Bienala Națională de Arhitectură, din 2018, prezintă și proiectul unui tânăr arhitect lugojean, pentru reabilitarea centrului cultural al orașului Lugoj. Este vorba despre lucrarea lugojencei Patricia Murar care abordează o problemă  revitalizării zonei centrale de pe malul stâng al râului Timiș și valorificarea patrimoniului construit cu caracter cultural al perioadei comuniste aflat în continuă stare de degradare.

„Situl este valoros prin amplasare și vecinatăți, Casa de Cultură prin identitate și apartenență (la o serie de astfel de construcții ce au fost ridicate în toată România din 1964 până în 1978), Clubul Copiilor prin influența în crearea personalității tinerilor lugojeni. Aceste trei ”entități” vor deveni polii noului centru cultural care împreună cu amenajarea la nivel urban a platoului și modernizarea clădirii existente vor transforma situl dintr-un loc negativ, fără valoare, într-un atractor urban.
Pornind de la necesitatea dezvoltării vieții socio – culturale, revigorării zonei centrale și rezolvării problemei spațiului alocat Clubului Copiilor, se propune o soluție de arhitectură care să răspundă necesităților mecanismului creat spre a rezolva o parte din problemele urbane, culturale, educative și sociale ale orașului. Conlucrarea mai multor instituții conectate prin cultura este punctul de plecare al acestui mecanism ce se materializează prin construirea unui centru cultural în inima orașului, care să funcționeze ca atractor urban revitalizând zona centrală”, arată Patricia Murar în prezentarea proiectului său.

Rezolvarea propusă se dezvoltă pe trei paliere diferite.

„La nivel de clădire – Modernizarea Casei de Cultură a Sindicatelor presupune reabilitarea și deschiderea spre comunitate prin introducerea unor funcțiuni publice. Cu intervenții minime asupra clădirii au fost rezolvate disfuncționalitățile identificate, create spații pentru a fi valorificate prin închiriere și pentru activitățile existente ale instituției. Obiectivul acestei direcții este transformarea clădirii dintr-o prezență îmbătrânită, fără implicare în viața socială, într-una activă, ce trăiește prin pulsul comunității. La nivel urban și social – Intervențiile rezolvă disfunționalitațile circulațiilor prin resetarea unor relații existente și crearea altora noi. Platoul e amenajat în relație cu pietonala existentă, traficul fiind redus. Zona centrală devine una de tip piațetă dedicată pietonilor, amenajată cu locuri de stat ce favorizează acumularea de persoane, insule verzi și pelicule de apă, o zonă cu scenă pentru evenimentele culturale în aer liber.
La nivel cultural – educativ – Pe langă metamorfoza clădirii existente au fost proiectate spații noi destinate Clubului copiilor, urmărindu-se tipologiile învățământului nonformal. Spațiile sunt flexibile, astfel încât procesul de învățare să aducă împreună copii și adulți cu pasiuni comune, într-un cadru creativ, sub supravegherea profesorilor.
La nivel volumetric- Suprafețele propuse nu schimbă caracterul clădirii existente (fiind îngropate în piațeta creată, cu normele de iluminare, ventilare și confort psihologic asigurate), ci îi subliniază importanța la nivel urban și de reper în memoria colectivă a comunității”m arată tânăra arhitectă în prezentarea sa.

În prezent, centrul orașului Lugoj arată dezolant, iar administrația Boldea vine cu tot felul de soluții năstrușnice. Ba construirea unui pod, lângă actualul Pod de Fier, ba un sens giratoriu lângă pod etc. Oricum, toate acestea sunt la stadiul de povești, nefiind nimic concretizat până în prezent.

SURSĂ text/foto/video –Bienala Națională de Arhitectură ediția a XIII-a, 2018