Connect with us
Winter in My Town

Sport

CSȘ Lugoj sărbătorește 60 de ani, în care a dat mari campioni!

Publicat

în

Lavinia Milosovici a făcut primii pași în gimnastică la CSS Lugoj

Se împlinesc 60 de ani de activitate pentru Clubul Sportiv Școlar Lugoj, mai bine de jumătate de secol plin de reușite pentru sportivii și antrenorii clubului lugojean. Evenimentul va fi sărbătorit joi, 7 decembrie, de la ora 17, la Sala Sporturilor Ioan Kunst Ghermănescu și va fi deschis publicului.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Printre invitați sunt foști mari sportivi și antrenori care de-a lungul timpului au făcut cinste clubului prin rezultatele obținute la cel mai înalt nivel. Exemple sunt multe, dar cele mai de notorietate ar fi medaliatele la Jocurile Olimpice Lavinia Miloșovici și Corina Căprioriu.

Dintre antrenorii sunt așteptați Alina Goreac, Rozalia Colov și Dorin Jitaru, ultimul fiind o perioadă destul de îndelungată la cârma CSȘ-ului.  Profesorul Simion Moatăr, directorul Clubului Sportiv Școlar Lugoj, spune că de-a lungul timpului s-au obținut sute de titluri naționale și convocări la loturile naționale, la care se adaugă medalii olimpice, mondiale și europene.

“Eu sunt în club din ’90. S-au sărbăt 40 de ani de la înființarea clubului, s-au sărbătorit 50 de ani de la înființarea clubului și am vrut să sărbătorim și 60 pentru că este o cifră rotundă. În ceea ce privește realizările, va fi prezentat și un bilanț al clubului. Ce vă pot spune este că s-au obținut 671 de titluri de naționale în acești 60 de ani, peste 150 de sportivi convocați la loturile naționale și multe alte distincții, medalii olimpice, la campionate mondiale, campionate europene de seniori și de juniori”, a precizat Simion Moatăr, directorul CSȘ Lugoj.

RETIM

Evenimentul prin care se vor sărbători cei 60 de ani de existență a CSȘ Lugoj va fi împărțit în două părți distincte. Prima va consta în prezentarea secțiilor clubului cu actualii sportivi, în care se amintește istoricul secțiilor, se vor premia foști și actuali sportivi și antrenori și va fi o mică demonstrație sportivă, iar partea a doua va fi una de socializare în care se va discuta despre sport, despre club și numai. La ceas aniversar, Clubul Sportiv Școlar Lugoj a primit o nouă distincție cu care se mândrește. La Liceul Ion Vidu din Timișoara au fost premiate de către Inspectoratul Școlar unitățile de învățământ care au obținut rezultate deosebite în anul 2017, iar printre laureați s-a aflat și CSȘ Lugoj, în proiectul “Școli Europene”.

Alina Damian

Click pentru comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

loading...

Sport

Competiție sportivă la Stadionul Tineretului. Zeci de copii participă la „Crosul Toamnei”

Publicat

în

Joi, 2 decembrie, la ora 15, la Stadionul Tineretului va avea loc „Crosul Toamnei”, competiție organizata de CSS Lugoj, Primăria Lugoj și Consiliul Local Lugoj. Vor participa elevi de la școlile din Lugoj și din zona Lugoj.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Fondul de premiere este de 550 lei. Vor participa băieți și fete, pe distanțe între 300m și 600 m diferențiate de vârsta. Se va alerga pe următoarele categorii:

– născuți în 2013 și mai tineri;
– născuți între anii 2011-2012;
– născuți între anii 2008 – 2010.

