Connect with us
Winter in My Town

Cultură

Expoziție temporară și lansare de carte la Muzeul din Lugoj

Publicat

în

Aniversarea a 103 ani de la Marea Unire este omagiată la Muzeul din Lugoj printr-o manifestare ce cuprinde: expoziţie temporară, lansare de carte şi simpozion.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Evenimentul, moderat de Daciana Vuia – directorul instituției, va avea loc pe data de 23 noiembrie 2021, ora 17.00, la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă Plastică Lugoj, fiind organizat în colaborare cu Societatea de Științe Istorice din România – filiala Lugoj și Liceul Teoretic „Iulia Hasdeu“ Lugoj.

Cu acest prilej, muzeografii Răzvan Pinca și Oliviu Gaidoș vor vernisa expoziţia temporară intitulată „PERSONALITĂȚI LUGOJENE IMPLICATE ÎN REALIZAREA MARII UNIRI”. În vitrinele noastre expoziţionale se regăsesc documente din patrimoniul muzeului, manuscrise și fotografii de epocă, vechi publicaţii locale, ilustrative pentru  activitatea politică și culturală a personalităţilor istorice care au făurit Unirea la Lugoj: Coriolan și Caius Brediceanu, Valeriu Branişte, Ioan Vidu, George Dobrin. Evenimentele desfăşurate în urmă cu un secol în spațiul bănățean sunt redate prin texte explicative.

Manifestarea va continua cu simpozionul prilejuit de lansarea volumului  IX al anuarului „Restituiri Bănățene”, volum editat de Societatea de Științe Istorice din România – filiala Lugoj.Prezentarea volumului  „Enciclopedia Banatului – istoriografia” – coordonator principal prof. dr. Dumitru Tomoni va fi susținută de prof. Horațiu Suciu.

RETIM

Despre importanța ineditei apariții editoriale  „O istorie a Lugojului pentru uzul tinerilor” – autor Horațiu Suciu, va suține o alocuțiune prof. dr. Dumitru Tomoni.

Corului elevilor de la Liceului Teoretic „Iulia Hasdeu” Lugoj, coordonat de  prof. Ioan Gondoci și Flavius Șeroni,  va prezenta un scurt moment artistic de piese muzicale pe tema Marii Uniri.

Manifestarea va  respecta toate normele sanitare în vigoare la data desfășurării acesteia.

 

 

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

loading...

Cultură

Lugojeanul care a ajuns directorul de programe pentru cea mai veche academie de științe din lume

Publicat

în

Lucian Brujan/FOTO Markus SHOLTZ – Leopoldina

Lucian Brujan (39 de ani) a plecat în Germania în 2002 cu o bursă de studii. Până în 2012 a predat la un universități din Irlanda, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Slovenia, Serbia și România. Din 2016, este director de programe la Academia Națională a Germaniei, „Leopoldina”, arată newsweek.ro

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Lucian Brujan s-a născut pe 2 februarie 1981 în Lugoj, acolo unde a crescut cu două limbi materne, româna și serbo-croata, pe lângă acestea învățând și germana, plus alte câteva limbi străine. Nu avea atunci cum să știe cât îi vor folosi toate acestea. Era și greu de imaginat așa ceva înainte de 1990.

„Până la plecarea din România în 2002 am trăit atât în Lugoj cât și în Timișoara, iar copilăria mi-am petrecut-o în comuna Cenad, Județul Timiș. Originile mele se află în regiunea multiculturală a Banatului, de care sunt profund legat și astăzi.  În 1999 am absolvit Colegiul Național Coriolan Brediceanu din Lugoj. În 2003 am absolvit studiile universitare la Universitatea de Vest din Timișoara în Geografie și Germanistică ca șef de promoție. Între 2002 și 2003 am avut o bursă Erasmus la Universitatea din Tübingen (Germania), una dintre universitățile de top 5 din Germania, fondată în 1477. Acolo am urmat între 2003 și 2005 și specializarea în Geoștiințe (Amenajarea Teritoriului, Dezvoltare Regională și Infrastructură de Transport), cu partea practică la o companie feroviară germană”, povestește Lucian Brujan, pentru sursa citată.

