Citesc de doua ore stirea asta, am pus-o pe calculator si parca am apasat pe un buton de „repeat”, pentru ca nu inteleg cum de ei, profesorii, s-au coborat din Olimp si au invitat elevii, rasa inferioara, sa isi dea cu parerea despre regulamentele scolare. Tin minte ce am patit eu in clasa a 12-a la un celebru liceu din oras, cu mult timp inainte de era , liceu ce poarta numele lui Coriolan Brediceanu.
Din start trebuie sa stiti ca eu eram un elev problema, dar nu in sensul ca fumam, injuram, nu-mi faceam temele sau faceam bisnita cu DVD-uri (erau la moda serialele pe DVD, faceau baietii bani grei cu ele pe atunci) prin liceu. Nu, eram considerat un elev problema dintr-o cauza mult mai grava. Eu eram spaima profesorilor pentru ca… nu imi era firca de notele lor” Ce insemna asta? Asta insemna ca, de cate ori stiam ca imi este facuta o nedreptate, imi ceream drepturile. 
Asa s-a intamplat si pe clasa a 12-a, dupa teza de la informatica. Am luat nota opt la acea teza, o nota buna, dar pe care eu am considerat-o mica pentru cat am rezolvat in test. Meritam un noua virgula ceva, dar nu opt, asa ca am intrebat-o pe profesoara de ce am luat nota pe care am luat-o. Mi-a raspuns ca o sa verifice si la urmatoarea ora o sa imi explice exact ce am facut.
S-a intamplat asta de vreo trei ori, fara ca profesoara sa imi spuna ce greseli am facut si sa imi explice de ce nota mea nu e 9 virgula ceva, ci opt. Dupa ce mi-am iesit din fire, si cred eu ca trei ore diferite de informatica pentru a astepta o explicatie de două minute pentru nota mea mica sunt destule, am scris ce am patit pe blogul personal, ca deh, si atunci aveam blog.
Atunci, lucrurile au luat o intorsatura deloc democratica.
Tin minte doar ca in biroul directorului erau toti profesorii mei, diriga si, ca sa fie totul bine si placut, mama, ca doar eram pasibil de exmatriculare si spectacolul trebuia sa fie complet, cu martori. Ei bine, s-a pus la cale un adevarat termen de judecat, pentru ca eu, inculpatul, am avut CURAJUL sa imi EXPRIM LIBER pe un blog parerea despre ce am patit in legatura cu teza mea.
Da, am fost „penalizat” pentru ca am vrut sa stiu de ce am luat o nota mai mica, iar cand nu am primit niciun raspuns si doar refuzuri de la profesorul care trebuia sa mi le dea, mi-am povestit intamplarea pe blog.
Dupa ce s-a votat, asemenea unui proces cu jurati in cazul crimelor cele mai macabre din State, s-a luat decizia ca, pentru ca mi-am cerut drepturile, sa imi fie scazuta nota la purtare. Nimic mai corect, democratic si firesc. Fuck logic, suntem la Brediceanu doar!
Din nou, nota nu m-a afectat deloc, eram imun la notele pe care le primeam aproape tot timpul pe nedrept si asta era grav din punctul de vedere al profesorilor, pentru ca nu aveau cum sa ma sanctioneze, ca sa ma bata iar nu puteau. Ce m-a durut a fost modul total anormal si nedemocratic in care am fost tras la raspundere pentru ca am vrut sa stiu unde am gresit in teza. Atat, nimic mai mult.
Noi la Brediceanu nu aveam aceste drepturi de a ne contesta notele, iar faptul ca acum sunt prevazute in regulamentele scolare nu poate decat sa ma bucure. Poate asa, alti elevi ca mine, care nu inteleg de ce colegii lor primesc note mari si nu le merita, iar ei primesc note mici si au scris tot isi vor putea intreba profesorii despre asta, asa cum e normal in orice sistem educational din lume.