STEFAN Z. TOTH

RETIM

Citiţi mai departe

Sport

Ofertă din partea Primăriei pentru unul dintre sportivii care a dus mai multe titluri Lugojului, în ultimii ani

Publicat

în

Unul dintre cei mai valoroși sportivi, care au luptat pentru Lugoj, ar putea să devină lugojean cu acte în regulă. Ivan Guidea, născut la Nisporeni, în Republica Moldova, este de 0pt ori campion al României și de doi ori medaliat cu bronz la Campionatul European, participant la Jocurile Olimpice de la RIO.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Fostul consilier Gheorghe Bologa susține că i-a solicitat fostului primar să-i dea o locuință lui Guidea, care este legitimat la CSM Lugoj, însă fără succes.
„Când vine la Lugoj se cazează la hotel. Din anul 2014, autoritătile locale i-au promis o locuința. Boldea l-a mințit. Poate Claudiu Buciu, care se pare că apreciază performanța în sport, va face ceva pentru acest sportiv valoros. După Claudiu Zanier, un mare luptator al Lugojului, campion european, campion balcanic și multiplu campion de juniori, tineret și seniori al României, născut, crescut și format în școala de lupte lugojene, Guidea Ivan, naturalizat pentru Romania, este un alt luptător valoros al Lugojului. Oare o să-l pierdem și pe el, ca pe Claudiu Zanier? Felicitări Guidea, pentru titlul de campion al României câștigat zilele astea la Reșita”, arată Bologa.
Primarul Lugojului spune că există o variantă ca Guidea să primească locuință în Lugoj, însă, pentru asta, trebuie să accepte oferta Primăriei.

„Conform legii nu poate primi locuința. Avem o înțelegere cu dânsul. Se poate rezolva și altfel problema locuinței. Asteptăm să vedem răspunsul dânsului. I-am propus să devina antrenor la CSM Lugoj”, a declarat Claudiu Buciu.

Citiţi mai departe

Sport

Lavinia Miloșovici, gimnasta de zece a Lugojului. Deține atât titluri mondiale cât și olimpice, la mai multe aparate

Publicat

în

Lavinia Miloșovici s-a născut la 21 octombrie 1976, în Lugoj. Chemarea spre sala de sport i-a fost insuflată de tatăl ei, Tănase Miloșovici, fost luptător olimpic.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Lavinia Miloșovici, alintată  „Milo” în lumea gimnasticii, este considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990, având în palmares 19 medalii mondiale și olimpice. Performanța cea mai notabilă este considerată finala de la sol la Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania) în 1992, pentru care a primit nota 10. Aceasta a fost a doua notă de 10 acordată la Barcelona, și ultima până în prezent.

În circuitul competițional internațional, Miloșovici s-a afirmat ca o gimnastă de valoroasă, reușind să urce pe podium la fiecare Campionat Mondial și precum și la  Jocurilor Olimpice între anii 1991 și 1996.

Cu contribuția majoră a Laviniei, România a câștigat titlurile mondiale pe echipe la edițiile din 1994 și 1995. De asemenea, Miloșovici a condus echipa României la câștigarea medaliei de bronz la Jocurile Olimpice din 1996 (Atlanta, SUA), în ciuda numeroaselor accidentări neașteptate care au sărăcit echipa de unele dintre gimnastele de bază. În final, echipa a avut în componența sa doar șase gimnaste față de cele șapte la care avea dreptul. Echipa României a fost întotdeauna renumită pentru spiritul de echipă, iar Miloșovici a făcut parte din această tradiție. În competițiile pe echipe, întotdeauna a fost văzută îmbrățișându-și colegele, felicitându-le pentru execuțiile reușite și încurajându-le după ratări.

RETIM

La Jocurile Olimpice din 1996 (Atlanta, SUA), Miloșovici și-a  îmbunătățit performanța anterioară, medalia de bronz câștigată la Barcelona. Deși Milo a fost trecută cu vederea pe parcursul întregii competiții, consistența execuțiilor i-au permis să câștige avantaj în detrimentul rivalelor sale și să devină prima gimnastă de la Nadia Comăneci care reușește să urce pe podiumul olimpic la două ediții consecutive ale Jocurilor Olimpice. Atunci echipa României devine una dintre puținele echipe care reușește să aibă pe podium toate sportivele înscrise în concursul de la proba de individual compus.