Între anii 2005 și 2012 a urmat o carieră academică la Universitatea din Tübingen, mai întâi ca deținător al mai multor burse de cercetare, printre care și Bursa de Stat a Landului Baden-Württemberg. Apoi a avansat la gradul de lector universitar la Institutul de Geografie. Acolo a predat și s-a specializat în Migration Research, Geospatial Planning și Geopolitics.

RETIM

În 2012 a părăsit mediul universitar, trecând în serviciul public federal la Academia Națională a Germaniei «Leopoldina» la Halle și Berlin. Acolo ucrează și astăzi, obținând în 2016 gradul superior de director de programe.

«Leopoldina» este cea mai veche academie de științe din lume (fondată în 1652), având momentan circa 1700 de membri din peste 30 de țări. Academia are două mandate principale: să ofere consultanță științifică factorului politic și societății (de ex. în actuala criză COVID-19 sau referitor la criza climatică, editarea genomică, tranziție energetică ori migrație) și să reprezinte mediul științific german în organisme și forumuri internaționale.

„În activitatea mea curentă sunt responsabil pentru relații internaționale în cercetare-inovare și consiliere pe baze științifice pentru guverne, organizații internaționale și societate, fiind responsabil direct de UE și continentul European, Federația Rusă și spațiul post-sovietic și Turcia. De asemenea, sunt punctul de contact pentru mandatul de German Chief Scientific Advisor al președintelui academiei în cadrul

structurilor-pendant, din Comisia Europenă, Parlamentul European și Secretariatul-General al Consiliului UE. În 2014 am inițiat o nouă arie de activitate, cea a diplomației științifice (science diplomacy) – un nou domeniu la intersecția dintre mediul academic-științific și diplomație și relații internaționale. Momentan co-dezvolt o nouă arie de activitate, cea a alianțelor tematice multilaterale la nivel global și supra-statal, respectiv inter-instituțional (de ex. pentru reducerea poluării globale). Lucrez îndeaproape cu guverne, ambasade, instituții oficiale, ONG-uri și business afin cercetării-inovării din peste 30 de țări. În 2014, Guvernul Federal German (Cancelaria Federală și Ministerul Federal de Externe) mi-au încredințat coordonarea activităților legate de educație, știință și societate din cadrul Procesului pentru Balcanii de Vest (Berlin Process) – un proces interguvernamental a 17 state europene și Comisiei Europene pentru sprijinirea drumului european al Europei de Sud-Est, inițiat de Cancelarul Federal Angela Merkel”, explică Lucian Brujan.

Mai multe cititi pe newsweek.ro

Citiţi mai departe

Cultură

Cine este pianistul lugojean care a reușit să-și construiască o carieră internațională impresionantă

Publicat

în

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

 

Pianistul Paul Dan este unul dintre lugojenii care au reușit să cunoască succesul pe marile scene ale lumii. În momentul de față este profesor la Facultatea de Muzică din Mannheim. Profesorul Constantin Stan, membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, care a propus în mai multe rânduri acordarea titlului de Cetățean de Onoare pentru celebrul pianist, a realizat o scurtă prezentare a acestuia. Cartea de vizită a lui Paul Dan este impresionantă.

