de agrement pentru copii, a unei terase exterioare care să fie acoperită de un sistem de pergole și a unui amfiteatru în fața scenei, cu facilități pentru persoanele cu dizabiliăți.

Cea de-a doua componentă a proiectului se referă la sistematizarea rutieră a zonei, inclusiv a trotuarelor și spațiilor verzi, și amenajarea unei parcări cu 149 de locuri pe strada Banatului, în zona cazărmii. Valoarea totală a proiectului este de 22,7 milioane lei, din care 22,2 milioane lei finanțare nerambursabilă, asigurată în cadrul #Regio-POR 2014-2020, Axa prioritară 13 – Sprijinirea regenerării orașelor mici și mijlocii.

Durata de implementare este de 33 de luni.

Citiţi mai departe

Cultură

Corul Vidu nu se desființează! Pleacă timișorenii, care primeau bani pentru că făceau parte din cor

Publicat

în

FOTO Arhiva

În ultimele zile, pe rețelele de socializare circulă mai multe mesaje, prin care, de pe conturi false sau nu, se induce ideea că primarul Lugojului ar fi decis desființarea Corului „Ion Vidu”. Lugojeanul.ro a cerut oficial primarului Claudiu Buciu să lămurească această situație și să explice în ce măsură discuția cu desființarea corului lugojean este reală.

Meniul zilei Octavian

„Zvonurile circulă de la cei care încasau bani și nu o să mai încaseze. Eu am expus foarte clar lucrurile. Vreau un cor al Lugojului și al lugojenilor. Înțeleg plusul de valoare pe care l-au adus coriștii din Timișoara, dar trebuie să înțelegem că suntem ceea ce suntem, nimic mai mult, însă putem deveni mai buni oricând, dar asta cu lugojeni. Știm cu toții că repetiții nu se făceau mai deloc și că doar unii de la cor încasau bani. Și e vorba de foarte mulți bani, de zeci de mii de lei. Lugojenii nu erau plătiți”, a declarat primarul Lugojului.

Claudiu Buciu spune că nu era corect ca doar o parte din coriști, cei veniți din Timișoara, împreună cu dirijorul, să fie plătiți pentru activitatea la cor, care oricum era extrem de limitată. Primarul Lugojului afirmă că poartă discuții cu câteva persoane din Lugoj care ar putea să preia activitatea de dirijor al corului și să coordoneze o activitate mai intensă.

RETIM

Citiţi mai departe
Publicitate

Cele mai citite