A fost o vreme când satul Herendești era cunoscut pentru cele 140 de hectare de livadă de pe care plecau mere, pere și prune spre piețe din Germania, Italia sau Franța. Pătru Căprariu, un localnic născut în 1949 la Visag, a lucrat mai bine de un deceniu la Ferma 4 Herendești din cadrul Stațiunii Pomicole Caransebeș. Astăzi, din ferma de altădată au mai rămas doar amintirile celor care au îngrijit pomii.
Pătru Căprariu a crescut la țară, alături de bunici, unde munca la câmp începea de la vârste fragede. La 10-11 ani participa deja la recoltatul grâului, învățând de la adulți cum se leagă snopii și cum se adună recolta, notează Banatnews.ro. 
Copilăria, colectivizarea și drumul spre Lugoj
La vârsta de 13-14 ani, Pătru a trăit perioada colectivizării. Din gospodăria familiei, care deținea peste 40 de oi și patru cai, autoritățile au luat 22 de oi și doi cai pentru CAP. Tatăl său a mers la București pentru a contesta măsura și a reușit să recupereze o parte din animale, pe care ulterior familia le-a vândut.
Mai târziu, tatăl s-a angajat la drumuri și poduri în zona Boldur, iar Pătru a rămas legat de agricultură. La 19 ani s-a mutat la Lugoj, unde a lucrat timp de zece ani la Industria Textilă Lugoj. Ulterior, s-a angajat la Stațiunea Pomicolă Caransebeș – Ferma 4 Herendești.
Săpat prin zăpadă și tăieri până în martie
Livada de la Herendești se întindea pe 140 de hectare și cuprindea meri, peri, pruni, caiși, cireși, vișini și aluni. Activitatea se desfășura pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp.
„Iarna era iarnă, cu zăpadă destulă. Săpam iarna… era zăpadă de 20 de centimetri pe pământ. Dădeai zăpada la o parte și săpai pomii, că sub zăpadă nu era înghețat. Ca să intre zăpada când se topește, să intre în pământ, la rădăcină. În jurul pomilor maturi se lucra pe o suprafață de aproximativ un metru în fiecare parte”, își amintește Pătru Căprariu.
O altă etapă esențială erau tăierile, care trebuiau finalizate până în luna martie, înainte ca pomii să intre în vegetație. Sub îndrumarea inginerei pomicole Dorina Halas, șefa de fermă, Pătru a învățat tehnicile de îngrijire a coroanei și de formare a pomilor tineri. Cu timpul, acesta a preluat și sarcini administrative, ocupându-se de pontaj și state de plată.
Sute de oameni la cules și fructe trimise la export
În perioada recoltării, în livadă lucrau, pe lângă angajații permanenți, până la 40 de zilieri veniți din Pădureni, Pietroasa, Lugoj sau Lugojel, dar și elevi aflați în practică ori militari.
Sortarea fructelor începea direct din livadă și continua în depozit. Cumpărătorii străini făceau verificări riguroase direct printre pomi, acceptând doar fructele sănătoase, fără defecte.
Pe lângă provocările legate de organizare, muncitorii trebuiau să protejeze recolta de brumă și îngheț prin metoda afumării în nopțile reci.
Destrămarea fermei după 1990
La începutul anilor ’90, terenurile au fost retrocedate foștilor proprietari, iar ferma și-a încetat activitatea. În lipsa unei structuri centralizate de administrare, suprafețele agricole s-au degradat în timp, iar o parte dintre ele au fost reconvertite în culturi de câmp, cum ar fi grâul.
După închiderea fermei, Pătru Căprariu a fost un an în șomaj, iar ulterior a rămas acasă până la vârsta pensionării. Deși au trecut decenii de atunci, el continuă să îngrijească pomii din gospodăria proprie atât timp cât îi permite sănătatea.