„Maestrul Paul DAN, născut în cetatea lui Ioan Vidu în anul 1944, este un artist cu o certificată reputaţie internaţională, o mândrie a oraşului nostru. A dobândit primele cunoştinţe pianistice prin stăruinţa unchiului său, Imre Dan, şi cu aportul lui Iosif Willer, personalitate providențială a Lugojului cultural. Şi-a continuat studiile la Liceul de Muzică din Timişoara, cu Ella Philip, apoi la conservatoarele de muzică din Cluj şi Bucureşti, cu Gheorghe Halmoş, respectiv Florica Musicescu. În 1968, după absolvirea Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, a participat cu succes la Concursul Internaţional de Pian „Johann Sebastian Bach” de la Leipzig, în urma căruia a obţinut o bursă de studii (DAAD) la Facultatea de Muzică din München, finalizată printr-un masterat cu maestrul Hugo Steurer.
În timpul studiilor (1966-1968) i s-a acordat o bursă „George Enescu”, iar în anul 1970 i s-a atribuit, la München, Premiul „Pfitzner”. În perioada 1973-1975 a predat pianul la Academia de Muzică „Musashino” din Tokio. În anul 1974 a interpretat, împreună cu New Japan Philarmonics, Concertul nr. 5 („Imperialul”) de Beethoven, pe un stadion, în prezenţa a 20.000 de spectatori, sub bagheta maestrului Yamada, de la Radio-Televiziunea japoneză”, arată profesorul Constantin Stan.

RETIM

Ambasador cultural al Europei în Asia și Africa

Conform acestuia, pianistul lugojean Paul Dan a reprezentat arta interpretativă europeană, ca reputat ambasador cultural, în Asia şi Africa, concertând în China, Taiwan, India, Thailanda, Afganistan, Africa de Sud şi Iran. Din anul 1978 este profesor de pian şi muzică de cameră la prestigiosul for al învăţământului superior artistic german, Staatlichen Hochschule für Musik und darstellende Kunst din Mannheim. A concertat în compania unor renumite orchestre simfonice: Wiener Symphoniker, Stuttgarter Symphoniker, Nationaltheater Mannheim, Staatsphilharmonie Rheinland-Pfalz, New Japan Philharmonics, Tokyo Symphony Orchestra şi Tokyo Metropolitan Orchestra, sub baghetele dirijorale ale unor mari maeştri: Bruno Weil, Wolf-Dieter Hauschild, Wolfgang Rennert, Jan Koetsier, Hubert Soudant, Sergio Sossi, Gabor Ötvös, Kurt Wöss, Tadaaki Odaka şi Kazuo Yamada.

„Interpretările sale au fost difuzate de Rundfunkanstalten, ORF Wien, ORF Innsbruck, Radio France, NHK Tokyo, BBC London, Rundfunkanstalten Basel şi Zürich. A realizat înregistrări de referinţă cu Toshiba „EMI” Records Tokyo, CBS „Ondine” London, Aulos Connaisseur şi Ambitus. Începând cu ediţia a III-a a Concursului Internaţional de Interpretare Pianistică „Clara Peia”, Lugoj – 2015, maestrul Paul DAN a instituit un important premiu, care-i poartă numele, prin care răsplăteşte excelenţa artistică din oraşul său natal, hăruit cu o unică vocaţie muzicală”, mai arată Stan

Stan cere conducerii actualei administrații lugojene să repare ceea ce fosta administrație nu a făcut și să-i acorde titlul de Cetățean de Onoare celebrului pianist, născut la Lugoj.

„Acum, în ceasul al doisprezecelea, așteptăm o firească inițiativă din partea Primăriei, a Comisiei de Cultură a administrației locale, care să onoreze eclatanta carieră artistică a lui Paul DAN, provenit din aceeași mare familie care i-a dăruit muzicii bănățene și naționale pe Oszkár Kálmán (bas-bariton, fost solist la Opera Regală din Budapesta, interpret preferat al lui Béla Bartók, deținătorul rolului principal la premiera, în 1918, cu opera Castelul Prințului Barbă-Albastră), Géza Czitrom (tenor-spinto la Templul Deportaților și Opera Maghiară din Cluj-Napoca), Carol Neumann (tenor la Wiener Volksoper), Ernest Földvári-Páldi (pianist-concertist și dirijor la Opera Maghiară din Cluj-Napoca și Israel National Opera din Tel Aviv), Tobias Schwager (profesor și dirijor la Conservatorul de Muzică din Cluj-Napoca, respectiv Filarmonica de Stat din Botoșani) ș.a”.

