Zilele trecute, un confrate în ale scrisului a luat în peniță clasa politică locală, care a fost trezită din hibernare, în plină iarnă, de către un muncitor cu o „sărăriță”, cu care acesta se plimba în timpul serviciului pe Podul de Fier.
Probabil că sarea împrăștiată a sărit în ochii politicienilor care moțăiau vigilenți în bârlogurile lor și atunci a început circul. Buimaci, aceștia, crezând că sunt deja în primăvara anului electoral, s-au năpustit la atac, declanșând un adevărat război al declarațiilor pe rețeaua Facebook. 
Între timp, dumnealor, politicienii locali, s-au dumirit că nu a sosit anotimpul când trebuie iasă din tranșee și să continue lupta la baionetă, iar liniștea s-a așternut din nou peste orașul în care nu se întâmplă nimic.
Când spun nimic, mă refer la faptul că nici măcar conferințe de presă nu mai au loc. În ultimii trei ani, presa a fost convocată doar de trei ori, semn că administrația locală, dar și partidele politice nu au nimic de comunicat electoratului.
Nu pot crede că orgoliul politicienilor a ajuns atât de mare încât să desconsidere presa. Cu acest prilej, îi anunț că, dacă ei nu ne vor, noi îi vrem pe ei şi dacă ei nu ne iubesc, noi îi iubim pe dânşii, ca sarea în bucate. Jurnaliștii lucrează cu informația și dacă aceasta nu vine pe cale oficială presa moare de inaniție informațională.
Acum, dacă omul cu sărărița a sărat bucatele cu care presa se hrănește fiți siguri că jurnaliștii abia apucă să mai adauge piperul care îi mai lipsește, pentru că, nu-i așa, sarea și piperul dau gust preparatului.
Laptele și mierea care ni se promit în fiecare an electoral că vor curge pe străzile pline de gropi ale Lugojului dăunează grav sănătății. Schimbați meniul, domnilor, că dăm în diabet. Personal nu cred că, în perioada următoare, politicienii locali își vor lua rolul în serios și vor dezbate proiecte importante pentru dezvoltarea cetății.
Mai cred că în bucătăria politică se vor reîncălzi doar ciorbele vechi, iar hora bășcăliei va continua nu numai în mediul virtual, ci și în cel real.
De toată această stare de fapt nu este vinovată doar clasa politică locală, ci în egală măsură și lugojenii. Dacă în decembrie ‘89 au ieșit ca niște lei să își câștige libertatea, astăzi ei au devenit doar lei de hârtie, care nu mai sperie pe nimeni și care se devalorizează de la o zi la alta.
Acestea fiind spuse, aștept lista de bucate la marele ospăț electoral care urmează, iar lugojenilor le doresc poftă bună!
Dan TIMARU
