Arhitectul uitat al Lugojului, Ármin Herman Villány (1875-1954), cel care, preț de două decenii, prin activitatea sa, și-a lăsat semnătura inconfundabilă asupra fizionomiei urbane a Lugojului, este o persoană mult prea puțin cunoscută în orașul de pe Timiș. 

Născut la Seghedin în 1875, pe numele său complet Ármin Herman Weisz (maghiarizat în Villány) s-a remarcat încă din liceu ca un sportiv desăvârșit. Joacă fotbal pe postul de atacant central (un sport aflat la începuturi în Imperiul Austro-Ungar), iar în 1894 (17 iunie) stabilește un record de 100 de yarzi la atletism la Campionatului Național din Budapesta. 

Se înscrie în 1895 la Universitatea tehnică „Regele Josif „ din Budapesta – „Királyi József Műegyetem“ (Politehnica), după absolvire primind titlul de „inginer regal de stat“. În acel moment nu exista o distincție clară între arhitect și inginer constructor, cel din urmă ocupându-se atât de proiectare, cât și de ridicarea imobilelor „îmbrăcate„ în decorații. Este repartizat în 1899 la Lugoj în cadrul Oficiul de stat pentru construcţii (Államépítészeti Hivatal), filiala Caraș-Severin, unde va lucra până la sfârșitul Primului Război Mondial. Biroul de construcții, subordonat Ministerului de Resort, deținea autoritatea în teritoriu, grupul de ingineri având ca atribuții de serviciu supravegherea planurilor de arhitectură trimise spre aprobare și elaborarea /executarea lucrărilor publice.

Cele mai importante lucrări

Ármin Villány s-a integrat ușor în societatea lugojeană, ajungând să fie stimat de locuitorii orașului pentru talentul și priceprea dovedită în arta construcției. Proiectele sale, elaborate fie în cadrul biroului de stat, fie creații personale, rezultate din activitatea depusă în mediu privat, ne certifică orginalitatea tânărului arhitect: Teatrul Orășenesc (inaugurat în dec. 1900, ca asistent al inginerului Carol Elék), Palatul Institutului de credit „Poporul“ (1904), Palatul comunității reformate (1906), Biserica Reformată (1907), aripa nouă a Şcolii de fete romano-catolice „Notre Dame”(1907), casa familiei din Str. Parvy (actuala Str. Magnoliei, nr.15 – Parohia Reformată), Seminarul greco-catolic „Sf. Vasile cel Mare„(in perioada comunista Școala de fete) (1912) etc. La auzul veștii că urma să fie transferat în 1907 la Rimaszombat, societatea civilă face apel la funcționarii comitatului reușind să il mențină în postul din Lugoj.

Villányi se numără printre animatorii vieții sportive din Lugoj. Il găsim printre participanții la emulaţia de “foot ball“ din 4 aug. 1901 – prima de acest fel în oraș, organizată pe terenul de lângă teatru, unde s-a construit în 1925-1927 Casa Porumb – în echipa celor îmbrăcați în culorile negru-galben. A fost membru al „Reuniunii Sportive din Lugoj“ (înființată în 1897) timp de 17 ani, în mare parte ca jucător al echipei locale de fotbal. 

Viața privată

Se căsătorește în 1900 cu Dora Sternlicht, fiica unui comerciant lugojean, care îi va dărui mai mulți copii (Stela, Elisabeta). Schimbarea climatului politic îl determină pe Ármin Villány să se întoarcă în orașul natal, Szegedin, la sfârșitul Primului Război Mondial, odată cu retragerea administrației maghiare din Banat. Isi lasa casa personală parohiei reformate din Lugoj. 

În paralel cu arhitectura, pe care o practică în Seghedin între cele două războaie mondiale, ajungând șef al biroului local de construcții, Villány se implică în coordonarea activității sportive în calitate de preşedinte al departamentului de atletism (din 1920) al Szegedi Atlétikai Klub. În 1939 ajunge președinte de onoare al Clubului FC Seged. Supraviețuiește celui de-Al Doilea Război Mondial, în pofida antisemitismului exacerbat din Ungaria, datorită faptului ca a trecut la religia catolică. 

Decedat în 1954, Ármin Villány își doarme somnul de veci în Cimitirul Central din Seghedin.

Cristian-Oliviu Gaidos

FOTO Arhiva

În ultimele zile, pe rețelele de socializare circulă mai multe mesaje, prin care, de pe conturi false sau nu, se induce ideea că primarul Lugojului ar fi decis desființarea Corului „Ion Vidu”. Lugojeanul.ro a cerut oficial primarului Claudiu Buciu să lămurească această situație și să explice în ce măsură discuția cu desființarea corului lugojean este reală.

„Zvonurile circulă de la cei care încasau bani și nu o să mai încaseze. Eu am expus foarte clar lucrurile. Vreau un cor al Lugojului și al lugojenilor. Înțeleg plusul de valoare pe care l-au adus coriștii din Timișoara, dar trebuie să înțelegem că suntem ceea ce suntem, nimic mai mult, însă putem deveni mai buni oricând, dar asta cu lugojeni. Știm cu toții că repetiții nu se făceau mai deloc și că doar unii de la cor încasau bani. Și e vorba de foarte mulți bani, de zeci de mii de lei. Lugojenii nu erau plătiți”, a declarat primarul Lugojului.

Claudiu Buciu spune că nu era corect ca doar o parte din coriști, cei veniți din Timișoara, împreună cu dirijorul, să fie plătiți pentru activitatea la cor, care oricum era extrem de limitată. Primarul Lugojului afirmă că poartă discuții cu câteva persoane din Lugoj care ar putea să preia activitatea de dirijor al corului și să coordoneze o activitate mai intensă.

O primărie de lângă Lugoj a demarat implementarea unui proiect pe fonduri europene, de 500.000 de euro, pentru reabilitarea căminului cultural și dotarea acestuia cu toate cele necesare pentru desfășurarea de activități culturale.

O primă achiziție este cea de costume populare, 40 la număr, pentru membrii Ansamblului “Bănățeanul” din Gavojdia. Costumele populare vor costa în jur de 17.000 de euro, câte două pentru fiecare membru al ansamblului, de vară și de iarnă.

“Este vorba despre un proiect pe fonduri europene în care, pe lângă amenajarea căminului, sunt cuprinse și dotări. Vom avea o sală pentru formația de dansuri, costume, dotări, încălzire, climatizare, mobilier și tot ce e nevoie. Vom avea și o sală de calculatoare, tot pentru evenimente educative și culturale. Noi sperăm ca în vară să îl recepționăm”, a declarat pentru Lugojeanul.ro primarul Dănuț Stoica.

Potrivit SEAP, costumele vor fi realizate de către o croitorie specializată din Caraș-Severin.