 

Citiţi mai departe

Cultură

Lugojeanul de la Opera Română – o voce nobilă care înalță sufletul și îl încântă

Publicat

în

Baritonul Dan Patacă s-a născut la Lugoj în anul 1960. Aici a urmat cursurile școlii primare și liceul. La vârsta de zece ani a început să studieze vioara cu profesoara Maria Blum, iar șapte ani mai târziu studiază canto cu profesoara Rodica Rădulescu Konig. La îndemnurile acesteia, Dan Patacă participă la un concurs de preselecție pentru corul Operei din Timișoara. Este selecționat și în anul 1982 este angajat în corul Operei Naționale Române din Timișoara.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Între anii 1993 – 1998, Dan Patacă, în cadrul Universității de Vest studiază canto la clasa profesorului Alexandru Moisiuc. Vocea sa deosebită precum și farmecul personal constituie atuurile prin care artistul a devenit un nume de succes. Cântăreții de operă fascinează nu numai prin ambitusul vocii, ci și prin încărcătura emoțională pe care aceștia o pot transmite auditoriului. Baritonul este cel mai frecvent tip de voce masculină. Astfel, acest tip de voce este folosit în mod obișnuit în operă pentru roluri de generali sau nobili. O astfel de voce nobilă se regăsește și în nobila persoană a baritonului Dan Patacă.

Întorcându-se în timp maestrul își deapănă amintirile. „În perioada în care am fost corist, am interpretat mai multe roluri de mică anvergură, în opere și operete, cum ar fi: „Fiorello” din „Bărbierul din Sevilla”, de G. Rossini, „Medoro” din opera „Orlando” de G.F. Handel, „Sembriosch” din „Văduva Veselă” de F.Lehar, etc. În anul 1991 am debutat în primul rol mai important, „Schaunard” din „Boema” de G. Puccini. Acest rol l-am interpretat atât în Timișoara cât și în alte orașe din țară: Craiova, Galați și Constanța, cât și în străinătate, în Italia, Germania, Olanda, Belgia. În anul 1993 am debutat în rolul „Belcore” din „Elixirul dragostei” de G. Donizetti, rol cu care am dat și concursul pentru ocuparea postului de solist la Opera Română din Timișoara. Urmează o serie de alte debuturi. Rolul „Malatesta” din „Don Pasquale” de G. Donizetti, rol care l-am interpretat în țară cât și în Olanda, la Amsterdam, Rotterdam, Bergen op Zoam, etc. Urmează rolul „Silvio” din „Paiațe” de R. Leoncavallo. În 1995 debutez în rolul „Giorgio Germont” din „Traviata”, rol de asemenea cântat în țară și stăinătate. Tot în 1995 particip la prima ediție a Concursului Internațional de canto „Haridea Darclee” unde am obținut premiul al doilea”, povestește artistul lugojean.

RETIM

Roluri și premii importante, obținute de baritonul lugojean

Urmează apoi debutul în rolul „Valentin” din opera „Faust” de Ch. Gounod, rol pe care l-a interpret și în Olanda, la Amsterdam, Rotterdam, Winschoten, Staatskanal etc. Cu ocazia premierei operei „Lucia di Lammermoor” de G. Donizetti a debutat în rolul „Enrico’’, spectacol cu care  împreună cu Opera din Timișoara l-a susținut în Olanda și Belgia, în orașele Amsterdam, Oss, StaatskanaI, Bruge etc. În anul 1996  interpretează rolul „Masetto” din opera „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart. Spectacole cu acest rol le-a interpretat în țară, dar și în Olanda, Belgia, Germania. Următorul debut este în rolul „Dr. Falke” din opereta „Liliacul” de J. Strauss, la fel interpretat în Germania, Olanda, Belgia. În anul 1998 debutează în rolul „Figaro” din „Bărbierul din Sevilla”, rol cu care obține și licența de absolvire a Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Muzică, secția canto, la clasa prof. Alexandru Moisiuc.