Cea mai importantă realizare din cariera ei de gimnastă este aceea de a fi câștigat un titlu mondial sau olimpic la fiecare aparat, performanță pe care nici una dintre ei rivale nu a reușit să o realizeze. Într-adevăr, Lavinia a fost prima gimnastă, de la Věra Čáslavská (din Cehoslovacia), care a obținut această performanță. Lavinia Miloșovici este ultima gimnastă care a primit nota 10 la o olimpiadă. Lavinia Mioloșovici este considerată cea mai valoroasă gimnastă româncă a anilor ’90.

Sportiva s-a retras din gimnastică, sportul pe care l-a iubit și practicat cu drag, dar ea va rămâne veșnic în amintirea noastră ca o fată de aur care a înnobilat gimnastica cu performanțele sale!

Citiţi mai departe

Sport

Sportiva din Lugoj care a adus prima medalie olimpică la canotaj în Banat. Este dublă medaliată la Jocurile Olimpice de la Seul

Publicat

în

Pentru foarte mulți români, numele lugojencei Herta Anițaș (52 de ani), este prea puțin cunoscut, însă sportiva din Lugoj este o adevărată performeră. În anii ’80, Herta strălucea pe podiumurile mondiale și olimpice cum nu mai reușise nicio sportivă din această zonă a țării până atunci.

Meniul zilei Vara 2021, Octavian

Herta Anițaș este dublă medaliată la Jocurile Olimpice de la Seul, cu argint în barca de 8+ (alături de Doina Bălan, Mioara Trașcă, Veronica Necula, Adriana Bazon, Mihaela Armășescu, Rodica Arba, Olga Homeghi, Ecaterina Oancia) și cu bronz în proba de 4+1 rame, alături de Marioara Trașcă, Veronica Necula, Doina Bălan și Ecaterina Oancia. A fost prima sportivă ce a adus o medalie olimpică și prima medalie mondială de aur pentru canotajul din vestul țării.

„Canotajul l-am început în luna aprilie 1983 și în luna august urcam deja pe primul podium național, e drept pe locul 3, eram începătoare, și apoi din anul 1985 pe podiumurile mondiale”, își începe povestea fosta sportivă.

La Brandenburg, în 1985, în fosta Republică Democrată Germană, a luat medalia de aur şi titlul de campioană mondială la 4+1 rame, iar la Mondialele de la Nottingham – Anglia, 1986, o medalie de bronz.

RETIM

Cum a ajuns o handbalistă să câștige medalii olimpice la canotaj

Primul contact cu canotajul a fost total diferit de ceea ce își imaginase lugojeanca, la acea vreme.

„Eu inițial când m-am dus la canotaj am crezut că o să mă plimb pe o baltă, pe un lac ori pe o apă curgătoare, că o să mă uit după nuferi și după rațe. În scurt timp am înțeles că însemna de fapt să fac zilnic drumul Lugoj-Timișoara, e drept împărțit în trei antrenamente. Pe lângă aceasta erau circuitele de forță, antrenamentele cu haltere, iar de două ori pe săptămână aveam alergare, începând de la 10 ture pe stadion, adică 4.000 de metri. Totul pe cronometru, pe metrometru. Trebuia să te menții în parametri ca să prinzi o barcă de mondiale”, povestește Herta.

Înainte de canotaj a făcut 5 ani handbal. Clubul Voința din Timișoara a făcut o selecție în școlile lugojene pe când era elevă la Liceul Coriolan Brediceanu, iar profesorul de sport a considerat că îndeplinea criteriile pentru a fi aleasă.

„Am fost chemată din sala de clasă să merg la sala de sport. M-au măsurat și când au văzut că am 1,83, nu erau multe fete la înalțimea asta, mi-au zis să merg la Timișoara, să văd clubul, bărcile și tot ce înseamnă canotaj. Mi-a plăcut, i-am convins apoi și pe părinți, la început nu au prea fost de acord”, spune lugojeanca.

A fost la un pas să renunțe. De mai multe ori!

