Orașul Lugoj, cunoscut pentru bogata sa tradiție culturală și artistică, adăpostește un mic, dar vibrant nucleu de pasionați de rebus, care formează „Cercul de Rebus”, unde creează careuri pentru publicațiile din întreaga țară. Cinci creatori de rebus, majoritatea foști profesori sau ofițeri, astăzi pensionari, se întâlnesc în fiecare joi, timp de două ore, la Casa Armatei din Lugoj, unde se joacă cu cuvintele.
Cu o istorie de peste patru decenii, acest cerc reprezintă o comunitate care a reușit să păstreze vie arta cuvintelor încrucișate într-o epocă în care provocările intelectuale tind să fie eclipsate de tehnologie. 
Cercul de Rebus din Lugoj a fost înființat la sfârșitul anilor ’70, mai precis în anul 1979, din inițiativa unor oameni care împărtășeau o dragoste comună pentru enigme și jocuri de cuvinte. Printre membrii fondatori se numără Valentin Sprâncean, angajat al Casei de Cultură sau profesorul de muzică Pătru Goja.
Primele ședințe ale cercului au avut loc la Casa de Cultură din Lugoj într-o atmosferă modestă, dar plină de entuziasm. “Eram pesimiști la început, pentru că nu știam dacă vom găsi oameni interesați, dar, spre surprinderea noastră, sala era plină la primele întâlniri”, spune Aurel Doboșan, ultimul președinte al cercului rebusiștilor de la Lugoj.
În primii ani, membrii cercului făceau eforturi considerabile pentru a participa la evenimente similare organizate la Timișoara și în alte orașe din țară, fiind o perioadă în care această activitate avea o amploare deosebită.
În vremurile de glorie, cercul era implicat activ în crearea și rezolvarea de rebusuri și integrame pentru diverse publicații naționale. Revista Rebus și alte publicații similare au fost principalele platforme de exprimare ale membrilor. Ei au participat la competiții și au colaborat cu alte cercuri din țară, câștigând un respect considerabil în rândul comunității rebusistice din România.
Primul loc pe țară, la creație
“Nu era doar un hobby, pentru noi era o artă. Am obținut și primul loc pe țară, la creație”, spune lugojeanul Ioan Boar, unul dintre seniorii rebusului românesc. “Crearea unui careu implica un proces meticulos: alegerea temei, plasarea cuvintelor, definirea lor, și totul trebuia să fie perfect echilibrat. Depinde ce vrei să creezi. Dacă e ceva simplu, e rapid, dar, când implică noțiuni complexe, devine un adevărat test de răbdare și creativitate”, explică Doboșan.
În anii ’80, cercul a organizat și întâlniri locale, atrăgând zeci de participanți din oraș și din împrejurimi. Acele ședințe nu erau doar despre rezolvarea rebusurilor, ci și despre schimbul de idei și povești, creând astfel o comunitate unită de prietenii strânse.
După 1989, odată cu transformările sociale și economice, interesul pentru rebusuri a început să scadă la nivel național. Publicațiile care susțineau această formă de divertisment au devenit din ce în ce mai rare, iar generațiile mai tinere au început să fie atrase de alte forme de recreere, mai ales cele digitale.
Doboșan adaugă că integramele au alterat conceptul clasic de rebus: “E diferența ca între muzica clasică și manele. La integrame sunt mai multe sinonime; la rebus, formulele sunt puțin mai complexe”, spune el.
“Îi invităm pe tineri să ni se alăture. Este o activitate care te face să gândești”
În prezent, Cercul de Rebus din Lugoj mai numără doar cinci membri activi, majoritatea pensionari. Cu toate acestea, ei continuă să se întâlnească săptămânal, joia, pentru a lucra la noi careuri și a discuta subiecte legate de arta rebusistică. “Ne întâlnim de dragul acestei tradiții. Nu mai suntem mulți, dar cei care suntem încă iubim această activitate”, spune Aurel Doboșan.
Deși primesc uneori recompense simbolice pentru creațiile lor, membrii cercului afirmă că motivația lor nu este materială. Ei recunosc că viitorul este incert, dar speră să atragă mai mulți tineri către această activitate. Membrii subliniază beneficiile intelectuale ale rebusurilor: dezvoltarea gândirii logice, îmbunătățirea vocabularului și stimularea creativității.
“Îi invităm pe tineri să ni se alăture. Este o activitate care te face să gândești, să colaborezi și să înveți. Nu este doar un joc; este o provocare intelectuală care te dezvoltă. Noi am mai rămas doar cinci persoane: Aurel Doboșan, Ioan Manzur, Vasilie Cernicica, Ioan Boar și Mihai Tărnauciuc. A mai fost și Mihai Enășoaiei, dar acum este bolnav și nu a mai venit”, spune Doboșan.
De asemenea, cercul colaborează cu publicații precum Rebus, Rebus Mania, Rebusache etc., păstrând vie tradiția românească a rebusurilor, chiar și într-un mediu mai restrâns.