Urmează roluri în „Ping” din opera „Turandot” de G. Puccini, rolul ,„Homonay” din opereta „Voievodul Tiganilor” de J. Strauss și „Sharpless” din  opera   „Madama Butterfly” de G. Puccini. În opera „Boema” de G. Puccini debutez în rolul „Marcello”, rol cu care am efectuat turnee în Olanda, Germania, ltalia. În anul 2004  primesc rolul „Contelui De Luna” din opera „Trubadurul” de G. Verdi, rol pe care îl voi interpreta pe scenele din Timișoara, Constanța și câteva orașe din Olanda. În opera „Aida” de G.Verdi, debutez cu rolul „Amonasro”.În anul 2006 mi s-a încredințează rolul „Renato” din „Bal mascat” de G. Verdi. În același an efectuez un turneu cu acest rol în Olanda și Belgia, alături de Opera din Constanța. În 2007 sunt invitat în Albania, la Tirana, la Opera Națională Albaneză, cu rolul „Renato” din „Bal Mascat” pentru premiera cu același titlu, unde am cântat în patru spectacole. În 2010 are loc la Opera Națională Română din Timișoara premiera operei „Gianni Schicchi”, ocazie cu care am debutat în rolul titular.

Tot în anul 2010, în rolul „Nabucco” din opera cu același nume de G. Verdi, participă la Festivalul de Operă de la Sibiu.

„Anul 2011 aduce pe scena Operei Naționale Române din Timișoara montarea operei „Adriana Lecouvreur” de F. Cilea, iar eu debuteaz în rolul „Michonet”, cu acest spectacol participând și la Festivalul Operelor Naționale din România, la Cluj. Aceasta ar fi pe scurt activitatea mea de până acum.  Pandemia a așternut însă o perioadă de tăcere pe scena Operei din Timișoara, dar nu pentru totdeauna. Muzica e veșnică, nemuritoare și nimeni și nimic, atâta timp cât va exista lumea nu o va putea reduce la tăcere. În lunga mea activitate am avut prilejul să cunosc soliști și dirijori celrbri. Amintesc pe dirijorul Gaetano Soliman, soprana Nelly Miricioiu și Mariane Cornetti, tenorul Ștefan Pop sau baritonul Gheorghe Petean. Trebuie să amintesc și pe minunații mei colegi de la Opera Română din Timișoara, artiști desăvârșiți care ar putea cânta pe oricare șcenă a lumii”, spune  Dan Patacă.

Activitatea baritonului Dan Patacă a fost încununată de nenumărate premii: Premiul al doilea la Concursul Internațional de canto „Hariclea Darclee” Brăila 1995. În anul 2012 primește Diploma de excelență pentru contribuția adusă la dezvolta-rea municipiului Lugoj în cultură, acordată de Fundația Europeană Drăgan și Primăria Municipiului Lugoj. Urmează cursuri de măiestrie artistică, în 1996, la Brăila, cu Mariana Nicolesco, și la Timișoara, cu Corneliu Murgu. Colaborează cu instituții, cum ar fi: Radiodifuziunea Română București – Concert la Sala Radio cu „Requiemul” de G. Faure și înregistrări cu arii din opere, cu Filarmo-nica George Enescu București – Concert cu opera „Orestia 3” de Aurel Stroe, Ateneul Român – Concert Mariana Nicolesco și Laureați ai Concursului de canto Hariclea Darclee,  colaborări cu Opera Română Iași, Opera Constanța, Teatrul Craiova, Teatrul Galați, Filarmonica Satu-Mare.De-a lungul carierei, a colaborat cu numeroși dirijori români și străini printre care: Ion Iancu, Gheorghe Stanciu, Victor Dumanescu, Remus Georgescu, Davide Crescenzi [ltalia], Mihaela Silvia Rosca, Petre Sbarcea, Marco Balderi [ltalia], Peter Oschanitzchy, Nicola Giuliani [ltalia].

