Alex Orban este un tânăr lugojean pasionat de tehnologie și inovare. Alex a reușit să realizeze o proteză de mână digitală controlată de mușchi, o invenție care ar putea schimba destinele multor persoane cu dizabilități. La 28 de ani, Alex a reușit să creeze un prototip funcțional, bazat pe un concept de accesibilitate și eficiență, care le-ar putea aduce utilizatorilor mai multă autonomie. Povestea sa este una de perseverență, învățătura din greșeli și dorința de a ajuta lumea. 
Născut în Lugoj și crescut în acest oraș, Alex a urmat studiile gimnaziale și liceale la școala germană din localitate, iar mai târziu a continuat studiile universitare la Facultatea de Electronică și Telecomunicații a Universității Politehnica din Timișoara. În cadrul unui interviu exclusiv, Alex ne-a povestit despre drumul său spre această realizare.
„Am 28 de ani și acum locuiesc în Timișoara din cauza jobului. Dar trec foarte des să îi vizitez pe părinți la Lugoj”, ne-a spus tânărul. Povestea lui a început încă din perioada facultății, când a avut ideea de a crea o proteză pentru persoanele cu dizabilități.
Un proiect de licență cu un scop mai mare
Alex ne-a împărtășit că ideea de a construi o proteză i-a venit atunci când a fost nevoit să își aleagă subiectul pentru proiectul de licență: „Mereu mi-am imaginat că proiectul de licență ar trebui să aibă o utilitate în viața de zi cu zi și, după lungi căutări pe internet, unde poți vedea tot felul de exemple de proiecte, ceva asemănător mi-a atras atenția.”
Unul dintre factorii care l-a determinat să opteze pentru o proteză controlată de mușchi a fost costul ridicat al unor produse similare pe piață. „O proteză care să fie mișcată de la mușchi costa la acea vreme (2018-2019) câteva mii de euro. Eu am dorit să fac ceva, poate nu la fel de performant, dar măcar să aibă aceleași funcționalități și să poată fi utilizată.”
Primii pași în realizarea protezei
Căutarea echipamentului accesibil a fost doar începutul. Alex a început să caute componente care să fie accesibile ca preț și să îndeplinească cerințele tehnice ale unui proiect de succes. „Primii pași în realizarea acestui proiect au fost căutarea de echipament, accesibil la preț, dar și destul de performant.” A continuat să colaboreze cu firmele locale din domeniu, ca OrtoCris din Lugoj și Otto Bock, pentru a găsi soluțiile ideale pentru proteza sa.
Proiectarea efectivă a protezei a fost însă cea mai dificilă etapă: „Cea mai dificilă parte a fost proiectarea efectivă a protezei deoarece fiecare persoană cu handicap e diferită, de la gradul handicapului, la cât de afectați sunt mușchii, la cât de atrofiati sunt.” De asemenea, Alex a întâmpinat o provocare în cazul persoanelor născute cu dizabilități, care nu știau cum să își folosească membrii afectati. „Este mai dificil de realizat o proteză pentru o persoană născută cu handicap, deoarece acea persoană nu a știut niciodată cum să își folosească membrul respectiv.”
Cum funcționează proteza
Proteza lui Alex este una digitală, iar controlul se face prin semnalele musculare transmise către servomotoare. „Senzorii captează semnalul de încordare a mușchilor, mai apoi este prelucrat și, la final, este transmis mai departe servomotoarelor care închid degetele protezei. Când mușchii se relaxează, degetele se deschid.”
După aproximativ un an de muncă și de încercări diverse, Alex a reușit să creeze un prototip funcțional, ce a fost testat cu succes pentru prinderea și mutarea diferitelor obiecte. „La stadiul la care am ajuns eu cu ea, a fost de a prinde diferite obiecte și a le muta.”
Feedback și viziune pentru viitor
Deși proiectul lui Alex a fost apreciat de mulți specialiști din domeniu, el este conștient că mai este mult de lucru până la un produs de masă: „Ca și feedback, a fost unul pozitiv, multora li s-a părut interesant proiectul și ar putea fi chiar unul util pentru persoanele cu handicap, dar desigur ar mai fi mult de muncă până a putea ajunge într-un stadiu de utilizare în viața de zi cu zi.”
Viziunea sa pentru viitor este însă una ambițioasă: „Pe viitor chiar aș vedea ca astfel de proteze să fie controlate direct de la creier, fără a fi folosită vreo metodă invazivă, sau cel puțin minim invazivă.”
Un mentor și un model pentru tinerii din comunitatea sa
Parinții lui Alex au fost primii săi mentori, susținându-l mereu și ajutându-l să nu renunțe, indiferent de greutăți. „Ca și cei dintâi mentori ai mei ar fi părinții, care mereu m-au ajutat cu sfaturi și idei și mai ales să nu renunț.”
Motivația lui este simplă, dar puternică: „Motivația mea pentru astfel de proiecte ar fi de a vedea utilitatea lor în viața de zi cu zi. Orice proiect, cât de mic, dacă ai o idee bună, poate ajunge la ceva și mai măreț.”
Pe lângă dorința de a contribui la îmbunătățirea vieții celor cu dizabilități, Alex are și un scop mai mare: „Cel mai mare impact pe care mi-aș dori să îl am este acela de a ajuta lumea cu ceea ce fac, dar consider că este important și de a motiva pe alții, lucru pe care pot să mă ‘laud’ că am făcut deja, încurajând câțiva tineri elevi să se apuce de programare și de proiecte.”
Gânduri despre succes și învățătura din greșeli
Un principiu care îl ghidează în tot ceea ce face este că „a greși înseamnă a încerca din nou cu experiența acumulată și cu altă metodă și astfel pot apărea idei geniale.”
În ciuda tuturor provocărilor întâlnite, Alex este convins că răbdarea și perseverența duc la succes. „Sigur că uneori există perioade în care unele trebuie sacrificate, dar cu timpul se vor vedea și rezultatele muncii.”
