Oare cati dintre prietenii tai, ai mei, ai cuiva au fost ucisi de lacomie? Pe bune, nu glumesc, hai sa face un exercitiu de imaginatie. Unul? Doi? Cativa? Imi amintesc ca am citit undeva despre ultimele trei dorinte ale lui Alexandru cel Mare inainte ca acesta sa moara si cred ca se potrivesc de minune cu ce am scris in titlu. Pe patul lui de moarte, Alexandru, unul dintre cei mai cunoscuti si puternici cuceritori din istorie, si-a adunat generalii si le-a spus că are trei dorinte inainte de a-si lua ramas bun de la ei. 
„Vreau ca cei mai buni doctori sa ma care la groapa”
”Vreau ca banii pe care i-am strans sa ii imprastiati dupa mine, in timp ce ma duceti spre cimitir”
„Vreau ca mainile sa imi ramana in afara sicriului”
Unul dintre generali, surprins de cererrile superiorului sau, l-a rugat pe Alexandru sa le explice de ce vroia toate acele lucruri.
„Vreau ca cei mai buni doctori sa ma care la groapa pentru ca, in fata mortii, nici cei mai buni medici nu se pot opune”
„Vreau ca drumul pe care merg pana la cimitir sa fie acoperit cu bani pentru ca lumea sa inteleaga ca bunurile materiale obtinute pe pamant, stau pe pamant”
„Vreau ca mainile mele sa fie lasate afara din scriu pentru ca toata lumea sa vada ca am venit pe lume cu mana goala si tot asa plec, atunci cand cea mai pretioasa comoara se termina, cea a timpului”
Lacomia e urata, mai urata ca orice boala, dupa parerea mea. Din fericire, nu am fost „binecuvantat” sa sufar de ea, dar nu ii inteleg pe cei care o au si nu pot privi lucrurile in ansamblu. Poate asa, ar vedea ca viata inseamna mult mai mult decat bani, averi, masini scumpe si case mari.
Nu pleaca nimeni de pe lumea asta cu banii in sicriu. Timpul e cea mai importanta comoara a oamenilor, pentru ca e limitat. Putem face bogatie multa, dar nu putem produce mai mult timp decat ne este dat sa avem.
In loc de bani, daca cineva imi da mie o ora din viata lui, sunt de 100 de ori mai multumit, pentru ca mi-a dat o parte din viata lui pe care nu o mai poate castiga niciodata inapoi.