„Am avut o serie de parteneri si partenere de scenă români și străini printre care: Elena Mosuc, Felicia Filip, Nicoleta Ardelean, Celia Costea, Dragana Radakovic, Kamen Khanev, Silvia Sarina Munteanu, Sorin Draniceanu, Raberto Scandiuzzi, Miroslava Yordanova, Sabina Puertolas, Călin Brătescu, Carmen Gurban, Like Xing, Kim In Hui, Gheor-ghe Petean”, povestește artisul lugojean.

Dar activitatea lui Dan Patacă nu se desfășoară doar pe scenă. Din anul 2012 este cadru didactic asociat la Facultatea de muzică și teatru din Timișoara a Universității de Vest. Între timp și-a luat și doctoratul în muzică. Titlul tezei de doctorat a fost „Baritonul liric, de la sfârșitul perioadei belcanto, până la Giuseppe Verdi, în prima etapă de creație”.

Aceasta este pe scurt cartea de vizită a baritonului Dan Patacă, lugojeanul cu care ne mândrim. Vocea lui a răsunat pe marile scene europene ducând cu ea faima școlii de muzică românești, a talentului și sensibilității artistice deosebite cu care l-a înzestrat Dumnezeu.

DAN TIMARU

 

 

Citiţi mai departe

Cultură

Silviu Oravitzan, pictorul Luminii…a trecut de borna 80 a vieții. Rămâne un reper al culturii lugojene

Publicat

în

Foto Nicoleta Onofrei

La începutul lunii octombrie, Silviu Oravitzan a împlinit 80 de ani. Celebrul pictor rămâne unul dintre cei mai mari artiști plastici care au trăit și creat în municipiul de pe Timiș.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

“Arta lui Oravitzan se integrează într-o familie de mari creatori români (…) Paradoxal, artiștii la care mă refer, de la Brâncuși la Oravitzan, sunt cu atât mai români cu cât sunt mai universali. (…) Am putea spune că ei subliniază universalul în identitatea noastră națională”, sunt cuvintele spuse de Paul Barbăneagră, cineastul francez de origine română, care îl definesc cel mai bine pe artistul bănățean.

Născut la 4 octombrie 1941, Silviu Oravitzan este astăzi un nume des întâlnit pe buzele criticilor de artă și ale iubitorilor de belle arte. Părinții, copilăria și primele experiențe vizuale aveau să își lase puternic amprenta asupra operei sale, care pare să izvorască dintr-o bucurie primordială.

RETIM

Consemnată încă din 16 februarie 1437, în scrisoarea Banului de Severin Frank Thalotzi, Ciclova Montană este localitatea ridicată de sași, cu implicații puternice în industria mineritului și în prelucrarea fierului, locul natal al artistului plastic Silviu Oravitzan.

Prin oamenii pe care i-a dăruit cu generozitate, destinul acestui ținut avea să depășească simpla lui amintire în Harta Iosefină a Banatului (1769 – 1772). Arhitectura caselor vechi construite de coloniștii germani, poiana „Ziua Liliacului”, străjuită de Muntele Simion, unde se sărbătorește în fiecare an primăvara, precum și frumusețea mânăstirilor Maria Ciclova (1727) și Călugăra (1859) par repere de netrecut cu vederea. Mult mai târziu, maestrul avea să-și aducă aminte de prima imagine vizuală, de momentul în care a deschis ochii pentru prima dată în zona muntoasă a Banatului de Sud: „Am deschis ochii într-o lume înconjurată de semne scrise peste tot. (..) geometrismul lor străvechi care venea de departe, din vechime, mă tulbura”, spune artistul.

Al doilea fiu al învățătorilor Iosif și Ecaterina Crețu, intelectuali ai perioadei interbelice, copilul de altădată a deprins din educația primită dragostea de carte și de Adevăr. Dincolo de vremurile încremenite asemenea frunzelor de toamnă, de cei 50 de ani de comunism și de răsturnarea valorilor umane, artistul continuă să audă șoaptele bunicii, care cu iubire încerca să aline durerea fraților Gheorghe și Silviu, care-și plângeau părinții deportați. Se spune că atunci când are loc o schimbare a numelui are loc și o schimbare a vieții.

