Anul acesta s-au împlinit 120 de ani de la fondarea primului club de fotbal în Lugoj ( 8 aprilie 1901).
Din marea familie a jocurilor cu mingea, practicate de oameni sub forme diferite începând din antichitate, fotbalul englezesc a fost primul care a dobândit în ultimul sfert al secolului al XIX-lea o recunoaștere internațională. Tranziția fotbalului, de la forma violentă practicată în evul mediu, când mingea era lovită de o mulțime furioasă, spre una organizată, a fost marcată de eforturile școlilor publice engleze de a standardiza jocul la mijlocul secolului al XIX-lea. 
Pasul decisiv a fost facut la Londra în 1863 când reprezentanții celor mai influente școli și cluburi englezești au adoptat un set comun de reguli (Cambridge Rules). Prin interzicerea atingerii mingii cu mâna (cu excepția portarului) s-a făcut clar distincția între jocul modern (dribbling-kicking game) și fotbalul practicat la Școala din Rugby (catch-and-run game). Cu acest prilej s-a fost constituită Federația engleză de fotbal (The Football Association) care în 1871 a organizat o prima competiție de fotbal (FA Cup).
În deceniile următoare au fost introduse noi reglementări ce au contribuit la conturarea jocului în forma lui modernă: individualizarea postului de portar, fixarea la 11 a numărului de jucatori dintr-o echipă (1870), pentru coordonarea jocului sunt introduși arbitrii – până atunci căpitanii echipelor au urmărit respectarea regulilor (1871), arbitrii sunt autorizați să elimine de pe teren jucatorii pentru încălcarea regulilor, la pauză echipele trebuie să schimbe porțile (1873), lovitura de colț – corner, și offside – ul actual (1873), cei doi stâlpi ai porți sunt prevăzuți cu o bandă încrucișată (1866) ulterior înlocuită cu bara transversală a porții (1875), partida este limitat la 90 de minute cu excepția prelungirii meciului până la înscrierea golului câștigător (1877), arbitrii utilizează fluierul (1877), porțile sunt prevăzute cu plase (1890), pe lângă loviturile libere indirecte este introdus penalty-ul, arbitri asistenți (1891), portarii nu mai au voie să prindă mingea în afara careului mic.
În jurul anului 1890 fotbalul devenise un sport popular în Imperiul Britanic, care angrena anual câteva mii de spectatori prezenți la compețiile oficiale. Practicat inițial de burghezie, împreună cu celelalte discipline (patinaj, gimnastică, ciclism, canotaj, inot, tenis), în cadrul reuniunilor de sport, fotbalul a fost rapid agreat de muncitorime, devenind principala formă de recreere în afara orelor de program.
Primele cluburi din Imperiul Austro-Ungar
Adus de expații englezi stabiliți în orașele din Imperiul Austro-Ungar, fotbalul este treptat încorporat de societățile sportive din Praga (Athletic Club Praha – 1893), Graz (Akademisch Technischen Radfahr Vereins – 1894), Viena (Vienna Cricket Club – 1894), Budapesta (Budapesti Torna Club 1893), Arad ( Arad Atlétika Klub – 1899) etc. Primul club regional dedicat în totalitate acestui sport a fost înființat de grădinarii englezi care lucrau pe domeniul lui Nathaniel Mayer von Rothschild din Viena. Angajații, sub patronajul baronului, au fondat în 23 august 1894: First Vienna Football – Club. Primul meci între Austria și Ungaria s-a disputat la Budapesta pe 2 nov. 1897. Budapesti Torna Club a pierdut în fața formației Vienna Cricket and Football Club (0-2). Simultan fotbalul a pătruns în școlile și universitățile din Ungaria. Se pare că în jurul anului 1883 elevii gimanziului reformat din Budapesta erau deja familiarizați cu jocul de fotbal.
În lipsa surselor documentare, meciul de fotbal disputat între cele două clase ale Liceului Piarist din Timișoara la sfârșitul anului școlar (25 iun. 1899), rămâne unul de referință pentru începuturile acestui sport în Banat. Cu siguranță jocul de fotbal a fost cunoscut lugojenilor cu mult înainte. Dacă cei mai mulți au citit în ziare despre “fotbalul englezesc”, studenții originari din Lugoj apucaseră să ia contactul cu acest îndrăgit sport în cadrul universităților pe care le frecventau (Viena, Budapesta, München).
Clubul de fotbal din cadrul Reuniunii de Sport Lugoj (8 aprilie 1901)
La câteva luni după partida școlară din Timișoara mai sus amintită, membrii Clubului de ciclism “Villám” din Lugoj dezbat introducerea fotbalului ca soluție pentru extinderea reuniunii (ian. 1900). Inițiativa este preluată de Reuniunea de Sport din Lugoj ( Lugoser Sportverein – Lugoi Sport Egylet) care, la o distanță de un an, și-a organizat propria secție de fotbal. Partida constituirii clubului lugojean de fotbal – funcționa conform uzanțelor vremii sub patronajul unei societăți sportive – a avut loc în data de 8 aprilie 1901 (luni, a doua zi e Paști) pe terenul de sport din incinta Liceului maghiar de stat (astăzi Liceul C. Brediceanu).