P.S.: Ca sa vedeti ce mult a contat acea nota scazuta la purtare sau oricare alta nota primita in cei patru ani de liceu pentru mine si viata mea de dupa scoala, trebuie sa stiti ca la examenul de Bacalaureat, primul dat „pe bune” cu celebrele camere, primul la care s-a picat pe capete si primul la care nu s-a miscat prea mult, am luat 5,70 la matematica (stiu, inca nu stiu sa fac adunare, e un miracol ca am trecut), 9,20 la informatica (stiam eu ca stiu mai mult aici, de-aia m-am si revoltat) si 9,80 la romana (ca sa vezi, chiar mi-am ales profilul gresit), cu o medie de 8,20, cea mai mare din clasa. Nu ma ajuta cu nimic nici aceasta medie sau notele, doar ma laud…
Cam trasa de par,cu 6 la matematica,elev de mana doua,am inteles ca nici nu sa ales nimic de dumneata,fires esti unul din putinele rebuturi de la „Brediceanu”
5.70, si sunt mandru de nota aia, e luata pe drept. Ia spune, tu cat ai luat pe copiat? Ai curaj? Ai inteles ca nu s-a ales nimic de mine, dar de dumneata ce s-a ales, in afara de a scrie comentarii fara noima pe net? Rebut? Grav, credeam ca de la Bredi nu pleaca rebuturi. Macar eu scriu corect in limba materna, pe cand dumitale esti analfabet, dupa standardele de la Brediceanu. Mai citeste o data articolul si poate intelegi ce importante sunt notele pentru care ma cataloghezi drept rebut in viata de dupa liceu.
Domnu/doamna Neadac nu trebuie sa ne explicati noua cum e la Brediceanu si cum se dau notele in acest liceu, cat vizavi de cel care a scris articolul pe langa multi alti care au terminat la prestigiosul liceu isi castiga singur banii si face ceea ce ii place. Nu mai pupati in cur acest liceu, ca mai multa scoala se face la Braniste si Hasdeu decat la Brediceanu plus multe proiecte europene care chiar ajuta copii in dezvoltare, nu ca la bredi unde elevi sunt invatati sa urasca celelalte licee si li se spune ca elevii de la alte licee sunt prosti. Asa ca hai sictir si du-te la Patriarhul Daniel un mafiot care a absolvit Brediceanu. 😉
Yup, sunt perfect de acord cu ce scrie aici – si eu am patit aceeasi chestie la „domnul” Petrutescu – un tip la care lumea mergea la meditatii pentru note, si (aceeasi elevi) la alti profesori ca sa si stie ceva.
Nenea asta mi-a dat un 5 intr-un test pe care l-am dus (impreuna cu testele altor 2 colegi – pentru benchmark) spre corectare la diriginta, si la alt profesor de matematica – amandoi confirmand ca trebuia sa iau undeva intre 8:50 si 9:50. Cu toate astea nici diriginta si nici celalalt profesor (sau parintii mei) nu au avut curajul sa tulbure dinastia cretinului pomenit mai sus. Daca mai aveti nevoie de dovezi in legatura cu potenta mea matematica – am intrat la AC la o concurenta de 23 aplicanti/loc si am si terminat facultatea mai sus amintita, momentan fiind IT Manager la o multinationala.
Un alt episod care se muleaza pe articol este cel in care am creat o revista online in care prezentam rahaturile care se intamplau prin Brediceanu (evident filtrate prin mintea de atunci) si din care -dupa un proces deloc diferit de cel prezentat in articolul de mai sus- m-a scapat doar ingeniozitatea dirigintei mele care m-a indrumat sa il transform intr-o revista a scolii – revista cu care am luat o mentiune la un concurs scolar.
Intr-adevar, sunt si profesori extraordinari in Colegiul mai sus amintit, dar sunt si niste „monarhii” ale unor profesori care nu au alt merit decat de a fi batrani… cum spune melodia: „…some grew wiser, you just grew colder!”