Astfel, după absolvirea studiilor liceale la Oravița, la inițiativa mătușii sale Ana Oravitzan, își indică apartenența la familia acesteia prin însușirea numelui ei, care-l va purta pe cele mai înalte culmi ale succesului. Schimbarea s-a petrecut, deoarece din punct de vedere politic, tatăl său obținuse după reîntoarcerea în Banat statutul de persona non grata. La scurt timp după acest eveniment și după ce în anul 1960 absolvă cursurile Institutului Pedagogic din Timișoara, se înscrie la îndemnul pictorului bănățean Ion Isaac la Facultatea de Arte Plastice din același oraș. Întreaga generație din mediul universitar, în frunte cu profesorul Podlipny, încearcă să recupereze armonia interioară pierdută în anii de după Al Doilea Război Mondial.

Pornind pe drumul căutărilor, Lugojul a însemnat pentru artistul Silviu Oravitzan o perioadă prielnică descoperirilor. Între anii 1963 – 1970 activează ca profesor de desen la Colegiul Național “Coriolan Brediceanu” și la Colegiul Național „Iulia Hașdeu”.

După vizionarea expoziției de la București a lui Ion Țuculescu, se naște o nouă perspectivă a maestrului prin provocarea memoriei; semnele strămoșești, familiare dintotdeauna omului, devenind tot mai fascinante prin contemplație – întâlnirea providențială având drept rezultat revelația sacrului în profan. Opera din această etapă de creație are o notă pitorească, valorificând teme ca lumea satului cu suflul veșniciei ei, piscurile munților cu incursiuni de basm, ciclicitatea muncilor, a culorilor și anotimpurilor. Aplauzele nu s-au lăsat mult așteptate. Expoziția lui Oravitzan, din anul 1968, de la Sala Dalles, din capitală, a stârnit admirație în rândul cercurilor de intelectuali. A avut parte de toată susținerea și aprecierea marelui om de cultură Petru Comarnescu. Treptat, cercetările pictorului iau amploare și prin activitatea culturală extrem de bogată.

Lupta contra realismului socialist și eforturile artiștilor devin vizibile prin înființarea la Lugoj, în anul 1965, a Galeriei Pro Arte și în 1970 a Filialei Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România. Până la sfârșitul anilor 80, Silviu Oravitzan, Vladimir Streleț și Tudor Tudan s-au aflat în fruntea Filialei. În plină ideologie comunistă, cei trei reușesc să transforme urbea în unul dintre cele mai importante centre culturale din țară. Personalități ca Andrei Pleșu, Ion Frunzetti, Horia Bernea, Amelia Pavel, Ștefan Câlția, Ștefan Bertalan etc au participat la expozițiile, conferințele și simpozioanele însuflețite de Oravitzan. Deși arta din România a anilor 80 este puternic marcată de o criză conceptuală, maestrul găsește calea printr-o formă de manifestare opozițională, folosindu-se de limbajul expresionismului abstract pentru a porni în căutarea lăuntrică spre Absolut.

După ce participă alături de Dinu Pacea la un simpozion în Suedia, la invitația Fundației Per Mattsson la Vernanese, se reîntoarce în atelierul de la Lugoj, de unde reușește prin multă muncă și dedicare să finalizeze 100 de lucrări panotate de Horia Bernea și Sorin Dumitrescu. Expoziția maestrului s-a desfășurat în anul 1985, tot la Salla Dalles, lăsând în urmă un ecou puternic. Fiind considerate lucrări „protestatare”, oficialitățile au închis vernisajul. Observăm cum în această etapă dispare din opera sa pitorescul, accentul punându-se pe simbolul-semn. Întreaga sa creație se rotește în jurul celor 4 simboluri fundamentale: cercul, pătratul, crucea, centrul. Aceste reprezentări sunt mișcate de Lumina, care le transferă în noi. Folosindu-se de un sistem de substituiri și echivalențe, reușește astfel să recupereze acea parte de coerență lăuntrică pierdută în anii postbelici.

