S-a intamplat acum cateva zile. Intre Lugoj si Timisoara nu sunt decat 55 de kilometri, pe care un tren CFR ii strabate intr-o ora si 20 de minute, plus sau minus 30 de minute, daca e cald/frig/ninge/ploua/bate vantul/pica o roata/se fura sina sau alti factori de risc. Sunt multi factori de risc externi, dar niciunul nu ii bate pe cei interni. Adica cei din tren. 
Urci in tren si te rogi. Te rogi la Dumnezeu, Allah, Iahve, Buddha, la toti zeii si dumnezeii pe care ii cunosti. Te rogi pentru sanatate, pentru familie, copii, vecini, fostele amante, actualele amante. Pentru agricultura si pentru politicieni. Dar cel mai mult, te rogi sa nu lesini. Daca afara sunt 38 de grade, in tren temperatura trece lejer de 45 de grade, fara exagerare. Inchizi ochii si gata, esti in sfarsit in Thailanda, desi nu ai parasit fizic teritoriul patriei natale.
Te asezi pe unul dintre singurele locuri libere din tot trenul, alaturi de o familie cu 6 copii de la Caransebes, ingramadita intr-un compartiment de la clasa a doua. Sunt uzi leoarca, de parca i-a prins ploaia, dupa care au sarit in prima piscina, dupa care au participat la o demonstratie a pompierilor si au stat in fata furtunelor de mare capacitate.
Stai si iti privesti refexia in geamul murdar, plin de pete negre, verzi si rosii. Probabil voma, dar nu iti poti da seama, ca nu esti expert. Tot ce poti sa afirmi cu certitudine este ca, in curand, si tu vei vomita. Nu doar de la caldura.
Stai chiar langa toaleta, iar cand vine cate un curent de aer dinspre aceasta, iti simti interiorul cum se intoarce, ca mortii aia despre care se spune ca se intorc in mormant cand sunt vorbiti de rau. Degeaba iti vine sa faci treaba mica, medie sau mare, preferi sa prezervi acele energii regenerabile in tine, in caz ca trenul face pana si ramai pe camp, undeva dupa Recas, pana saptamana viitoare.
Dupa trei atacuri de panica, opt pachete de servetele cu care te-ai sters de sudoare si o supradoza de Imodium Maxi, ajungi la destinatie. La iesirea din tren, te dai la o parte din multime, ingenunchezi si pupi peronul. Ai reusit sa ajungi cu bine, nimic nu te mai poate opri acum. In momentul acela, tu esti centrul Universului si nimic nu e mai presus decat tine. Ai castigat concursul, desi nu ai participat oficial la nimic.
Lugojeanul Pamfletar
=)))
ii prea buna asta!!!!:))))))))))))))
daca nu ar fi de plans as rade….