Era în clasa a zecea când a plecat. Din aprilie, trimestrul trei, așa cum era pe atunci, o zi pentru eleva Herta Anițaș era școală de la 8 la 14 și de la 15,30 antrenamentul pe Bega, până la 18,30-19. În weekend, de sâmbătă seara venea acasă la Lugoj. În 1984 pleca deja la București. Cu motivări, derogări, de la școală, pregătirea la lot însemna nu mai puțin de trei antrenamente pe zi.

„Asta însemna la 6,30 trezirea, la ora 7 eram la ponton, făceai 12 km înviorarea pe cronometru. Urma micul dejun, la 9,30 aveam deja al doilea antrenament, până undeva la ora 12, se făceau 20 km pe apă, aveam prânzul, o oră jumătate de odihnă, iar de la 15,30-16 al treilea antrenament, 18 km, plus sală de forță, 2 circuite minim. Terminam la 19, un duș, cina, mai stăteai un pic, iar la 22, când se oprea lumina complet în toată vila stingerea”, povestește fosta sportivă.

Un regim cazon, mult prea greu pentru o elevă de 17 ani, chiar și de 1,83 metri, la o vilă din Siliștea Snagovului. Dacă a fost vreodată tentată să renunțe?

„Nici nu știți de câte ori mi-am făcut bagajul. Eram în sala de forță la haltere și îmi ziceam: acuma mă duc în cameră, îmi fac bagajul și am plecat. Bagajul meu a fost făcut de zeci de ori. Ieșeam din sală, îl făceam, mă duceam la duș, mă duceam la masă, se făcea seară și nu mai aveam unde să plec. Din unde eram noi erau curse de autobuz doar de două ori pe zi. Nu mai apucam cursa de seară. Dimineața desfăceam bagajul, băgam totul în dulap și iar la antrenament”, își amintește Herta.

Primul podium internațional a fost la Brandenburg, în fosta Republică Democrată Germană, medalia de aur şi titlul de campioană mondială la 4+1 rame la Campionatele Mondiale de juniori din 1985. Româncele au fost vedetele cursei. Au înțeles nu când li s-au acordat medaliile ci abia când au vazut ziariștii din toată lumea așteptându-le. A mai vrut și după acest titlu să își facă bagajele?

„Aaa, da, da. Și nu o dată. Din păcate în 1987 a trebuit să îmi fac bagajele și chiar să vin acasă având problemele medicale. Am realizat însă că vreau mai mult ca orice să mă întorc. Urma Olimpiada de la Seul. Visul oricăui sportiv este să ajungă la olimpiadă, este o încunare a muncii sale”, spune fosta sportivă.

Antrenamente mult mai dure decât sportivele din alte țări

Mentalitatea era că trebuie să urci pe podium. Cu obiectivul acesta plecai, altfel nu aveai nici o șansă. Echipa României a plecat cu gândul de a aduce două medalii de aur. Au fost una de argint și una de bronz. A fost prima olimpiadă unde se putea participa în canotaj la două probe.

Înainte de 1988, povestește fosta sportivă, se putea la o singură probă. Hotărârea a venit de la Federația Internațională de Canotaj și cele mai multe echipe au profitat de ea. Nu mai era nevoie de rezerve și cei mai buni erau selectați. A fost epuizant pentru că a venit după o periadă grea de pregătire. Tot concursul a durat o săptămână, în care au fost curse în fiecare zi, seriile de 4 și 8+1 rame, eventual recalificări ziua următoare și tot așa. A fost apoi finala de la 4 rame și a doua zi finala de la 8.

„A fost o muncă enormă să ajungi acolo, mai ales că eu am stat un an de zile, muncă brută, nu degeaba se spune că canotajul înseamnă galere. Este ceva ce trăiești odată în viață, dacă ai noroc o trăiești și a doua oară. Niște sentimente pe care cuvintele nu le pot exprima, le trăiești și atât”, afirmă Herta.

Argint și bronz, în condițiile în care fetele se antrenau la cu totul alte standarde decât echipele cu care concurau. La proba de 4+1, le-au luat echipele Republicii Democrate Germane și Chinei, iar la 8+1, din nou Germania de Est.