Cenzura regimului comunist îl urmărește pe artist până în 90, nereușind să împiedice însă participarea sa la numeroase expoziții din: Anglia, Austria, Belgia, Cehia, Franța, Germania, Olanda, Rusia, Slovenia, Ungaria, din 1983 până în 1990 fiind membru al grupării artistice „Logos” din Paris. După instaurarea democrației, alături de soția sa Gina, Silviu Oravitzan se reîntoarce în locurile, care l-au inspirat cândva. La Paris îl întâlnește pe marele dirijor și compozitor Sergiu Celibidache, muzicianul pasionat de artă orientală, care a achiziționat numeroase lucrări ale artistului plastic, apartamentul său parizian fiind decorat cu multe cruci de lemn aurit, după cum avea să scrie Sanda Stolojan în „Amurg senin. Jurnal din exilul parizian 1997-2001”. Plimbările și discuțiile pe tema simbolului și a geografiei sacre avute cu Paul Barbăneagră aveau să-l impresioneze pe regizorul, care gândea astfel: Paradoxal, artiștii la care mă refer, de la Brâncuși la Oravitzan sunt cu atât mai români cu cât sunt mai universali.

 

Bogata sa activitate expozițională depășește cu mult granițele țării și contrazice în continuare percepția unei Europe de Est lipsită de relevanță pentru arta din contemporaneitate. Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Nicolae Balotă, Theodor Coresi, Claude Masuard etc sunt doar câteva nume celebre dintre cele care i-au fost alături în cadrul vernisajelor din străinătate. În contextul redeschiderii Muzeului Național de Istorie și Artă Catolică din New York, colaborarea din anii 2000 cu Maria von Kamarovsky îi aduce artistului plastic lugojan consacrarea internațională, dovedind că inspirația nu cunoaște hotare sau delimitări culturale. Timp de doi ani, expozițiile lui Silviu Oravitzan au vibrat alături de îngerii de bronz ai lui Salvador Dali; Bloomberg, primarul New York-ului, Donald Trump, precum și alți politicieni americani și oameni de cultură au luat parte la manifestările artistice susținute de pictorul Luminii. În paralel, astfel de evenimente s-au desfășurat și în țară, fiind însoțit de entuziasmul pentru critica de artă a prof. univ. dr Marcel Tolcea.

Călătoria lui Oravitzan din 2001, la Viena, îl ajută să cerceteze temeinic Wiener Seccesion (1897), ca ruptură de tradiția istoristă, aprofundare care-l va purta din Austria către Ravenna bizantină. Întâlnirea cu San Vitale, Gala Placidia și cu muzeograful de la Muzeul de Artă Belvedere, Ana-Maria Altmann, va da naștere la noi colaborări. Pelerinajele vizuale din Cappadocia, din Capela Palatină din Palermo, St. Ecaterina din Sinai etc, precum și peregrinările din Ierusalim sau Moscova îi vor desăvârși destinul artistic. Întâlnirile din perioada următoare au fost la rândul lor providențiale: cea din 2003, cu I.P.S Bartolomeu Anania, mitropolit al Clujului, apoi cea din 2005, cu Marko Ivan Rupnik (realizatorul Capelei „Redemptoris Mater” din apartamentele pontificale private ale Vaticanului). Proiectul Oravitzan-Rupnik, din interiorul Bisericii Ortodoxe „Schimbarea la Față”, din Cluj-Napoca, a fost articulat cu multă măiestrie de prof. univ. dr Ioan Ică Junior, membru al dialogului teologic internațional dintre Ortodoxie și Catolicism. Fiind poziționat în rândul marilor creatori români, alături de Brâncuși, nu întâmplător, simpozionul „Fântâna Europei” de la Kaisersteinbruch avea să i-l scoată în cale lui Oravitzan pe Wander Bertoni, singurul sculptor austriac în viață, care a lucrat vreodată în atelierul lui Brâncuși.

Articol realizat de DIANDRA DAVID

 

Citiţi mai departe
Publicitate
Publicitate

Cele mai citite