Pax Imperia!
Sincer, nu pot decat sa te felicit pentru acesta postare! Nu imi pare rau de tine, fiindcă sunt convinsă că nici tie nu iti pare! Ar trebui ca multi elevi care considera ca drepturile nu sunt respectate sa faca tot posibilul pentru a fi auziti. Si daca ar fi sa adaug ceva articolului tau ar fi faptul ca, degeaba acum este precizat in regulament ca elevii pot contesta notele, pe langa faptul nu le sunt respectate drepturile se mai incalca si regulamentul! Că deh, in cazul profesorilor este admisă maxima: „regulile sunt facute pentru a fi incalcate” ! Felicitări inca odata !
Ei, tinere, aici e o mica problema. Chiar si cand erai tu la scoala, baremele de notare trebuiau comunicate elevlor si notarea sa fie transparenta. De fapt, de cand am trecut de partea cealalta a catedrei (13 ani deja), stiu ca profesorul trebuie sa aibe bareme de corectare si ele sa fie transparente. Transparenta baremelor nu inseamna sa le spui elevilor inainte de lucrarea de control „daca scrieti x+1=0 aveti 1 punct si daca va da rezultatul -1 mai aveti 1 punct” – ci inseamna ca dupa lucrarea de control profesorul sa spuna ce se puncteaza. Acelasi lucru se intampla si in cazul unei note la oral – dar nu e chiar atat de strict ca la o lucrare scrisa.
Desigur, un profesor poate sa influenteze notele (in plus sau in minus) si cu modul de alegere a subiectelor, modul de formulare a lor, si o multime de alte metode…
Îmi permit o completare: lucrurile sunt foarte simple – în cazul unei lucrări scrise, pentru fiecare subiect trebuie precizat în scris punctajul acordat, numărul de puncte acordate din oficiu, timpul de lucru şi, eventual faptul că toate subiectele sunt obligatorii. În felul acesta, orice posibilă greşeală la calculul notei finale poate fi uşor depistată şi reparată. Rolul testelor e de a evalua cunoştinţele elevilor, nu de a-i încurca sau de a-i pune în dificultate. Şi astea nu sunt noutatăţi în domeniu.
Dar sa nu uitam si de fitele si impresile profesorilor/doctorilor care nici măcar nu stiu sa scrie corect pe o tabla..care prefera sa iti dicteze o ora continu si apoi să-ti zică „învata” si daca nu sti exact cu cuvintele lor sa te facă „prost” sau „incompetent”…”veți ajunge niste nimicuri in viata”.
In asa fel il inveti pe un elev?
Mai ales ca cei mici ii copiază pe Adulți.Nu?….Si ne miram de multe ori de comportamentul lor..
Stai linistit ca se intampla la toate scolile si in toate orasele. Eu am terminat la Hasdeu si in clasa a 12-a era sa raman corigenta la franceza (pardon, am fost corigenta la franceza pe primul semestru), doar pentru ca profesoarei nu i-a placut atitudinea mea; doar in momentul in care i-am mentionat ca scumpul meu coleg de banca (care avea note bunicele: 7,8 si 9 copia de la mine la fiecare lucrare) si am precizat o anume comisie de la Bucuresti, domnisoara mea profesoara s-a indurat sa ma treaca la fanceza pe semestrul al 2-lea cu fantastica medie de 9; nu de alta dar media pe 4 ani se lua in calcul la media finala.
Tu ai avut media scazuta la purtare…eu sunt elevul minune care in un singur semestru a invatat mai multa franceza decat a invatat in 6 ani de scoala.
