Interesant ce am citit astăzi, că din 3.200.000 de elevi câți sunt în România, în jur de 1.400.000 au făcut cerere pentru a face religie la școală, după ce Curtea Constituțională a dat o lege prin care a anulat obligativitatea acestei materii. De fapt, religia nici măcar nu este o materie, pentru că are prea multe… „păcate”.
E o chestie spirituală religia, din câte știu eu, nu una materială. Nu-i palpabilă, iar generația asta nu prea mai înghite lucrurile pe care nu le poate efectiv simți. Evoluția e o curvă, știu. Totuși, e adevărat, dacă nu are Facebook, nu e , deci nu ne putem folosi de ea în niciun fel. Nu e matematică, doi plus doi cai fac patru cai, nu o poți nici atinge, nici prinde într-o cușca, nici descrie. 
Din punctul meu de vedere, religia nu există în școli. Pentru elevi, mă refer, pentru că ei sunt beneficiarii până la urmă. Religia pentru elevi este doar acea ultimă oră de la care nu pot chiuli pentru că portarul a primit instrucțiuni clare să nu îi lase și sunt nevoiți să meargă să doarmă stea în clasă, pentru că la cantină se plimbă profesorii la orele prânzului. Așa că, în loc să o adore, cum cred profesorii și părinții, elevii o urăsc din toată inima.
Culmea, tocmai materia despre Dumnezeu este una dintre cele mai puțin apreciate dintre toate, și asta doar pentru că de obicei este pusă la început sau la final de zi. Însă chiar și la început de zi, religia este la fel de inexistentă în școli, pentru că notele sunt mereu mari, elevii nu sunt atenți la ore și nu prea au la ce să fie atenți și profesorii au un fix pe o anumită religie și doar pe aia o predau. E ora de religie, ar fi normal să se predea materie din toate religiile lumii, nu e ora de religie ortodoxă sau de religie catolică sau de religie budistă.
Pentru mine, ora de religie era o luptă continuă între profesoară, de altfel o femeie foarte de treaba, care încerca să mă facă să o ascult și încăpățânarea mea, care mă revoltam și, fie jucam cărți în ultima bancă, fie îi spuneam neîntrerupt că nu mi se pare interesant ce ne povestea, că nu cred nici în ruptul capului că Dumnezeu, Creatorul acestei lumi incredibile și complexe, este cel prezentat de cartea magică scrisă de apostoli și că în general aș vrea să plec acasă. Cât mai repede. Atunci, pe moment, dacă se putea.
P.S.: Ție îți place ora de religie, fiule?
P.P.S.: În țările membre ale UE, religia nu există în școli, ci doar educația religioasă, cum e și normal, cu detalii despre toate religiile lumii, educație religioasă care este și ea opțională până și în Italia, țara cu mii și mii de biserici.
De acord cu finalul, copiii greco-catolici (confesiune recunoscuta si de traditie) nu-si gasesc locul nicaieri… Notiuni generale ar trebui predate, nu indoctrinare. „Elevii o urăsc din toată inima” – aici nu as merge asa departe. Imi amintesc o eleva Maria Velciof la Bredi, foarte atrasa de religie. Am intalnit-o recent la TM e studenta la Arte si se specializeaza in restaurari monumente bisericesti. La unii cred ca e vb de vocatie 🙂
Mie chiar mi-a placut. Am discutat mereu chestii interesante in special in clasa a XII-a, avortul, sinuciderile, transplantul de organe, de ce eok sa donam sange.
Asta ati discutat la religie? Uau, vreau si eu la ora aia de religie!
Maxim 6 cai fromosi :))