Nu am mai scris de foarte mult timp un articol de opinie pe Lugojeanul.ro, decepționat și de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, dar și pentru că am avut alte ocupații mai bănoase, care mi-au ocupat timpul. Dar, m-a stârnit, ieri, o știre. Mai exact, comentariile care au curs după publicarea ei. Nepotrivite!
După foarte mulți ani, văd un gest frumos, făcut de Primăria Lugoj cu ocazia deschiderii noului an școlar. Nu mă refer la faptul că au lipsit discursurile sforăitoare ale primarului din Lugoj, oricare ar fi fost el, de la festivitatea de deschidere. Am apreciat și asta, mai ales că, într-o vreme, școlile începuseră să își programeze aceste festivități, în așa fel, încât primarul să ajungă la cât mai multe. 
În povestea mea este vorba despre un gest mic, simplu și necesar, care putea, poate și ar trebui să fie făcut de către orice administrație locală, din orice oraș sau comună, în orice epocă. La Lugoj, toți copiii care au pășit pentru prima dată pe treptele unei școli au primit câte un ghiozdan, plin cu rechizite, din partea Primăriei. E posibil să fiu considerat subiectiv, pentru că sunt beneficiarul acestui gest, prin fetița mea, care, ieri, a început clasa pregătitoare. Țin să precizez că, deși nu ne scot banii afară din casă, nu ar fi fost un efort deosebit să-i pun la dispoziție copilului tot ce are nevoie pentru școală. V-am spus că mai prestez și alte activități, legale, mai bănoase decât presa.
Cum sunt extrem de pesimist, în legătură cu modul în care copiii sunt sprijiniți de către administrațiile locale și centrală să facă școală, am desfăcut ghiozdanul fetei, imediat după ce am ajuns acasă. Vreau să vă spun că am fost plăcut surprins, de ceea ce cuprindea și de calitatea produselor. De data asta, un mare „Like” pentru Primăria Lugoj. Atât însă, pentru că mai aveți mult de recuperat!
Dar, după această lungă introducere, am ajuns și la ceea ce spuneam că m-a stârnit să scriu acest text și la motivul pentru care, în disperarea unora, efectiv am lăudat Primăria Lugoj. Am văzut niște neica nimeni, niște buricul pământului, care scriu pe Facebook „miau”, ca pisica, cum nu au pierdut momentul să transforme acest gest într-un ventilator cu rahat. Laitmotivul era că, prin ghiozdanele cu rechizite, oferite elevilor, politicienii care conduc orașul cumpără voturile părinților.
Mda! Nici politicienii nu mai sunt ceea ce au fost. În loc de mici și bere, ulei și zahăr, găleți și brichete, au trecut la ghiozdane, caiete, creioane etc. Păi, ce faceți, bre? Cum ați greșit într-un asemenea hal? Țara nu ne mai vrea proști și pomanagii? Cum dați unelte care pot să combată prostia și sărăcia!?
Acum, eu recunosc că ghiozdanul primit de la Primărie de fata mea a cumpărat câteva procente din votul meu. Puține, ce-i drept! Dar și restul sunt de vânzare. Când o să mai văd realizate și reabilitările promise la școlile din Lugoj, când se obțin și banii pentru construirea noului spital, când se vor realiza și lucrările pentru refacerea parcurile din Lugoj, parcă procentul începe să tindă spre 100. Pentru că, asta îmi doresc în orașul în care trăiesc. Să văd că politicienii de la cârma lui sunt preocupați de educația și sănătatea copiilor noștri. Asta e datoria lor, mai ales că o fac tot din banii munciți de noi.
P.S. Până atunci, o să mai am, așa, câte o tresărire și voi mai scrie pe aici, ce-mi trece prin cap, chiar dacă unii nu vor fi de acord cu ceea ce scriu. Liniște și pace!
Daniel Groza
