Pluralismul politic generează o diversitate de opinii și conflicte, cauzate de obicei de interese personale sau de grup. În numele cetățeanului și al bunăstării acestuia, clasa politică trece prin foc și sabie, democrația și totul se transformă în circ.
O astfel de situație întâlnim și în Consiliul Local Lugoj. Întrunirile aleșilor locali sunt bântuite, în ultima perioadă, de demonii anarhiei. Pentru că un anumit proiect nu obține votul majoritar, s-a apelat la grupări civile loiale primarului, care la fiecare ședință, ocupă sala și exercită presiune psihică asupra opoziției. 
Atmosfera este ca pe stadion, și mai că aș râde dacă nu ar fi de plâns, dar nici nu pot plânge pentru că totul este de râsul lumii. Ca toate lucrurilor bune, care pavează drumul spre iad, dictatura politică, chiar și într-o democrație, este un rău necesar, dar ea trebuie instaurată abil, nu cu bâta.
Eu nu cred că Francisc Boldea are nevoie de circ și teroare pentru a impune proiectele sale. Abilitatea de care a dat dovadă până în prezent în descâlcirea ițelor politice mă îndreptățeste să fac această afirmație. Imaginea sa nu numai că are doar de suferit, tolerând anarhia, dar creează și un precedent periculos, cu efect de bumerang. Nu sunt chiar așa de naiv să nu văd interesele care se ascund în spatele acestei dispute, dar acestea trebuie rezolvate în spatele ușilor închise. Dușmanul politic nu trebuie exterminat, ci doar convertit.
Mai știu că primarul este recunoscător revoluționarilor care l-au sprijinit constant în alegeri, dar nu vreau să dau crezare zvonurilor care spun că este manipulat de aceștia. Continui să cred că Francisc Boldea este un păpușar, nu o marionetă, și că are înțelepciunea și priceperea de a dezamorsa acest conflict. În altă ordine de idei, mă tot întreb cum de revoluționarii, aripa dură a politicii postdecembriste, demolatorii comunismului, se regăsesc în politica de stânga.
Acțiunile de intimidare, exercitate de ei asupra unei structuri alese democratic de lugojeni, îmi amintesc de practici staliniste. Conceptul dictaturii proletariatului, pe care cu părere de rău, constat că îl practică, cred că îi dezonorează. Sfânta mânie proletară, falanga marxistă a unei lumi apuse, nu are ce căuta într-o societate democratică. Nu pentru a schimba o dictatură cu alta a curs atâta sânge la Revoluție!
La rândul lor, consilerii ar trebui să știe că există și opoziție constructivă, atitudine pe care o așteptăm din partea lor. Lugojul are nevoie de liniște, domnule primar, și dumneavoastră nu numai că puteți, dar sunteți dator să aduceți liniștea, punând capăt circului din consiliul local. Nu am crezut că mult dorita democrație va dezbina în asemenea hal societatea. Ura a pus stăpânire și pe liniștitul oraș de odinioară, pe care predecesorii noștri îl considerau capitala culturală a Banatului. Astăzi, din toată zestrea spirituală lăsată drept moștenire, noi am ales să cultivăm doar ura. Faceți pace, domnilor politicieni, pentru că… cine seamănă vânt, culege furtună!
DAN TIMARU