„Viața noastră ca și sportive a fost mult mai grea decât viața sportivilor din alte țări și munceam mult mai mult, mă refer ca și număr de km, tone de greutăți, de haltere ridicate pe zi, în cu totul alte condiții. La un moment dat, la mondialele din `86, un antrenor al altei țări, văzând ce antrenament facem noi, a spus că dacă echipa lui ar munci cât muncim noi, nici nu s-ar discuta, cine să ia aurul. Aveau condiții de recuperare, kinetoterapeut, alt standard de recuperare în cazul problemelor medicale”, își amintește lugojeanca.

Nu era vorba însă doar de standarde, ci și de alimentație, esențială pentru un sportiv de performanță. Fiecare se descurca cum putea: pachete de acasă, trocuri sau regim vegetarian.

„Am făcut performanță cu legume, cu un sfert de pâine neagră la masă, dimineața la micul dejun șase ouă, pe zi patru sticle de un sfert de Pepsi și mere cât cuprinde. Aveam un depozit unde se aducea săptămânal mâncarea pentru tot lotul și atunci se împărțea. Meniul se făcea după ce era în depozit. Am avut noroc că îmi trimitea mama de acasă pachet și că nu mâncam carne. Nu mai consumam de pe la 5-6 ani.  Făceam trocuri, dădeam așa- zisa friptură ori pe pâine ori pe desert, mai primeam din când în când o cremă de zahăr ars, ceva făcut acolo în bucătărie și atunci făceam schimb.”

Supravegheată mereu de autorități

Nu a fost tentată să fugă din România acelor ani. A beneficiat însă de o atenție specială a autorităților și ieșirile din țară erau mai atent supravegheate decât ale coechipierelor.

„Fiind etnic german niciodată nu am primit viza pentru Franța, pentru Republica Federală Germania, doar pentru Republica Democrată, Ungaria, Polonia, țările socialiste. Abia pentru Regata de la Lucerna am reușit să plec, să primesc viza, pentru că era concursul înaintea Olimpiadei. A mai fost momentul Nottingham, acolo am avut pe cineva care a avut grijă special de mine, ca să nu fac vreo minune, ca și la Seul. De plecat nu am fost niciodată tentată să plec. Am vrut doar să circul și să văd ce este în altă parte”, spune fosta sportivă.

După Olimpiada de la Seul s-a retras. A câștigat un total de 43 de medalii naționale și internaționale. Pentru toate aceste performanțe, fosta sportivă spune că face și acum face deconturi pe partea de sănătate. Cât despre altfel de deconturi, spune doar ca după aurul de la Brandenburg, i s-a acordat o sumă similară salariului pe care îl lua mama pe o lună la fabrică. Nu spune suma, ci doar că pe ea și-a cumpărat un dublu casetofon din piață de la sârbi. Ceva mai mult a primit după olimpiada. Plus două kilograme de portocale.

Încă mai participă la competițiile master

Nu stă nici acum departe de sport. Merge la sală, face mișcare, odată ce faci sport de performanță nu poți să stai.  Anul trecut, în 2018, la Campionatul Național de Ergometru, desfășurat la Piatra Neamț, la canotaj, secțiunea master, proba populară, a terminat pe prima poziție. Săptămânal merge la sala de fitness.

Înainte de discuția cu Hera Anițaș am încercat să caut referințe despre ea pe internet. Cele câteva erau despre conferirea, în 2018, a Trofeului de Excelență în Sport, în cadrul Galei Premiilor Lugojene și, în 2019, a titlului de Cetățean de Onoare al Lugojului. Pe site-ului Comitetului Olimpic și Sportiv Român, în dreptul portretului de șapte rânduri, sub fotografie, se află data nașterii: 18.08.1962. Același an din prezentarea de pe pagina de facebook a forului, datată 18 august 2016.

Un singur comentariu la postare: „Si…m-am născut în anul 1967…nu 1962. ”

DANIELA DECEAN

Citiţi mai departe
Publicitate
Publicitate

Cele mai citite