Eu vreau sa te felicit pentru curaj si pentru sufletul frumos care transpare dupa randuri!Ti-ai exprimat ideile fara sa jignesti.Evident cei in cauza se vor simti jigniti pentru ca de multe ori adevarul doare. 🙂
Sunt profa si mamica.Da…profa.Si acum or sa imi sara unii in cap pentru ca ma exprim asa.Pentru ca marea problema a noastra eu cred ca este comunicarea.Ne place sa ne erijam in zei in momentul in care ajungem in locuri in care unii depind de puterea noastra de decizie.Indiferent ca e vorba frunctionarul uracios de la primarie sau vreun profesor.Musai sa ne incadram in tiparele pe care singuri ni le imaginam.Si e trist.
Dar voi cei care aveti curaj ne dati noua celor ca voi aripi.Ne dati speranta ca vor fi porti deschise,ca fiul meu o sa se poata exprima liber.
Am trecut si eu printr-o exprienta similara acum 18 ani. 🙂 Culmea,predau tocmai materia la care am fost neindreptatita.M-am revoltat si eu spre disperarea doamnei de la catedra.Nu mi-a pasat de note,nu am luat note extraordinar de mari la bac dar mi-am indeplinit visul.
Notele din anii de liceu si cele de la bac sunt egale cu zero din punctul meu de vedere.
Sunt convinsa ca vei avea un traseu frumos in viata!Felicitari inca odara drag curajos!
Multumesc pentru cuvintele frumoase, inseamna mult pentru mine! Felicitari si dvs. pentru ca nu ati lasat profesorul sa va decida viitorul 🙂
Interesant articol! Ca de obicei, sistemul nostru performant si democratic… Ai grija ca poate-ti dau astia jos site-ul. (glm). Daca ar fi dupa mine, toti astia ar ramane fara job-uri. Da, acest copil mucos, comenteaza. Eu cand mi-am ales profilul, l-am ales pentru viitorul meu si am nevoie doar de materiile care ma ajuta sa-mi cladesc studii si viitor. Nu pot sa realizez nimic cand ma f** la cap profesori de la materii considerate de mine de cacat si inutile, care nu au nici macar cel mai mic impact in viata si visul meu. Desi sunt la profilul x, profii din profilul y ar trebui sa ne lase dracului in pace, nu sa ne infunde cu materia lor inutila in profilul nostru, pe de-asupra, mai lasa si corigenti. Stai, ca sa treci mai trebuie sa imiti si respectul/pupincurismul.. (ca-n viata de toate zilele), cand dracu’ dispare falsitatea? Asa vreti sa ne educati ba?! V-ati luat bacu’ pe branza si oua si ne dictati noua cum e in viata, BLOCANDU-NE oportunitati folosindu-va de camere video la bac? Uitati-va numa’ cati tineri ca mine sunt indiferenti cu scoala voastra, se distreaza cand voi ardeti de ciuda ca nu le puteti face nimic si pe de-asupra, pot castiga mai multi bani decat voi (cazul lui Levy de la Friends Show, chiar in orasul nostru, cu tipul de la Hasdeu). Ce fac astia? Ne inchid drumuri, ne invata sa pupam in cur superiorii, sa devenim sclavi ( nu ma refer la profesori, pana la urma, si ei au anumite obligatii… )… . Nu vreau sa promovez rebelismul, prostia etc. in randul tinerilor. Scoala este foarte importanta, dar nu practicata in acest mod…
Vorbe cam grele pentru profesorii de la liceul unde am absolvit; nu ii cunosc, asa ca nu ma pronunt.
Dar stiu ca exista si profesori ranchiunosi, ca sa nu folosesc o alta rima 😛
O constatare, dle Iosa:
cred ca la româna ati primit puncte in compensaţie; nu meritati 9,80 dupa cum scrieti. Doar o parere.
dna profesoara @ Aytana,
atentie, nu cred ca ati fost neindreptatita; cuvintul nu exista in limba română
Poate nedreptăţită.
Si unde am gresit domnule victor L? Desi am zis ca nu mai aprob comentarii de pe acest pseudonim, ati reusit sa ma faceti curios. Deci? 😀
Nu e un pseudonim, ci prenumele meu de botez si initiala numelui de familie.
