Zoltan Kling a fost unul dintre cei mai devotați și obedienți membri ai Securității din perioada comunistă din România. În calitate de ofițer superior al Serviciului Județean a Securității Poporului Severin, cu sediul la Lugoj, el a coordonat numeroase arestări, anchete, torturi și chiar omoruri împotriva propriilor concetățeni. Publicația „Podul” a publicat anul trecut un articol despre viața și activitatea lui Kling, sub titlul „Profil de bestie a Securității: criminalul Zoltan Kling, vânător de partizani și torționar sadic”, pe care l-a cuprins și într-un studiu: „Crimele Securității. Execuții săvârșite în perioada anilor 1949-1950 în zona orașului Lugoj”, care va fi publicat în „Memoria – Revista gândirii arestate” nr. 119 (2/2022).
Cine a fost bestia securistă de la Lugoj
Născut în 1912 în Timișoara, Kling a lucrat ca geamgiu și a făcut parte din diverse întreprinderi din Reșița și Lugoj înainte de a fi recrutat în Poliție în anul 1945. Acolo, el a fost promovat rapid și a ajuns la funcția de șef al Serviciului de Siguranță Lugoj. 
După înființarea Securității, Kling a fost încadrat cu gradul de maior și a coordonat acțiunile represive îndreptate împotriva grupurilor de partizani anticomuniști din zona Banatului Montan. În calitate de membru al „Comandamentului Unic Timiș”, el a pus în aplicare politica brutală a regimului comunist împotriva oricărei opoziții.
În ciuda faptului că a fost transferat în Serviciul de Informații al Armatei în 1950, Kling a continuat să facă parte din rețeaua represivă a regimului comunist. A ajuns la funcția de șef de serviciu în cadrul Regiunii a III-a Militară Cluj, coordonând activitățile de spionaj și contraspionaj în acea zonă.
De-a lungul carierei sale, Kling a demonstrat o loialitate absolută față de Partid și o obediență fără rezerve față de ordinele primite de la structurile superioare ale Ministerului Afacerilor Interne.
În aprilie 1951 s-a îmbolnăvit, diagnosticul cunoscut fiind de „tulburări vasculare și surmenaj intelectual”. După ce starea sa de sănătate s-a mai îmbunătățit, la cerere, a fost reîncadrat în Securitate, ocupând alte funcții: șef de birou la Comandamentul Trupelor de Securitate (iulie – noiembrie 1952), director adjunct al Direcției Regionale de Securitate Arad (noiembrie 1952 – mai 1953), director adjunct al Securității orașului Arad (mai – noiembrie 1953) și șef de serviciu la Direcția de Pază a Ministerului de Interne (noiembrie 1953 – septembrie 1954).
Nemulțumit că nu mai putea să facă anchete
Kilng a fost nemulțumit cu noul său statut de funcționar și cerea într-un memoriu să fie tranferta în structurile operative unde să-și continue munca de torționar.
„După o perioadă îndelungată de muncă de teren, pe care am iubit-o și am dus-o în condițiune bune, după însănătoșirea mea nu am mai primit sprijinul de care a-și fi avut nevoie, și în cele din urmă am fost încadrat într’o muncă pur administrativă. Această muncă cere o pregătire și cunoștințe de specialitate administrativă și tehnologică. Ori subsemnatul nu am o pregătire școlară sau practică necesară pentru a duce în bune condițiuni această muncă întrucât sunt de meserie geamgiu. Ca urmare pentru efectuarea lucrărilor și îndeplinirea sarcinilor în cadrul acestei însărcinări sunt nevoit a depune eforturi excepționale care influențează în rău starea mea de sănătate. Așa fiind consider, că randamentul pe care-l dau în acest loc de muncă nu este același pe care l-ași putea da într’o Direcție Operativă sau de Cercetări sau Sabotaje unde ași dori să muncesc. Fiind convins că ași putea fi mai de folos pentru Republica Populară Română în lupta ce o duce împotriva dușmanilor săi întruna din resoartele de muncă amintite solicit să reexaminați situația mea în lumina celor de mai sus expuse în baza dosarului meu personal care se găsește la Direcția Cadrelor din Ministerul Securității Statului”, scria Kilng.
În septembrie 1954, din motive de sănătate a fost scos din cadrele active, fiind trecut în rezervă la sfârșitul acelui an cu gradul de locotenent-colonel. A murit în anul 1970, complet nebun, în Spitalul de bolnavi psihici din Lugoj”, arată jurnaliștii de la Podul.
Conform aceleiași surse, cât a fost ofițer de Securitate, mai ales în perioada anilor 1948-1950, Kilng s-a făcut remarcat prin zelul deosebit și perseverența de care a dat dovadă în combaterea și reprimarea organizațiilor anticomuniste care au activat în zona Banatului Montan. A participat la execuțiile extrajudiciare săvârșite în pădurile din împrejurimile Lugojului, în care, la 2 august 1949 au fost asasinați șapte deținuți politici din Lotul Spiru Blănaru, iar în 10 martie 1950 au fost împușcați 16 deținuți politici dobrogeni judecați în Lotul Babadag. În afară de aceste cazuri, a fost angajat în multe alte anchete, torturi și crime îndreptate împotriva a numeroși opozanți anticomuniști din zona Banatului.
