Dr. Adrian Magina, cercetător științific la Muzeul Banatului Montan, prezintă într-un număr al Revistei Banatica, un episod interesant despre unul dintre conducătorii Lugojului, din Evul Mediu. Este vorba despre Ștefan Tompa de Măiești, ban de Caransebeș-Lugoj (1576–1577), care a stârnit supărarea localnicilor din cauza modului tiranic în care conducea această zonă.
Conform istoricului, în 1577, mai multe sute de țărani s-ar fi plâns dietei întrunite la Turda că preferă să plece în teritoriile turcești decât să mai suporte tirania banului, iar alte alte sute de țărani fugiseră deja la turci, de când Ştefan Tompa preluase cea mai înaltă funcție a zonei. 
“La acestea se adăugau reclamațiile venite chiar dinspre autoritățile otomane, care solicitau restituirea unor vite luate supușilor Înaltei Porți de către banul Caransebeșului. Urmare a cererilor sosite la curtea princiară, Christofor Báthory trimite în primăvara aceluiași an o comisie în banatul de Caransebeș-Lugoj pentru a investiga abuzurile înaltului dregător. Cei doi trimiși speciali ai principelui au fost consilierii Martin Berzeviczy și Francisc Kendi, care au descins în Banat în luna aprilie a anului 1577. După verificările de rigoare, în luna mai și-au înaintat raportul către principe, în care concluzionau că <<banul este vinovat că și-a atras dușmănia tuturor, deoarece comite lucruri grave, spre cea mai mare pagubă a acelui district>>”, arată Adrian Magina, în articolul său din Banatica.
Crima de la Lugoj
Conform aceleiași surse, principele nu a luat măsuri împotriva lui Ștefan Tompa, după primirea raportului, iar banul a continuat fărădelegile. Cea mai gravă a fost implicarea în asasinarea lui Andrei literatul de Diviciori, „cândva în jurul datei de 25 iulie a anului 1577”, un funcționar al banatului de Caransebeș-Lugoj. Pentru această faptă s-a ajuns în instanța acelor vremuri și banul a fost judecat, pentru aceste acuzații. Conform cercetătorului bănățean dezacordul dintre Ştefan Tompa și Andrei literatul pare să fi survenit cu ceva vreme înaintea declanșării anchetelor princiare.
“În luna mai a anului 1577 se pezentau la Lugoj cei doi reprezentanți ai principelui, veniți, așa cum menționam, să investigheze comportamentul abuziv al banului Tompa. Așa cum lasă documentul procesului să se înțeleagă, Andrei literatul a fost una dintre persoanele care au reclamat autorității centrale purtarea neomenoasă a banului. În plus, el a continuat acuzațiile și în fața celor doi comisari princiari, fapt în măsură să sporească mânia demnitarului care ocupa cea mai înaltă funcție din banat. Aparent, prin intervenția reprezentanților princiari, cei doi oficiali s-au împăcat, fiind după aceea, potrivit mărturiei avocatului lui Tompa, în bune relații. Împăcarea celor doi era însă numai de fațadă. Vechile resentimente au reapărut, astfel că în a doua jumătate a lunii iulie Andrei literatul era atacat în casa sa din Lugoj de către mai mulți locuitori, ucis, iar cadavrul târât în piața publică la locul de execuții. Uciderea barbară a lui Andrei, în loc să provoace reacția imediată a autorităților abilitate, a dezlănțuit pornirile adversarilor săi. Potrivit mărturiei procuratorului familiei, banul Tompa a fost primul care a exultat, el fiind de altfel instigatorul crimei, cel care a mobilizat oamenii să-i atace adversarul. În loc să-i pedepsească pe ucigașii cunoscuți, Ştefan Tompa le-a dat acestora un vas cu vin, răsplătindu-i pentru că l-au scăpat de un inamic incomod. Cel puțin aceasta este varianta acuzării, procuratorul afirmând că o poate susține cu mărturia unor persoane demne de tot respectul. Acuzații grave, fără îndoială, dar dacă este să analizăm comportamentul anterior al banului, așa cum răzbate din raportul comisarilor princiari, uciderea lui Andrei literatul la instigațiile sale nu pare ieșită din comun”, arată istoricul Adrian Magina.
Cercetătorul mai arată că apărătorul lui Ştefan Tompa prezintă, în fața curții de judecată, o altă variantă în care arată că Andrei literatul a fost ucis de violența mulțimii revoltată, deoarece a promis locuitorilor din Lugoj că va intermedia la principe obținea unor anumite libertăți, fapt pentru care ar fi a luat “vreo mie de florini de la plebe”, dar nu a rezolvat cererea.
“În data de 11 septembrie 1577 se înfățișau în fața judecății princiare Martin Radović, în numele Elisabetei Czykma și a fiului ei Gabriel și Mihail Baxas de Komádi, în numele lui Ştefan Tompa de Mihăiești. Motivul: implicarea ultimului, în calitate de ban de Caransebeș-Lugoj, în uciderea lui Andrei literatul de Diviciori, soțul Elenei și tatăl lui Gabriel(…)Cert este că această crimă, indiferent dacă până la urmă s-a produs la instigarea banului, a sporit și mai mult resentimentele locuitorilor din zonă împotriva lui Ştefan Tompa. Din păcate, lipsa părții finale a documentului nu ne lasă posibilitatea de a surprinde decizia principelui în privința procesului. La data înfățișării în fața curții de judecată, Ştefan Tompa nu mai ocupa funcția de ban. Aproape sigur, scadalul generat de uciderea lui Andrei literatul a reprezentat un argument greu în destituirea sa din cea mai înaltă funcție a banatului. În 13 septembrie 1577 era numit în funcţia de ban de Caransebeș- Lugoj Toma Thornyai, un nobil bănățean cu origini probabile românești”, mai scrie Magina, în Banatica.