Nu am spus ca ati gresit (o sa caut altadata, daca sinteti curios, caci nimeni nu-i perfect), ci ca nu meritati nota aia dupa cum scrieti/va exprimati. Doar si pentru asta se dau note, nu?!
NB,
daca ma tot amenintati ca imi stergeti comentariile, destul de urbane, recititi si meditati la ce ati scris: „Atunci, lucrurile au luat o intorsatura deloc democratica.”.
Democratia o vreti doar de la altii?
Democratia o vreau pentru ca o merit. Acesta este un blog personal, platit din banii mei si, daca un comentariu nu este decent, il sterg.
Am inteles.
„Tu, cind vorbesti cu mine, sa taci!”
Asta vreti sa spuneti?
NB,
o sa va parafrazez nitel: „trebuie sa stiti ca eu sînt un cititor problema” (parca marturiseati ceva odata, intr-un raspuns la alt articol 😉 ).
Sau va deranjeaza ca nu sinteti unic?
Nu, doar ca discutia asta nu are nicio noima, parerea mea. Sunteti cititor problema, ma bucur, dar sa fie ceva constructiv 😉
Domnule Vicor va multumesc din suflet ca mi-ati atras atentia asupra greselii.Eu propun sa fiu arsa pe rug. :))
Si ca o paranteza stimabile domn atentie la cuvantul „sunteti”.
Da stiu, am sa imi fac sepukku in seara asta pentru ca nu folosesc diacritice.Infiorator!
Imi amintiti de domnul de la parter care ne arunca apa in cap in copilari epentru ca indrazneam sa ne jucam sub balconul lui.Da, e clar!Meritam pentru ca eram galagiosi si obraznici.
Gabi capul sus si mergi inainte asa fain si nabadaios cum esti!
Si mie mi s-a aruncat, iar un prieten s-a ales cu gura sparta, dupa ce un victor L dinasta (no offence) i-a dat cu o sapa peste cap. Ce lume frumoasa in care traim este asta 🙂
dna profesoara @ Ayrtana,
nicio greseala la cuvintul „sunteţi”.
Pen`ca nu mai sint elev imi permit sa scriu in limba romnână invatata la scoala; faptul ca pe parcursul vietii mele se nasc destepti care schimba transcrierea, nu ma preocupa.
Scriu romaneste :
– intr-o si intr-un;
– nu vreau sa declin „o cireasa-doi ciresi”
„, ci o cireasa-doua cirese;
– nu accept sa spun faina de mamaliga, ci faina de porumb, caci spunem faina de griu, nu faina de piine/cozonac;
Dar, in concluzie, ati dovedit ca sinteti o profesoara: desi ati fost prinsa cu o greseala, preferati sa spuneti ca „vecinul de sus” imi arunca ceva in cap 😛
Repezindu-va sa-i dati dreptate autorului (cu oarece plecaciuni), nu faceti decit sa demonstrati ca ati fost „neindreptatita”; caci doar despre asta era vorba.
scuze, mii de scuze @ Aytana.
Poate ,,profa” in cauza citeste si scrie replica…Am fi curiosi ce are de spus! Gabi, nu ne-ai spus ce a urmat pe urma la orele de info! Nota ti-a fost modificata TOTUSI? Sau ai ramas si cu nota scazuta la purtare si cu 8? Dupa incident, in perioada ramasa pana la sfarsitul clasei a-XII-a, cum a fost ,,viata” ta cu ,,profa”?
Nu, nu mi-a fost modificata, dar nici nu m-a deranjat prea tare chestia asta cat m-a deranjat indiferenta si modul in care am fost pedepsit pentru ca mi-am cerut drepturile. In perioada ramasa relatia a fost una tensionata pe alocuri, dar in mare parte am lasat eu de la mine si am acceptat orice note sau comentarii, pentru ca nu avea rost sa imi bat capul.