O filă de istorie locală bazată pe documentele cercetătorului Tobias Schwager și mărturiile comunității bănățene menține deschisă o dezbatere istorică și emoțională de proporții. Un impresionant obelisc ridicat în memoria martirilor uciși în lagărele de concentrare naziste ascund în pământul Cimitirului Evreiesc din Lugoj o poveste care continuă să împartă opiniile.
Sub monumentul realizat de meșterul Francisc Belințan se află înmormântate câteva cutii cu săpunuri R.I.F. (Rein Jüdisches Fett), capturate de la soldații germani în cel de-al Doilea Război Mondial. Timp de decenii, acestea au fost privite ca o dovadă fizică a ororilor, fiind considerate de comunitate ca fiind produse din grăsimea victimelor. 
Mărturii ale lugojenilor evrei
Informația apare documentată în volumul „Evreitatea la Lugoj”, semnat de Tobias Schwager – muzician, cercetător și autor evreu recunoscut pentru contribuția sa esențială la salvarea și documentarea istoriei comunității evreiești din Banat. Datele readuc în atenția publicului un ritual funerar de un tragism aparte, specific perioadei postbelice din România.
Conform lucrării lui Schwager, sub obeliscul de la Lugoj, dedicat memoriei celor pieriți în lagărele de la Auschwitz, Maidanek, Dachau și Lublin, au fost îngropate aceste cutii cu săpunuri:
„În acest cimitir se află obeliscul ridicat în memoria martirilor uciși în lagărele de concentrare naziste: Auschwitz, Maidanek, Dachau și Lublin, sub care sunt înmormântate câteva cutii cu săpunuri R.I.F. (Rein Jüdisches Fett – Săpun din Grăsime Pură Evreiască), capturate de la soldații germani în cel de-al doilea război mondial”
Gestul nu a fost unul izolat, ci a făcut parte dintr-un fenomen extins în comunitățile mari de evrei din România, care refuzau să lase aceste obiecte să fie profanate sau folosite la întâmplare.
„Săpunul sfânt” și ritualul înhumării în comunitățile din țară
Ceremonii similare de îngropare a săpunului R.I.F. au avut loc în mai multe orașe din țară, precum Bârlad, Fălticeni sau Galați. Istoricul Lucian Zeev Herșcovici explică faptul că această credință a fost adânc înrădăcinată și acceptată în epocă, atât de comunitatea evreiască, cât și de populația română, devenind parte din memoria colectivă a războiului.
După câțiva ani, cel mai probabil în 1946, acel săpun a fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Bârlad. Istoricul precizează că prima înhumare de acest gen din România a avut loc la Fălticeni, fiind urmată de alte ceremonii sacre. La Galați, un astfel de monument dedicat săpunului R.I.F. se află chiar la intrarea cimitirului, situat simbolic peste drum de mormântul fragmentelor de suluri de Tora, profanate în timpul Holocaustului de pogromiștii legionari.
Între rănile istoriei și verdictele de laborator
Deși încărcătura emoțională și simbolică a acestor morminte rămâne de necontestat, acronimul R.I.F. și compoziția reală a produsului au rămas blocate într-o zonă gri, generând dispute aprinse. Pe de o parte, mărturiile de epocă și tradiția orală a familiilor afectate au susținut cu tărie descifrarea inițialelor drept „Rein Jüdisches Fett” (Grăsime Pură Evreiască).
Pe de altă parte, o serie de specialiști de renume în domeniul Holocaustului, precum Iehuda Bauer, Gitta Sereny, Walter Zeev Laquer, Deborah Lipstadt, Shmuel Krakowsky și Raul Hilberg, au contestat această versiune, susținând că este vorba despre un mit de război potențat de teroarea acelor vremuri. Argumentul lor principal se bazează pe o analiză de laborator realizată la Universitatea din Tel Aviv, la solicitarea Institutului Yad Vashem din Ierusalim, în urma căreia s-a raportat că mostrele examinate nu ar fi conținut grăsime de origine umană.
Cu toate acestea, pentru mulți istorici și supraviețuitori, misterul rămâne parțial deschis.