Pentru a încuraja dezvoltarea acestui sport, conducerea clubului a hotărât ca meciurile să fie organizate doar în duminici și sărbatori. După trei luni de antrenamente, clubul, aflat sub patronajul prefectului de Caraș-Severin Carol Pogany, a organizat o emulație de foot-ball oficială pe 4 aug. 1901. Partida s-a desfășurat într-o duminică după-amiază, între orele 18.00 – 20.00, pe un teren improvizat aflat pe Malul Timișului lângă teatru (pe locul unde este astăzi Casa Porumb, fosta Casă a personalităților). Un bilet de intrare la meci a costat 30 de Helleri (1 Coroană = 100 Helleri). Membrii clubului lugojean , a cărui președinte a fost A. Laszlofy (consilier juridic) s-au împărțit în două echipe după cum urmează : A. Rozgonyi, L. Seyfried, I. Papp, A Szabó, E. Missits, J. Nagy, W. Cibaron, R. Gabel, A. Villányi, R. Gându si L. Král (culorile negru – roz) și L. Brădicean, J. Langer, S. Bercean, B. Lisskay, E. Szenczy, H. Mózes, Dr. D. Kiss, Dr. T. Vuia, D. Simonyi, E. Hoss si B. Seyfried (negru-albastru). Menționăm faptul că abia din anul 1924 tricourile au început să fie numerotate. Arbitrul central al jocului a fost Ludwig Vizváry, membru al Clubului de fotbal din Budapesta, iar ca arbitrii secundari lugojenii Teodor și Romulus Radu.
Evenimentul, care a strâns toată crema societății lugojene, a fost relatat succint în paginile ziarului Drapelul din 1901: “Un public numeros a privit cu multă încordare și interes lupta între cele două partide, cari fiecare se nisuia să rapoarte victoria pe câmpul de emulație. După o luptă de două ore complete, a învins grupa ce purta culoare roșie. Învingătorii au obținut câte o medalie argint.” Seara s-a încheiat cu o petrecere dansantă ținută în grădina Hotelului Concordia, încheiată la cinci dimineața. Din vânzarea biletelor s-au strâns în folosul reuniunii 352 de coroane.
Primul campionat, jucat în Liga Maghiară
În anii ce au urmat clubul lugojean a jucat numeroase partide cu echipele din orașele apropiate: Subotița (aug. 1901), Timișoara ( aug. 1902), Vârșeț ( iulie 1903) etc. Cel mai cunoscut meci al formației lugojene a fost cel disputat în ziua de 20 aug. 1902 cu recent înființata echipă timișoreană Temesvári Atlétikai Club (constituit abia pe 26 apr. 1902!). În componența echipei lugojene, care a câștigat cu 3:2 în fața gazdelor, s-au aflat: L.Král (căpitan), W. Cibaron, G. Györbiró, J. Morgenstern, L. Brădiceanu – atacanți, J. Oprea, C. Gându, N. Bercsényi – mijlocași, J. Nagy, L. Seyfried – fundași și J. Pollak ca portar.
Liga maghiară de fotbal (Magyar Labdarúgók Szövetsége) a organizat primul campionat național de fotbal în anul 1901. Au fost prezente doar 14 echipe din capitală. Pentru a facilita participarea, după performanță, echipelor din provincie conducerea Ligii a propus în 1905 împărțirea teritoriului în 10 districte. Cluburile din Ungaria de Sud (Timișoara, Arad, Seghedin, Lugoj etc.), neafiliate ligii, au organizat în același an un campionat regional, care va fi câștigat de formația din Subotița. Districul Arad, din care făceau parte echipe din Timișoara, Lugoj, Vârșeț, Kikinda și Subotița, a funcționat între 1909-1914. Din pacate, formația lugojeană nu a avut rezultate remarcabile în campionatul maghiar. Înainte de Primul Război Mondial au apărut în Lugoj și alte formațiuni sportive care au practicat fotbalul: LTVE (Lugoscher Turn – und Fecht Verein – 1912), echipa Regimentului 8 de Infanterie etc.
În perioada interbelică numărul echipelor a crescut exponențial: Lugoscher Athletik – Club (1919), Lugoscher Arbeiter- Sportverein – Asociația Muncitorilor pentru educație fizică din Lugoj (1921), Club Sportiv “Vulturii” (1920), Reuniunea Sportivă “Germania” (1928), Reuniunea “Kolping” (1931), Club Sportiv “Textilana” (1928), Reuniunea Sportivă “Makkabi” (1931), Societatea culturală “Progresul” (1920).
La începutul anilor ’30 a fost amenajat stadionul Clubului “Vulturii” din drumul Caransebeșului (în spatele depozitului de lemne Rus). Arena, cu o suprafață de 7 hectare, a fost folosită de majoritatea echipelor din oraș pentru meciurile oficiale. În afară de stadion mai existau si alte terenuri pe care se antrenau echipele locale: în Cotu Mic, lângă magazia de fân (unde se află astăzi magazinul Profi) sau în capătul Str. Bocșei, dupa a doua barieră, vizavi de casa de vamă.
OLIVIU GAIDOȘ
